Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua,
Vreau sa incerc sa fiu cat mai succinta si sa nu ma las condusa de sentimentele negative care ma apasa in momentul in care va scriu acest mail…
eu cu actualul sot suntem impreuna de 6 ani din care de aproape 2 suntem casatoriti si de 9 luni parintii unui copil absolut minunat!
Desi de-a lungul celor 4 ani de prietenie cand fiecare statea cu parintii lui ne-am sustinut reciproc ( mai mult eu pe el decat invers, si financiar si moral si cand mama lui a facut infarct si a trebuit operata tatal meu a fost cel care i-a pus la dispozitie cei 1500€necesari, si cand a murit tatal lui de asemena tata l-a ajutqt cu bani iar eu am facut tot ce trebuia pt inmormantare) de la nunta incoace lucrurile parca s-au schimbat radical, noi locuind singuri intr-un apartament al.parintilor mei….
Mama lui cat a trait sotul a fost ca la armata facea doar ce vroia el inclusiv sa doarma si sa manance, in schimb la doua saptamani de la moartea acestuia, desi trebuia sa ii inapoiezr tatalui meu datoria, aceasta a inceput sa faca tot ce nu avusese voie pana atunci, de ex sa se vopseasca, sa se faca permanent… ( mai tarziu veti intelege de ce am specificat acest lucru)
in fine sa revenim la perioada de dupa nunta cand au inceput discutiile legate de mama lui care la nunta in loc sa se bucure pt fiul ei a pozat in victima ca este vaduva, cu atat mai mult cu cat fiica ei este divortata ar fi trebuit sa fie fericita pt fiul ei…
La 4 luni de la nunta am ramas insarcinata avand o sarcina toxica, am stat mai mult in spital sau la parintii mei, sotul ramanand la noi acasa… in toata aceasta perioada de sarcina soacramea nu a venit o data sa ma vada si mai mult de atat ma critica, ca imi fac grwata singura si deaia vomit, ca ce sunt asa slaba de caracter, cand a aflat ca am o infectie si s-ar putea transmite la copil daca nasc normal sa nu mai spun la lume ca o sa fuga de copilul meu, cand a zis doctora ca copilul vaavea leucocitele marite mi-a zis ca si sotul ei le-a avut cand s-a imbolnavit de cancer….
La o zi dupa ce am nascut a venit soacramea la spital si a inceput sa imi zica: doar nu ai ramane cu burta asta ca Cosmin e asa slab ( uitand ca el inainte a avut o prirtena de80 kg fara a fi fost gravida, eu avand inainte 46kg) …
La momentul actual va trimit acest mail pt ca desi parintii mei ne ajuta in credterea copilului si financiar si moral…nu accepta situatia…dimpotriva mama lui e cea mai buna desi din cauza ei ne certam mereh pt ca nu vine sa vada copilul decat daca il ducem jn casa in care sotul ei a murit iar eu am asistat la aceasta scena si ma sperie si acum…ii zice copilului meu mami (are grija de o fetita de la 4 luni si a invatat-o sa ii zica ei mami si mamei reale pe nume) , o sum sa vina sa isi vada nepotul nu vrea ca nu intra in casa mea… astazi sotul a vrut sa duca copilul pe la ea si eu nu m-am opus doar i-am dat cateva indicatii sa nu ii dea sa manance fructe sau altceva pt ca nu va mai manca ciorbita apoi… sa stea cu el afara dar sa nu mai faca schemede fotbalista, ultima data a vrut sa dea cu piciorul in minge si a cazut cu copilul in brate, si sa nu mai lase toti vecinii sa il pupe pe manute pt ca le baga in gura..bineinteles ca el s-a suparat si de aici dezastrul desi este a n-a oara cand ne certam din acelasi motiv…a ple at nervos fara copil si eu am sunat-o pe maicasa sa vina sa isi vada nepotulsi sa iasa cu el afara timp in care eu