Mesaj:
Am 26 de ani ,sotul 27,casatoriti de 4 ani si suntem imrepuna de 8 ani,avem un copil de 4 ani.Relatia noastra a fost de la inceput complicata , el fiind gelos si posesiv.Cand aveam 21 de ani ,am aflat ca flirteaza cu o colega la munca, si am trecut peste pt ca il iubeam si el a renuntat la acel loc de munca.A ramas fara un loc de munca si relatia se complica pt am aflat ca sunt gravida si el tot nu lucra,eram fericiti,ne doream un copil,nu ne gandeam ca avea sa ne fie si mai greu. A plecat in strainatate la parintii mei(care il criticau mereu) sa isi caute de munca ,fara succes,s.a intors a avut grija de mine si de copil .A inceput munca in romania, eram toti 3 ,am crezut ca suntem fericiti.Banii nu ne ajungeau,si am incercat eu sa imi gasesc in strainatate si mi am gasit,am locuit cu parintii mei, certuri ,lipsa de sex din cauza greutatiilor si a oboselii,el tot pleca in romania si tot revenea ,spera sa facem ceva . Ne.am intors in romania am lucrat amandoi ,ne.am intors pt binele familiei sa fie si el linistit si impacat ca are un loc de munca ,ca suntem imrepuna si fara parinti pe cap. Iar nu ne ajungeau banii, m.am intors in italia toti 3 ,si eu am decis ca e timpul sa faca ceva pt noi,ca raman iar fara loc de munca si avem un copil de crescut, a plecat pe tir de 2 luni,a venit la noi in concediu,si atunci m-am lovit de niste spini mari si grosi ,de un perete mare si negru si nu mai pot sa ies din spini.Am aflat ca avea pe cineva de 3 ani de zile.Mi.a zis ca nu a fost ceva serios cu ea,ca nu vedea un viitor cu ea,ci cu mine.O cunosc pe ea,este atat de frumoasa.Copilul meu are 4 ani acum,ce inseamna ca am trait o minciuna timp de 3 ani de zile? Imi spune ca regreta,ca a gresit,dar oare el nu stia ca va pierde totul?! Normal ca stia,si totusi a continuat.Ma gandesc la copilul meu ca nu va creste intr.o familie sanatoasa , parinti divortati ,si va avea probleme pshiologice cand va fi mare.Fiecare femeie vrea sa se simta speciala.Imi spune sa il iert, dar ce sa iert ? cand a facuto cu constiinta ,stia ca ne va pierde .Imi spune ca eu l.am impins ,ca vorbeam urat cu el,ca eram mereu obosita ,ca nu ii dadeam sex,e adevarat ,dar de unde atata dorinta de sex dupa atatea greutati,crize de gelozii,oricum sex avea si de la ea,defiecare data cand se intorcea in romania.Ma simt atat de vinovata , trebuia sa imi zica ca nu mai vrea sa fie cu mine,cand a intalnito pe ea,ce este atat de greu? nu era mai usor ? decat sa aflu eu acum dupa 3 ani? Nu pot respira,si tremur ca un om batran din tot corpul.Mi-e frica sa mai fiu cu el,mi-e frica sa ma despart de el.Imi spune ca ma iubeste,dar poate e confuz si el.Nu stiu ce sa fac,am incercat sa ma impac cu el,dar nu ma pot opri din gandit ,defiecare data cand ii vad chipul amantei imi zic,cum a putut sa stea atatia ani cu mine,daca nu m-a iubit?

pentru un copil este foarte important mediul in care traieste. din cate am inteles dvs cu sotul creati o tensiune in jurul dvs, si deci si in mediul in care traieste copilul. desi credeti ca la varsta aceasta copilul nu intelege, credetei-ma ca un copil, chiar daca nu poate exprima prin cuvinte, el intelege si simte mult mai acut ca un adult. si bineinteles, daca parintii se iubesc si se inteleg, este perfect. daca nu se poate acest lucru din varii motive, atunci cel mai bine pentru psihicul copilului si al mamei (la acesta copilul este mult mai legat si il percepe mult mai acut), este ca cei doi parinti sa se desparta. daca insa credeti ca puteti trece peste aceasta relatie extraconjugala a sotului, cu atat mai bine. dar asta inseamna sa discutati, sa ajungeti la niste concluzii in legatura cu ceea ce isi doreste fiecare de la viitor si de la relatie. poate chiar o separare pana va decideti (desi oricum ati spus ca sotul este plecat f mult timp pe tir) si chiar ar fi bine daca ati merge impreuna la un psihoterapeut de cuplu. eu va doresc mult succes si sa luati cea mai buna decizie pentru dvs, pentru copil!