Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua ! Ma numesc Oana si am 23 de ani. Am crezut pana acum ceva timp ca ma cunosc pe mine insami destul de bine, dar se pare ca m-am dezamagit. Am o relatie de 2 ani si jumatate ..am stat impreuna aproximativ un an de zile. Prietenul meu a plecat acu ceva timp in strainatate iar eu am ramas acasa. Intre noi au avut loc putine dispute..dar la care s-au atasat si cateva mici violente, atat fizice cat si verbale. Familia lui nu prea ma accepta, nu am o relatie apropiata cu ei, insa el are o relatie foarte buna cu familia mea. Asta pentru ca mereu l-am pus intr-o lumina buna, nu pentru ca este perfect, deoarece mi-a gresit de multe ori. Inainte sa plece a avut o iesire violenta asupra mea dar am trecut peste asta. Insa acum..situatia s-a schimbat absolut. Simt ca ceva m-a indepartat, simt nevoia de o schimbare, simt ca ceva este in neregula cu mine. Simt ca as vrea sa imi traiesc viata, nu in sensul "ala" ci sa ma distrez, am 23 de ani..adica.. el are aproape 30. Deja se gandeste la pasul urmator..insa am realizat ca nu vreau asta. Cred ca ori m-am plictisit ori nu il mai iubesc ori ceva s-a intamplat. As dori sa inchei relatia si nu mi-as dori..nu as vrea sa stau mult timp de acum inainte, nefericita, iar cand zic nefericita ma refer din toate punctele de vedere. Nu avem o relatie activa, nu plecam in vacante, mereu era obosit, mereu adormea devreme iar pe mine ma lasa singura intr-un colt al patului cu telecomanda in mana. Nu stiu ce sa fac, nu stiu ce sa cred..este prima oara cand mi se intampla asa ceva, cand simt aceasta descurajare si aceasta frustrare (nu stiu cum sa o numesc). Mie imi plac relatiile sa ramana ca la inceput, desi lucrul acesta nu este prea posibil la nimeni. Insa s-au racit lucrurile intre noi, vorbim o data sau de doua ori pe zi..nu stiu ce sa fac.. Va rog sa imi sariti in ajutor cu un sfat. Oare faptul ca e plecat si nu e langa mine ma face sa imi doresc despartirea? Oare faptul ca aveam o relatie monotona ? Oare faptul ca nu este tiparul de barbat pe care mi-l doresc? Oare faptul ca pur si simplu sentimentele s-au amestecat si s-au ratacit undeva nu stiu unde? Sau mai exista sentimente sau obisnuinta? Imi este greu sa vorbesc cu el despre asta, deoarece nu ar fi de acord si si-ar vedea partea lui de adevar si pe mine m-ar invinovati de tot. Desi..va spun sincer, nu este asa. Nu l-am inselat niciodata nici macar cu vorba sau cu gandul, nu l-am mintit si nu l-am jignit, mereu am facut ce e mai bine pentru el, nu pentru noi. Sau poate fi faptul ca am vazut un baiat pe care il plac si este tiparul pe care mi-l doresc? Desi e imposibil cu el, are prietena, e stabilit! Dar ma gandesc la el intens si recunosc mi-as dori sa il pot cunoaste mai mult. Deci sunt in cautare de altceva ? Sau e doar o chestiune de moment ? Nu stiu..sunt foarte confuza…

Probabil ca este vorba de confuzie. Si multe dintre intrebarile pe care le-ati scris pot fi adevarate. Va aflati intr-o relatie pe care ati descris-o ca fiind monotona, in care ati facut multe pentru el lasandu-va deoparte pe dv., spuneti ca a existat violenta fizica si verbala, nu este tipul dvs. de persoana si mai ales va place o alta persoana angajata deja intr-o relatie.Ganditi-va ce anume doriti de la o relatie , ce va ofera relatia existenta, discutati cu partenerul dvs. (daca se poate) si veti sti ce anume doriti si ce sa faceti. Puteti de asemenea sa apelati la un terapeut pentru cateva ore de dezvoltare personala.Succes!

