Mesaj:
Buna ziua,
Am 28 ani, acum patru ani am cunoscut un baiat pe facebook(29 ani), aveam prieten comun, am inceput sa vorbim vitual timp de patru luni, apoi am hotarat sa ne vedem fata in fata. Eram din orase diferite la mare distanta, ne-am intalnit oarecum la mijlocul distantei. Din ziua aceea zi am ramas impreuna. Pentru inceput totul era bine, nu ne-a deranjat distanta, ne vedeam o data la cateva luni.
Dupa un an am simtit ca vreau mai mult, ca vreau o relatie normala, ca nu ma mai simt bine in situatia aia. Am discutat si cu el despre ce vroiam si a zis ca o fi bine candva, ca mai intai sa-si termine studiile si apoi vedem cum facem.
Asa au mai trecut trei ani, cu nemultumiri si drumuri facute spre el.
Anul acesta si-a terminat studiile, si-a gasit un job, s-a mutat singur.
Luna aceasta, eu avand cateva zile libere, l-am auntat ca ma duc la el,iar raspunul lui a fost ca NU, fara nici un motiv. I-am spus ca vina dupa mine la gara ca eu tot vin.
Cand am ajuns nu a venit dupa mine, a trebuit sa ma duc singura pana unde locuia el. Ajunsa acolo, el nu era acasa, nu mai raspundea la telefon, plecase intentionat. Atunci am vb cu mama lui la telefon, sa-i spuna ca eram afara in frig si asteptam. A venit dupa multe insistente dupa cinci ore, pe care le-am petrecut afara in frig pe o banca, inghetasem acolo. Nu-mi venea sa cred ce mi se intampla. I-am spus ca nu mai plec, ca am obosit pe drumuri, vroiam o relatie normala. Atunci a luat-o razna, s-a transformat intr-un animal, urla, ca NU. Imi facea bagajul sa-mi iau geanta si sa plec, ca daca nu, cheama politia. Asa m-am trezit in strada intr-un oras necunoscut, departe de casa, in frig. Nu credeam niciodata ca e in stare sa-mi faca rau, ma simteam folosita. Acum am ramas cu durerea si nu imi revin, a fost un soc pentru mine. Nu pot manca, nu pot dormi, am atacuri de panica, nu mi-e bine. Vreau sa treaca durerea si sa nu mai simt nimic

Imi pare rau ca suferi..si ca nu esti obiectiva. Din relatarea ta, reiese ca tu esti cea care a investit in relatie, tu ai tinut de aceasta relatie. Atitudinea lui fata de tine, raceala, detasarea existau, dar nu ai dorit sa le accepti , altfel nu mai ear un soc felul in care v-ati despartit. Este clar ca nu si-a dorit sa fii acolo, ti-a spus sa nu mergi, si totusi te-ai dus,a plecat si a evitat sa te vada, sa-ti vorbeasca..Singura ai ales sa stai in frig, pe banca , pe strada intr-un oras necunoscut…El nici macar nu a dorit sa fii acolo, cu atat mai mult nu i-a placut sa-i fortezi mana, cum se spune, sa se intoarca dupa ce te-a evitat 5 ore, asteptand sa pleci singura, iar tu ii spui ca nu pleci , si culmea, mai vrei si o relatie normala..Imi pare rau , stiu ca te doare, dar poate acum, cand citesti intelegi absurdul situatiei..Reactia lui de violenta a fost spontana, cred ca i se parea normal sa intelegi singura ca nu vrea sa fie cu tine. Si, nu ai nici un motiv sa te simti folosita, nu ti-a promis ceva, si apoi nu s-a tinut de cuvant.

Ok, tu il vrei si el nu te vrea. El iti spune sa nu vii la el, tu mergi oricum. El nu e acasa, tu astepti oricum. El vine acasa, te da afara, si tu suferi. Ba mai rau, faci depresie si atacuri de panica, adica te imbolnavesti. Asta nu arata cat de mult il iubesti pe el, ci cat de putin te pretuiesti pe tine insati. Ce crezi ca vei obtine cu toate astea? Oare ti-ar placea ca barbatul pe care il iubesti sa se simta constrans (a se citi manipulat) sa ramana cu tine? Sa ramana din mila? Poate daca il ascultai cu atentie, ai fi auzit ca el nu vrea ca tu sa mergi la el. Ai fi auzit ca de fapt, el nu mai vrea aceasta relatie. Si poate ca te-ai fi infuriat, si ai fi pus tu punct acestei relatii ca sa-ti salvezi demnitatea si stima de sine. Dar, oricat de dureros ar suna asta, tu ai ales sa fortezi lucrurile si sa stai in frig, asteptandu-l, ai ales sa insisti. Ce s-a intamplat a fost previzibil. Eu sper ca, pe langa suferinta pe care o simti acum, sa inveti din aceasta experienta si sa te gandesti ca ai dreptul sa fii fericita, si ai dreptul sa te infurii (si sa pui limite), atunci cand simti ca sentimentele tale nu sunt valorizate. Ai dreptul sa primesti respect, si poate ca e timpul sa te respecti tu suficient de mult incat sa poti pretinde ca si altii sa te respecte. Si pe viitor, sa alegi altceva. Daca nu reusesti singura, apeleaza la un psihoterapeut. Succes!

Imi place de tine ca esti insistenta in ceea ce-ti doresti, dar foloseste-ti acest elan in cariera ta, inimile nu sunt ca niste cladiri pe care le asediezi si le cuceresti cu forta! Insistenta exagerata in dragoste intotdeauna nu e binevenita, pentru ca intr-un cuplu sunt doi, deciziile se iau impreuna, cand unul din parteneri incepe sa se impuna cu forta deja nu mai e dragoste. Stiu ca suferi si esti frustrata acum, dar va trece, iar in urmatoarea relatie comunica mai mult si fii atenta la semne… Despartirile rar se intampla brusc, iar in acele rare cazuri, cu persoane imature, probabil ca se indragostesc si dau pasarea din mana pe cioara de pe gard fara sa gandeasca.