Sfatul terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 25 de ani si sunt asistenta medicala. Problema e ca nu stiu cum sa reactionez la indiferenta sotului meu, indiferenta care se manifesta asupra mea si a copilului nostru (suntem casatoriti de 5 ani si avem o fiica de 3 ani).

238 vizite

Actualizat: 18 martie 2015 | 4 raspunsuri

Terapeuti RO

8:09am Mar 18

Mesaj:
Buna. Probabil daca nu aveam aciasta problema nici nu stiam de axistenta acestui site. Am 25 ani , sunt asistenta medicala.Problema consta in ceea ca eu nu stiu cum sa reactionez la indiferenta sotului meu . Indiferenta se manifesta asupra mea si a copilului nostru(suntem casatoriti de 5 ani ,avem o fiica de 3 ani).De aproximativ 2 ani intindem casnicia la o distanta de 2500 km, el munceste .In acest timp am invatat sa fac deosebire intre oboseala, indispozitie si indiferenta . Acum sunt la 2 luni de ami lua actele si a merge impreuna cu copilul la el sa locuim impreuna…dar imi este frica, are pe alta sau e altceva la mijloc….nu mai stiu. Consider ca de fapt e vina mea, pentru ca sunt geloasa si in trecut scenele de gelozie erau mereu prezente in viata noastra.Poate de aceea a plecat atit de departe.Acum stiu ca neaparat trebuie sa schimb ceva, dar nu stiu ce si cum…un sfat bun ma va ajuta foarte mult…multumesc

Botezat-Antonescu Radu Andrei

8:19am Mar 18

a afla ‘ce trebuie neaparat sa schimb la mine’ nu se intampla peste noapte… este un proces destul de anevoios. Ideal ar fi sa incepi un proces de dezvoltare personala (psihoterapie) in care sa explorezi situatia. Succes!

Delia Craciun Cormos

9:28am Mar 18

pe langa ce spune colegul meu in comentariul de mai sus, cred ca ar fi bine sa vorbesti cu sotul tau despre ce se intampla, ce simti, ce doresti tu, ce doreste el de la aceasta casnicie, dar o discutie deschisa, amicala, fara reprosuri sau invinovatiri de nicio parte. oamenii iti spun ce e in sufletul lor, trebuie doar sa stai sa asculti.

Ana Maria Draghici

12:45pm Mar 18

In viata avem tendinta sa vedem partea goala a paharului. Avem tendinta sa punem raul inaintea binelui. Asta e specific omului. Parerea mea este ca e bine sa ai rabdare, sa ajungi la sotul tau si sa vezi cum stau lucrurile, palpabil. Sa vezi care e realitatea. De multe ori, realitatea nu e cum credem sau cum o vedem noi. Poate sotul tau nu este indiferent ci, poate este obosit. Poate nu a vorbit de venirea voastra cu foarte mult entuziasm dar, asta nu inseamna ca nu va iubeste si nu va vrea langa el. Gelozia de care spuneai, este dusmanul numarul unu al casniciilor. Gelozia nu este, cum spun oamenii simpli, dovada de iubire ci, este o doza de egoism amestecat cu indiferenta. Egoism si indiferenta pentru ca,cel care este gelos nu se gandeste deloc la ce simte celalalt. A avea o casnicie nu inseamna ati pierde libertatea ci, a o dobandi. Trebuie sa invatam sa respectam libertatea si dorintele celuilalt. Sfatul meu (desi poate gandesti ca nu e competent) este sa lucrezi mult cu tine, in vederea eliberari de aceasta gelozie. Astfel, vei avea o casnicie frumoasa si armonioasa. Bineinteles ca nu depinde numai de tine dar, asta e alta poveste! Tu fa partea ta! iti doresc o zi frumoasa si linistita!!

Costache Pupaza Ramona-Mariana

1:14pm Mar 18

Sau poate sotul s-a obisnuit singur acolo…eu zic sa iei lucrurile cu calm si sa stii ca gelozia nu aduce nimic bun in nici o relatie…nu poti doar sa presupui ca el are pe altcineva acolo…incearca sa intelegi ca el este singur acolo si nu va are aproape. Trebuie sa aveti incredere unul in celalalt, sa nu va sufocati cu idei imaginare..incearca sa te detasezi de situatie, sa-i vorbesti cu calm si frumos, sa-i explici dorintele tale si ceea ce ti-ai dori sa faceti impreuna ca un cuplu fara reprosuri.

Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online