Din cate se pare nu ai gasit partenerul perfect pentru tine inca. Faptul ca el e plecat mult timp din tara, iti afecteaza si mai mult relatia (relatiile de la distanta nu au fost ok niciodata). Pe de alta parte, el se pare ca e o persoana abuziva, din cate spui tu aveti deseori altercatii fizice si verbale si tu il ierti de fiecare data. Considera asta ca o experienta de viata si incearca sa mergi mai departe, ai spus chiar tu ca relatia cu el nu te mai atrage si ca vrei ceva nou. El nu se va schimba la 30 ani pentru tine, dar asteapta ca tu sa il urmezi si sa te schimbi pentru el. Faptul ca nici tu nu ti la el nu va face ca relatia voastra sa mearga pe termen lung, iar faptul ca tu ii ierti iesirile nu face decat sa il inveti sa se poarte si mai urat cu tine data viitoare. Fa-ti un bine si mergi mai departe, ocupa-te de tine si fa ce simti ca e mai bine pentru tine. Nu o sa gasesti usor barbatul potrivit pentru tine, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci mereu sa il descoperi si sa faci ceva in privinta asta ca sa dai de el. Nu vreau sa fiu eu cel care iti da vestea, dar asa cum descrii tu relatia si sentimentele, nu prea ai sanse sa faci ca relatia sa functioneze. Oricum, e o experienta de viata, data viitoare o sa stii exact ce vrei de la partenerul de viata (sper).

In tot ce ai descris mai sus, ai si raspunsurile. Trebuie sa stii ca in noi sunt mai multe "parti", o parte de "adult" care este conforma cu socialul, alta parte de "copil" care are capricii si vrea sa fie rebel, mereu este o lupta duala, dar trebuie sa incercam sa le integram, nu sa le excludem. Ai spus ca ai 23 de ani, multi inainte si intelepti! Ai toata viata in fata sa iti gasesti o persoana care sa te aprecieze, a carui familie sa te accepte, o persoana cu care sa construiesti, langa care sa cresti pe toate planurile, un om cu care sa doresti sa faci copiii si nu sa te gandesti daca este bine sau nu. Aceasta relatie a pornit cu neacceptare, cu "mici" violente fizice si psihice (acestea vor creste pe parcurs!), cu monotonie, cu lipsa de dialog si multe altele pe care nu ni le-ai spus probabil. Ce vei face mai tarziu daca va veti casatorii si vor aparea copiii? Este ca si cum, tu stiind toate acestea, iti retezi dreptul la viata normala, frumoasa, implinita, ca si cum ai vrea sa te autosabotezi. Eu cred ca ceva din trecutul tau (chiar daca ma repet in multe raspunsuri de genul acesta!) este responsabil de alegerea si acceptarea unei asemenea situatie. Mergi intr-o dezvoltare personala, la un psiholog, focuseaza-te pe o scoala, un job care sa-ti faca placere, fa ceva pentru tine ca sa poti face o alegere in cunostinta de cauza si nu pe "tiparul" pe care TU vrei sa-l vezi diferit de ce este in realitate.

Ai 23 de ani, un partener care, pe langa faptul ca nu este "tiparul de barbat pe care ti-l doresti", deja isi permite "mici violente" (care in timp pot deveni mari) si nu ar trebui trecute cu vederea. In plus, apreciezi relatia ca nesatisfacatoare si monotona. Ai toate argumentele sa-ti doresti altceva. La urma urmei, e viata ta, ai dreptul sa decizi si ai dreptul sa inchei o relatie in care nu te mai regasesti. Si stii ceva? Meriti sa ai relatia pe care ti-o doresti, nu lasa pe nimeni sa-ti spuna cum "ar trebui" sa simti si ce "ar trebui" sa faci! Obisnuinta, comoditatea si monotonia si frica de a-i spune ce simti si ce vrei nu sunt motive suficiente ca sa te resemnezi

Oana, un lucru este clar, violentele sunt de neacceptat. Vad multa confuzie in mintea si sufletul tau. Ai rabdare cu tine si profita de distanta actuala pentru a descoperi mai multe despre tine, apoi vine partea cu deciziile. Un psiholog te-ar putea ajuta foarte mult in tot acest demers. CURAJ! Iti urez mult SUCCES!