Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună ziua,am un băiat de 15 ani,din cauza situației familiare și anume,m am despărțit de tatăl băiatului meu când era era încă mic,familia mea nu avea o stare financiara deloc bună, în puține cuvinte situația mea era destul de delicata,atunci am decis împreună cu părinții mei ca ar fi mai bine ca eu sa merg sa muncesc și sa aduc bani acasă,iar ei sa stea împreună cu băiatul meu. La început totul părea destul de bine eu reușeam sa trimit acasă sume care puteau oferi un trai normal…timpul a trecut băiatul meu a crescut,am făcut chiar și o schimbare de domiciliu pentru ca îmi doream pentru copilul meu ceva mai bun și atunci am considerat ca la oraș șansele pentru un viitor mai bun lui,sunt mai mari. Problema care ma apasă este ca băiatul meu are un comportament nu foarte frumos în familie,în lume da se comporta frumos,dar nu comunica prea mult cu lumea,precizez ca este crescut de mama mea care întotdeauna a fost lângă el,dar care a și făcut cam tot în locul lui. Ca sa fiu mai explicita,dacă copilul meu era întrebat de cineva cum se descurca cu scoala sau cu sportul (băiatul meu face dans sportiv) mama mea răspundea în locul lui și multe situații de genul asta. Eu tot timpul atrăgeam atenția ca nu e corect ce face ca el trebuie sa își creeze propria personalitate,doar ca se vede când eu eram la munca ea proceda tot cum știa. Băiatul meu acum are un comportament destul de neplăcut și anume răspunde,uneori folosește expresii nu foarte frumoase la adresa mamei mele și uneori cu mine,cu scoala merge destul de bine dar nu este atât de serios pe cat ar trebui,aloca destul de puțin timp scolii,și tot timpul invoca faptul ca și ceilalți copii fac la fel!!! Ajutați ma va rog vreau sa îl ajut sa nu meargă pe un drum greșit! Este un copil bun,dar care cred ca în educația lui sunt lipsuri si ceva greseli pe care as dori sa le îndrept. Va mulțumesc anticipat pentru ajutor!

ma gandesc ca poate a venit timpul sa sa fiti mai aproape de el? Poate sa aiba si un model de tata (in afara de bunic)… sa isi aiba mama aproape. Bunicii au tendinta de a-si rasfata si modela nepotii cum nu au reusti cu proprii copii… dar parintii corecteaza acest rasfat. Succes!

E necesar să vedeți ce anume exact este dezadaptativ în comportamentul său, să realizați o analiză pentru a vedea ce-l întreține și să modificați mai apoi aceste aspecte (dacă problema este comportamentală). Cu toate acestea, dacă problema este mai degrabă emoțională, abordarea este diferită. Având în vedere vârsta copilului, s-ar putea ca unele îngrijorări pe care le aveți în legătură cu el să fie exacerbate (este adolescent, perioada în care petrece mai mult timp cu prietenii, în detrimentul familiei, se simte mai degrabă înțeles de cei cu care are ceva în comun – vârsta, pasiunile, școala – decât de familia binevoitoare). Vă recomand așadar, pe de-o parte să începeți să cultivați o legătură cu el, să vă apropiați, atât cât vă permite, iar pe de-o parte, să cereți unui specialist să-l evalueze. Acesta va fi în măsură să coreleze manifestările copilului dvs. cu vârsta și să stabilească un eventual plan de tratament, fie împreună ca familie, fie individual. Dacă se alege ultima variantă, este de dorit să-i lăsați pe cei doi să creeze o alianță terapeutică puternică (terapeutul păstrând confidențialitatea celor spuse de copil în cadrul ședințelor), care să faciliteze procesul.

Si terapia de familie ajuta. Dar, mai importanta decat toate este dragostea dvs. neconditionata. Adica, iubiti-l, chiar daca "educatia" are lipsuri. El se va corecta, daca va simti ca este acceptat neconditionat.

Poate ca a venit momentul sa stea mai aproape de dvs. Este un adolescent iar aceasta perioada vine cu provocarile ei. Este insa si momentul in care se structureaza anumite comportamente. Sunteti mama lui si in momentul in care veti intra in acest rol lucrurile se vor schimba in bine.