sa fac curatenie in casa..spunandu-i ca ne-am certat pe acest motiv…ea a inceput xa ea cum sa vina, desi face 20 min pe jos, ca sa il duc acolo ca daca nu imi convine sa nu il mai duc deloc …ca ea nu se va mai urca in masina noastra ( pt ca ea nicj la cimitir unde ajungi in 10 min nu se duce pe jos asteapta sa o duca el cu masina dar eu ma duc cu autobyzul cand am ceva de rezolvat sau pe jos) si am interupt discutia pt ca a venit el sa o duca la cimitir sau sa le duca pt ca si sorasa e la fel de comoda… si s-a apucat sa ii spuna ce a vrut ea ca am chemat-o in fata blocului ca nu vreau sa urce in casa mea..ca sa imi dea cheile la masina si ea nu se mai urca inea…bineinteles a tinut-o totul doar 5 minute pt ca nu este un om cu coloana vertebrala. Vreau sa mentionez ca eu saptamanal o sun pe cumnatamea si ii zic sa o ia sa vina sa vada copilul i-am zis chiar sa ne intaln la jumatatea drumului ca are probleme cu inima sa nu oboseqsca, bineinteles ca a comentat ca ne intalnim in mijlocul strazii ca nu vreau sa vina in casa mea …si tot acest termende casa mea i l-a bagat si lui in cap incat nu schimba nici macar un bec pt ca nu e casa lui dar la mama lui cara inclusiv mobila desi nu are voie pt ca a avut cervicala rupta…
Eu simt ca nu mai am nicio putere simt ca s- a pus un zid intre noi si asta pt ca indiferent ce as face tot ea este mai buna si mie mi-ar da si im cap pt ea..expunea chiar si copilul plecand cu el in brate la volan doar casa il vada maicasa ca nu vroia ea sa vina in casa mea…
uneori simt ca vreau sa puncapat dar ma gandesc ca am un copil si vreau sa creasca langa ambii parinti, dar nici in conditiile astea stiu ca nu e bine…simt ca cedez psihic…am numai ganduri rele la adresa maicasii…
Dati-mi um sfat va rog din suflet pt ca eu am jucat toate cartile ma simt epuizata de forta, psihic, nervos..dezamagita de alegerea pe care am facut-o …cat despre iubire nici nu mai vorbesc simt ca explodez de ura inclusiv la adresa lui!
va rog din tot sufletul sa imi raspunde-ti pr ca nu ma gandesc decat cum i-ar fi copilului mao bine si ce pot sa fac in sensul asta!
O seara buna si va multumesc!!!

din ce ne-ati scris eu inteleg ca mama lui traieste o psihoza destul de puternica… pe care probabil o avea dinainte de decesul sotului ei (care este foarte posibil sa fi suferit si el de o tulburare psihica- nu poate fi normal sa te porti in acel fel cu partenerul tau)… poate ca eliberarea din relatia cu sotul a fost suficient de puternica incat sa ‘ii arda circuitele’. Sotul Dvs. nu are cum sa nu fi fost efectat de acest gen de relatie patologica a parintilor sai… Aveti sustinerea parintilor… daca simtiti ca este mai bine intr-un fel sau altul pt copil si pt Dvs… nu ramane decat sa luati decizia. Tatal biologic nu TREBUIE sa fie si cel mai bun parinte. O sugestie ar fi sa discutati o perioada cu un psihoterapeut… situatia este foarte ampla si merita sa o digerati si intelege cat mai corect posbil, insa este nevoie de ajutor. Se poate, succes!

Aveti multe frustrari care au generat probleme si necesita o rezolvare. Apelati la sedinte de coaching pentru gasirea solutiilor. Puneti-va intrebarea ce s-a intamplat in viata Dvs pe plan emotional; sau care sunt asteptarile sotului fata de dvs.? Cum ati vazut-o pe soacra inainte de casatorie? Care sunt relatiile dintre membrii familiei Dvs? Sunt mai multe aspecte, pe care identificand, veti gasi solutia la probleme si veti intelege mecanismul lor.