Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 16 ani o problema cu sociabilitatea, deoarece in clasele generale colegii radeau de mine pentru ca aveau impresia ca nu arat destul de bine pentru ei. Am fost mereu data la o parte, iar parerile mele nu prea contau niciodataVreau sa devin psiholog, dar mai intai trebuie sa imi vindec propriile traume.

  46 vizite

Actualizat: 12 octombrie 2016 | 1 raspunsuri
Terapeuti.ro 6:37am Oct 12
Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Bună, am 16 ani , si am o problema cu sociabilitatea, deoarece in clasele generale colegii mei radeau de mine pentru ca aveau impresia ca nu arat destul de bine pentru ei am fost mereu data la oparte iar parerile mele nu prea contau niciodata, acum ca am ajuns la liceu am crezut ca situatia se va schimba dar am realizat ca stima mea de sine este foarte jos si nu pot avea incredere in omaeni penrtu ca mereu ma vor judeca imi este foarte greu sa socializez, neavand pe nimeni caruia sa ii spun ceea ce simt, mama este asistent maternal si nu are timp de mine iar tatal este plecat cu munca si vine acasa o singura data pe luna cand sta 2 sau 3 zile apoi pleaca iar, in aceste 2 sau 3 zile exista o tensiune imensa in casa deoarece parintii nu prea se inteleg. Intr-o zi imi doresc sa ajuns sa fiu medic psiholog dar cand le spun profesorilor sau cunoscutilor asta ei rad de mine si ma descurajeaza indemnandu-ma sa fac ceva ce nu imi place desii eu cred ca daca asta imi place ar trebuii sa
incerc, este o decizie foarte grea, stiu ca pentru a putea sa devin psiholog mai intaii trebuie sa imi vindec propriile traume si trebuie sa fiu intr-o continua dezvoltare personale , iar eu ii admir pe oamenii care au reusit sa devina ceea cce eu vreau sa devin. Studiez zilnic tot ce ni se cere si incerc din ce in ce mai mult sa ma auto depasesc. imi puteti da niste sfaturi referitoare la problema cu sociabilitatea si niste sfaturi in legatura cu ce este mai inportant pentru a devenii un psiholog bun care chiar poate ajuta oamenii ?

Vă multumesc anticipat !

Lia Oltean 7:17am Oct 12
Nimeni nu este perfect, fiecare dintre noi avem anumite lucruri care ne fac vulnerabili. Important este cum le gestionam. Recomandarea mea este sa prioritizezi lucrurile – eventual începe un demers terapeutic (poți discuta chiar cu psihologul din cadrul liceului tau), iar mai apoi sa iei o decizie legata de carieră. Decizia Îți aparține, dar e important sa reușești sa o iei fără a apleca urechea la părerile celorlalți. Deocamdată, indiferent de decizia legata de carieră, e important sa te focalizezi pe studiu.
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online, Relatia cu parintii / Familia
Etichete: , , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita