Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 21 de ani si sunt intr-o relatie de 3 ani. Simt ca trece viata pe langa mine si ma simt ca intr-o casnicie nefericita. Cand este la serviciu, mi-e dor de el uneori, insa cand vine acasa, deja imi dispare cheful.

  58 vizite

Actualizat: 27 septembrie 2018 | 2 raspunsuri

Terapeuti.ro

Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:Buna !
Am 21 de ani si sunt intr-o relatie de 3 ani. Ne-am mutat impreuna dupa aproximativ un an, eu fiind in anul 1 de facultate, iar el in anul 3. Imi doream sa ma mut cu el, si desi ma simteam nepregatita, am facut acest pas. Problema este ca acum simt ca nu il mai iubesc, as vrea sa fiu singura, sa ies cu prietenii, sa ma distrez. Simt ca trece viata pe langa mine si ma simt ca intr-o casnicie nefericita. Nu ma mai simt atrasa de el. De exemplu, cand este la serviciu, mi-e dor de el uneori, insa cand vine acasa, deja imi dispare cheful. Nici macar sexual nu ma mai simt atrasa de el.
As vrea sa ma despart de el, insa imi este teama ca as suferi si as putea regreta dupa. Stiu, sunt cam egoista. El sigur va suferim, pt ca ma iubeste mult. Nu vreau sa il ranesc, insa vreau sa ma gandesc si la fericirea mea, care a cam disparut de vreo 2 ani. Nu stiu daca il mai iubesc, cand ma gandesc cum ar fi fara el ma simt atat de bine si libera, dar in acelasi timp ma raneste gandul ca ar putea fi cu altcineva. A fost primul si singurul barbat din viata mea, iar eu am fost prima si singura pt el. As vrea sa ii propun sa luam o pauza, desi este greu pt ca locuim impreuna si sunt sigura ca s-ar si supara foarte tare si cred ca mai degraba ar prefera despartirea. Nu il mai vreau alaturi de mine, dar totusi Nu as vrea sa il pierd.
Va rog, ajutati-ma cu un sfat !

Mandita Gutanu

in primul rind discutati intre voi,fiecare sa spuna ce ii place si ce nu,vedeti daca puteti face anumite compromisuri iar daca nu priveste lucrurille ca pe o experienta de viata,pastreaza in suflet ce a fost frumos,multumeste ,si apoi pleaca pe drumul tau

Monica Enescu

Continuand in felul acesta cu siguranta nu va fi mai bine. Este un moment in care si tu si el trebuie sa va lamuriti ce simtiti si ce doriti in continuare. Poate facand o pauza vei descoperi ca inca ai sentimente fata de el, poate nu. Poate este obisnuinta si sentimentul de posesie care te mai tine langa el din moment ce tu visezi la cum ar fi fara el. In orice caz o schimbare e necesara si o discutie intre voi doi. Poate ca va fi greu dar fiecare merita sa fie fericit, atat tu cat si el, merita sa fie cu cineva care il iubeste. Succes!
 2

Oana Bodor

Poate si el simte la fel!! Rutina si obisnuintele sunt dusmanii relatiilor. Vorbeste cu el, si cautati moduri comune de a iesi din cercul vicios al plictiselii! Daca a mai ramas ceva iubire intre voi, se va rezolva problema. Daca nu, macar nu ai ce regreta, macar stii ca ai incercat! Succes!
Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita