Mesaj:
Bun gasit!
Ma numesc Diana, am 48 de ani. Ceea ce ma indeamna sa scriu aici este faptul ca am ajuns la o epuizare nervoasa maxima.
Pe chipul meu de multa vreme se citeste doar tristete.
Pe scurt povestea implica doua personaje: eu si un el putin mai mare, intelectual, bine pozitionat social, cu multe contacte, divortat. Eu: o fiinta calma, rationala, foarte singura de foarte multi ani, modesta. Ne cunoastem de mai bine de zece ani, el era casatorit chiar dar nefericit…relatia noastra a fost de genul "prietenie cu beneficii" adica ne vedeam la intrevale mai lungi sau mai dese in majoritatea situatiilor stabilite de el. A fost si o pauza intre noi de ani buni, ani in care nu ne-am vazut, ani in care el a fost in culmea gloriei. E mai deschis cu mine cand ii e greu.
De doi ani ne-am reintalnit, eu am facut un mic pas spre el iar el a revenit cu bucurie, dorinta desi este intr-o relatie de concubinaj cu o colega de serviciu. Lucrurile am mers multumitor pina in toamna trecuta, intre noi a existat mereu acea bucurie a revederii, acea pasiune care de regula dispare in cuplu. Sunt convinsa ca de asta a si rezistat atat de mult relatia noastra. La un moment dat, brusc a venit la mine cu o cutie de ciocoltata, lucru neobisnuit. Se intampla foarte rar sa aduca ceva. Si totusi intalnirile noastre erau mai precipitate. Abia acum stau sa ma intreb in ce situatie era pus pentru ca probabil trebuia sa-si aranjeze plecarile. Dar mereu din delicatete am crezut ca nu e cazul sa pun intrebari. Apoi a aparut cu alte mici atentii, parea mai dragut dar mai altfel. Apoi a venit luna decembrie cand a disparut. Stiu ca asa face la sarbatori, ca a fost plecat dar totusi e luna cand prietenii sunt aproape. M-am simtit ingrozitor, fara un telefon, fara un mesaj.
Mi-am spus ca nu-i voi mai raspunde niciodata la apeluri. Dar…dupa prima saptamina din an m-a sunat, normal si probabil ar fi vrut sa-l invit la mine. Am fost doar politicoasa si rece dar el, desi ocupat mi-a dat de inteles ca ne vom vedea. Si la scurt timp a reaparut iarasi. Am gandit sa fie o intalnire test: sa vad cum arata, cum se comporta. Da, arata cu mult mai bine, ca si cum acesata departire lunga i-ar fi priit. A venit iarasi cu o mica atentie, parea dornic de a ma vedea dar in acelasi timp precipitat. La putin timp a inceput sa-i sune insistent mobilul. Era prima oara cand se intampla asa ceva. De regula, venea statea cateva ore fara sa-l deranjeze cineva. Nu a plecat dar din sfert in sfert de ora era sunat asa ca s-a terminat. Eu i-am reprosat ca a facut acest lucru intentionat. In mintea mea a rasarit ideea ca el vrea sa puna punct dar sa fiu eu cea care spune: gata! Pe de alta parte poate a fost doar o intamplare?!
Am petrecut atat de multe momente frumoase, am crezut ca ne leaga o prietenie mai intai de toate. Oare care este realitatea?
Multumesc mult ca imi sunteti alaturi!

Tu joci rolul unui animalut dragalas. El se joaka cu tine ,te recompenseaza ca dai frumos din labute. Cand se plictiseste,cauta alt animalut si tot asa.

sa inteleg ca doriti sa va spunem noi care ar fi realitatea?

Pentru ce ati expus mai sus, priviti prin alta prisma, adica cititi ce ati scris ca si cum pe acea persoana o chema sa zicem "Gina" si este o prietena a dvs. Cam in ce cheie ati vedea relatia Ginei, daca se poate spune asa si ce sfaturi credeti ca ati putea sa-i dati?

Pana una alta, ar fi timpul sa va uitati cu adevarat la dvs. adica spuneti ca tristetea vi se vede pe chip de mult timp asta insemnad o problema pe care va sfatuiesc sa nu o neglijati. Este alegerea dvs. sa apelati la un psiholog si sa vedeti de ce ati acceptat o asemenea relatie, de ce nu v-ati oprit la un moment dat, de ce v-ati multumit cu putin, etc.

a fi un pansament, mereu la indemana, in cutiuta lui, satisface dar nu implineste…

Povestea cu mobilul cred ca a fost o intamplare din ziua respectiva. Cred ca domnul acesta oricum face regulile in relatie si atata timp cat il primesti cand are el chef, nu ar avea nici un motiv sa renunte la tine. De ce nu ai vrea sa fii sotia numarul 2? Sau macar prietena oficiala? Desi, cu asemenea obiceiuri, nu stiu ce sa zic, sa te gandesti ca mai viziteaza din cand in cand cate o alta prietena…

Ai nevoie de iubire ca sa iti dispara tristetea aia. Impartasita. Sa ai un zambet tamp pe fata care s-ar sterge doar cu zece lamai!! Sa simti ca traiesti, ca vibrezi, ca esti iubita si dorita. Doar tu din tot Universul!!

ne avand confirmari palpabile, inclin sa cred ca mai de graba, propria nemultumire, ce mocnea in adancul sufletului a asociat acele telefoane cu dorinta dumeavoastra de a pune capat unei relatii fara finalitate. Astfel de evenimente. Jung le-ar numi sincronicitati. Toti cautam un sens al vietii iar scurgerea timpului accentuaeaza ceasta nevoie nerostita. Atunci cand sufletul este nemultumit iar ratiunea neaga o reactie normala a sufletului impingand-o in subconstient, acesta ca un fin psiholog, asteapta un "motiv declansator" si va izbucni scotand la iveala oglinda adevaratelor trairi. Altfel spus, este greu sa constientizezi ca esti folosit drept manta de ploaie in timp ce el se balaceste intr-o continua indecizie, chiar daca bunul simt sau delicatetea dumneavoastra sufelteasca a facut ca pana atinci ca totul sa para normal.

Niciun barbat in astfel de situatie nu este in "indecizie". El pur si simplu se bucura de multiple partenere. Partenerele insa pot alege sa ramana sau nu intr-o relatie in care primesc mai putin decat tortul intreg. Poate o felie va ajunge, de ce nu?

Nimeni nu-ti poate spune care-i realitatea, ce se intampla cu adevarat(cu exceptia ta si a lui)… insa, poti retine faptul ca un cui scoate un altul. Daca simti sa stai, atunci bucura-te de fiecare secunda…rar, des… cum or veni. Daca nu vrei… poate e cazul sa privesti in alta directie. Nu e cazul sa fii trista, suparata sau deprimata. Fiecare moment isi are locul lui… daca "supararea" continua… poate e cazul sa mergi la un terapeut! Terapii de scurta durata! Bafta!

e foarte simplu: tu vrei mai mult decat este el dispus sa-ti ofere. ori te multumesti cu cat primesti ori pui punct.

care e realitatea? confuzie si durere sunt sentimentele, e evident1 si nemultumire de sine……..si scormoniti acolo mult in ginduri?? ce a fost vazut la rece din partea lui o partenera ,, poate si ceva sentimente….nimik mai mult caci altfel se implica, din partea dumneavoastra a fost " a te complace" , accepta ceva " bun" cind de fapt se putea face o alegere care o meritati…..nu ma scormoniti ce a fost in trecut , oricum e trecut si ati ales dvs, atunci de ce va faceti rau singura si mai mult , incotro va duceti? ce alegeti de acum? parca suna altfel…..si sistemul nervos se va linisti!

Lumea nu este asa cum este ci asa cum o vedem noi, acesta este marele adevar in privinta modului de functionare a psihicului uman. Asadar in privinta modului de a pune punct relatiei, personal tind sa cred ca ati "descoperit" o solutie ce va menajeaza atat stima de sine, crezand ca el asteapta sa puneti dumneavoastra punct relatiei si care tot o data nici nu raneste investirea de suflet facuta in multele momente frumoase petrecute impreuna. Este o solutie specifica felului dumneavoastra modest de a fi, asa, ca nimeni sa nu fie ranit. In ce ma priveste, tind sa cred ca aceasta este realitetea mecanismelor dumneavoastra de comportament si simtire. In fapt, situatia este aceaia pe care o cunoasteti.Are o familie, o concubina la serviciu si pe dumneavoastra. Telefoanele insistente daca s-au datorat geloziei concubinei, care prin natura relatiei de serviciu stia ca are "timp liber" pe care nu-l petrece totusi alaturi de ea, au mari sanse sa o faca sa-l piarda datorita insistentelor ce-i complica suplimentar exisintenta. Evident ca "succesele’ ii maresc increderea si stima de sine "baetelului" facandu-l sa evolueze, dupacum ati observat de-a lungul timpului. Asa cum s-a mai intamplat si asta sprijina in ce ma priveste ideea ca viziunea asupra felului in care, el ar dorit de fapt sa finalizeze relatia de fapt va apartine. In ce-l priveste, este clar ca desi nefericit in viata de familie dupa cum spuneti, nu are puterea de asi asuma responsabilitatea unei decizii si prefera avantajele oferite de fiecare varianta, neglijand celelate aspecte pentru a se menaja. Ori problema este daca dumneavoastra mai doriti sa va asumati continuarea la nesfarsit a acestui "joc" de genul "decat un sfarsit chinuit, mai bine un chin fara sfarsit". Iar aici sufletul si ratiunea dumneavoastra sunt in conflict. Evident tot ce se poate face dand sfaturi pe net sunt doar speculatii ale mintii sfatuitorului pe baza celor invatate si a experientei de viata ce l-a format, fie el terapeut sau nu. Mai mult in ce va priveste, nu puteti obtine decat lucrand in mediul securizant al unui cabinet de psihoterapie. In ce-l priveste pe el, la varsta pe care o are, este deja format ca personalitate si nu se poate face nimic daca nu doreste asi asuma responsabilitatii unei decizii, aflandu-se intr-o situate in care se complace de mult timp, cu care s-a obisnuit si el si poate si sotia daca telefoanele acelea insistente i se datorau….

Puterea de a trece peste toate vine din interior. Echilibrul este puterea. Una dintre solutii poate fi Vindecarea Reconectiva. www.reconectaresibiu.ro. In Sibiu, in Romania si in Lume. Vindecare prin echilibrare. Cititi articolele si cercetarile stiintifice , pentru informatii. Cu respect, sanatate va doresc !

Relatia voastra este de tipul amant-amanta. Tu sti foarte bine acest lucru si ai acceptat benevol acest rol. la fel si el stie acest lucru si se comporta ca atare. Acum apare marea problema, tu dupa atatia ani de jucat rolul amantei secrete doresti mai mult, adica doresti rolul de iubita, de ce nu sotie. CORECT? Eiiiii, abia acum apar problemele. El nu cred ca este dispus sa schimbe nota relatiei voastre. Intrebare de baraj tu ce vrei de la aceasta relatie?

Ce anume va doriti dvs.? O relatie de cuplu sau o prietenie? Din cele scrise eu inteleg ca stiti care este realitatea dar din anumite motive nu o acceptati.