Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am 17 ani si am o relatie cu un barbat mai mare decat mine cu 10 ani,de vreo sase luni de zile..a fost dragoste la prima vedere, nu m-a inselat vreodata, nu m-a folosit vreodata, cand l-am intalnit el era intr-o casnicie nefericita, a divortat de fosta sotie. Am fost foarte fericiti in majoritatea timpului, a trebuit sa trecem peste multe bariere impreuna si am trecut peste fiecare ca sa fim impreuna.
Problema incepe cu copilaria lui.. a avut o copilarie plina de suferinta, a avut o mama curva si betiva, un tata care l-a lasat, a trait in saracie, este un om inteligent dar din cauza unui start prost n-a putut sa faca ceva mai bun in viata decat sa lucreze la paza pana acum. Am incercat sa-l ajut, i-am dat speranta, l-am inscris din nou la liceu, ne-am facut planuri de viitor impreuna.
La 17 ani el a cunoscut-o pe prima lui sotie (aceasta de care s-a despartit era a 2-a). Mi.a zis povestea lor, mi.a spus ca a fost tot dragoste la prima vedere tot au trecut prin multe ca sa fie impreuna si sa-si cladeasca un viitor.Dar aceasta a avut o infectie de la o operatie din spital si a murit la varsta de 21-22 de ani odata cu copilul lor pentru ca era insarcinata. Am incercat sa-i inteleg suferinta prin care a trecut pentru ca o iubise foarte mult. La inceput imi spunea ca seman foarte mult cu ea, ca spirit, ca energie, pana la urma nu mi.a convenit chestia asta pentru ca credeam ca s-a indragostit de mine doar pentru ca ii aduceam aminte de ea. El mi-a spus ca nu-i asa, ca ma iubeste pentru ceea ce sunt eu.Dar exista anumite aspecte in comportamentul lui care ma fac confuza, mai pastreaza poze cu ea, era foarte legat de ea cand l-am intalnit eu, si am vazut ca usor usor a inceput s-o uite si sa se indrepte spre mine. Si aseara l-am intrebat cum ar fi vrut sa fie lucrurile, daca ar fi vrut sa nu moara ea si sa nu ma intalneasca pe mine. Si a zis ca nu poate sa raspunda pentru ca n-ar fi corect fata de mine sau fata de ea. Uneori gandul ca nu sunt cea mai speciala persoana care a existat in viata lui ma darama. Nu vreau sa isi doreasca ca noi sa nu ne fi intalnit. L-am intrebat ce s-ar fi intamplat daca el era cu ea si n-ar fi intalnit pe mine, a zis ca am fi fost buni prieteni, iar daca ar fi intalnit-o pe ea, el fiind cu mine, atunci ea ar fi fost buna prietena. Oricum ai da-o cuvintele astea ma fac sa ma simt in egala masura la fel de speciala ca ea, iar eu as vrea sa fiu cea mai speciala.Apoi a inceput sa-mi zica cam ce voiam sa aud, dar cuvintele astea le zice aproape doar cand ii pun intrebari si pun presiune pe el.Mi-a arata de atatea ori ca ma iubeste sincer si cu adevarat dar fazele astea ma fac foarte confuza.
Vreau sa stiu daca sunt eu absurda si ma astept la povesti de dragoste din basme. Acum s-a suparat pe mine ca nu cred in ce simte pentru mine..mereu cand a fost el intr-un loc negru cu mintea l-am ajutat, iar el prefera sa ia distanta de mne si sa nu-mi ma vorbeasca.
Poate eu am gresit, poate sunt absurda, poate intru in depresie cate-odata prea usor. Vreau sa stiu doar ce e in neregula cu mine si ce ar trebui sa fac. Cu siguranta nu vreau sa-l pierd si stiu ca nici el pe mine. Si n-as vrea sa mai am vreodata gandurile astea de nesiguranta si confuzie.
Astept un raspuns disperat. Va multumesc!

Esti intr-un impas, si ai de discutat cu un specialist. Cauta persoana compatibila care sa iti raspunda la intrebari.

Pentru ce trebuie sa-i rascolesti LUI niste amintiri si dureri? Daca spui ca-l iubesti, n-ai un strop de compasiune pentru el? Incearca sa te pui, macar 5 minute in situatia lui, sa pierzi persoana pe care o iubesti impreuna cu rodul iubirii, cum crezi ca ar fi durerea? Te-a ales, este cu tine, de ce aduci durere in loc de iubire? Lasa intrebarile astea si traieste-ti alaturi de el iubirea. De ce esti geloasa pe o persoana care nu mai e? Parerea mea este sa termini cu aceste intrebari si presiuni asupra lui daca vrei sa ai o viata fericita langa el, altfel, in timp, s-ar putea sa-l pierzi