Mesaj:
Buna ziua!
Am un baietel de 2 anisori, tatal lui ne-a parasit in iulie anul acesta si urmeaza sa divorteze de mine. Cel mic inca suge la piept si depinde de mine, adoarme la san, noaptea se trezeste de 3-4 ori si vrea la piept, apoi adoarme, nu manaca cu altcineva, nu prea sta cu nimeni in casa. Concediul de maternitate s-a terminat si trebuie sa-mi caut un serviciu. Intr-o dimineata l-am lasat cu tatal meu si cu sora mea de 40 ani acasa, nu a vrut sa manance aproape nimic,nu au putut sa-l imbrace in hainele de joaca, abia afara in parc au putut dar, tipa si plangea si striga intr-una mama…, mama…, a plans pana a vomitat, cu greu au reusit sa-l impace. Tatal lui vine sa-l vada o data pe saptamana, ma suna la tel. o data la 2-3 zile, uneori chiar in fiecare zi si intreaba de el. In seara cand tatal lui ne-a parasit, i-am zis sa-i spuna micutului ca pleaca si ne paraseste si ca nu mai vrea sa aiba de-a face cu noi. Tata lui mi-a spus ca este prea mic sa inteleaga acest lucru si ca ii va spune cand va fi mare, si atunci i-am zis eu micutului de fata cu tatal lui, ca tata ne paraseste si ca nu mai vrea sa aibe de-a face cu noi, a fost inr-o vineri seara. Maine zi, sambata dimineata cand s-a trezit primul lucru a fost sa-l strige pe tata, el fiind obisnuit atunci cand il striga sa vina la el sau sa mergem noi in camera la tatal lui. Am mers in camera la tatal lui , spunandu-i celui mic, ca tata nu mai este, a plecat, ne-a parasit, a plans si cu greu l-am impacat. La fel a facut si dupa amiaza cand s-a trezit, l-a strigat pe tatal lui intr-una, si-am plans amandoi. L-am sunat pe tatal meu sa vina de sat ca plange copilul dupa tata si a venit, strigandu-l si pe el tata. Abia dupa o luna si ceva, copilul a inceput sa strige la bunicul tataia.
Nu stiu cum sa procedez ca sa-l fac sa adoarma cu altcineva, sa manance cu altcineva in afara de mine.
Cand voi incepe serviciul si voi pleca de dimineata de acasa si voi lipsi 8-10 ore, nu vreau sa-mi simta lipsa sau sa-mi duca dorul.Cu mama nu am o relatie buna, avand o mare parte din vina, fapt ce a dus la divort.
Va rog sa-mi spuneti cum sa procedez.
Va multumesc!
Va salut cu stima si respect,
Mariana

Imi pare rau pentru situatia prin care treceti. Multe familii trec prin ceea ce treceti dvs acum. Si foarte multe familii fac exact aceeasi gresala pe care o faceti dvs acum. Folosesc copilul ca metoda de razbunare de pedepsire a partenerului si chiar ca o metoda de al aduce inapoi acasa. Stiu ca suna dur dar este un adevar. Am lucrat si lucrez cu familii in divorturi si vad razboaie emotionale la care copii participa in cota parte. Copii pot trece mult mai usor peste acesta perioada daca nu sunt implicati in MACEL. Ganditi-va ca saditi in sufletul copilului dvs idee de abandon, va vede plangand pe pieptul lui, vede suferinta iar el reactioneaza comportamental poate chiar prin tot felul de simptome si boli El nu este pregatit sa stie ca tatal sau pleaca din caminul familial. Se poate avea o relatie foarte frumoasa si altfel, daca situatia o cere.

Eu sunt socata de ceea ce spuneți. I ati spus copilașului ca tatăl lui nu mai vrea sa stie de el???? Si va mai mirați ca reacționează așa???? Dar cum sa faceți una ca asta , l ați șocat definitiv

In consecinta trebuie sa reparati ceea ce ati stricat. Spuneti copilului ca este in siguranta, ca mama si tatal lui il iubesc foarte mult, ca tatal lui va veni des sa il vada. Si cautati putin cate putin sa dati libertate copilului, sa ii permiteti sa se desprinda de dvs, sa taiati cordonul ombilical. Si va recomand, neaparat sa intrati intr-un proces terapeutic legat de divort. O sa va ajute foarte mult. MULT SUCCES si liniste sufleteasca!

Copilului trebuia să-i spuneţi că tata va fi prezent in viaţa lui şi că îl va iubi mereu. Chiar dvs.spuneţi că îl vede săptămânal si că vorbiţi des la telefonon.

Constient sau nu v-ati folosit de copil sa sa mai tineti pe fostul sot langa dvs. Aveti nevoie de ajutor si faceti tot posibilul sa-l solicitati de la persoanele apropiate. Problema care o intrevad este mai grea, legata de coplesire si datorita faptului ca aveti si un prunc. Ttrecand prin socul unei despartiri puteti fi intr-o depresie postpartum. Depresia postpartum (DPP) este o tulburare psihică frecvent întalnitã la mamele, dar şi la partenerii acestora, în primele luni de la naştere a copilului si este determinată în principal de modificări hormonale semnificative şi bruşte. În cazul unei DPP severe, simptomele pot surveni oricând în primul an de după naştere, şi sunt identice cu ale unei depresii severe : tristeţe, pierderea interesului, dificultăţi de concentrare, agitaţie sau lentoare psihomotorie, senzaţie de oboseală exagerată, tulburări ale apetitului (anorexie sau bulimie), tulburări ale somnului (insomnii), scăderea libidoului, gânduri de sinucidere, sentimente ambivalente sau negative faţă de sugar; sentimente de culpabilitate legate de incapacitatea de a avea grijă de copi (in cazul dvs. doi coiii).

Cam pana la ce varsta v-ati propus sa alaptati copilul?

Intelegeti faptul ca sotul v-a parasit pe dvs si nu pe copil.

Apelati la un terapeut pentru a intelege cauzele si modalitatea de a gasi rezolvare la situatia descrisa de dvs. In plus sunt de acord cu colegii mei cu faptul ca afirmatia dvs. cu privire la tata in fata copilului nu a facut bine nimanui. Copiii au nevoie sa stie ca parintii ii iubesc. In felul acesta se simt in siguranta. Daca l-ati “luat pe tata” in momentele in care nu sunteti prezenta copilul va simte lipsa si asta este normal. Poate explorati in terapie si legatura cu mama care se pare ca a generat niste probleme.Succes!