Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Problema mea este legata de controlul nervilor in timpul unor certuri. Am o relatie de 2 ani de care sunt foarte multumit, insa in decursul acestui an s-a intamplat de 3 ori ca in timpul unei certi eu sa devin agresiv. Nu am lovit-o niciodata, insa au avut loc imbranceli, am tinut-o sa nu plece, i-am luat telefonul si alte gesturi de care imi este foarte rusine.

  107 vizite

Actualizat: 01 decembrie 2017 | 6 raspunsuri
Mesaj anonim de pe terapeuti.ro/sfatul-terapeutului/:

Buna ziua!
Problema mea este legata de controlul nervilor in timpul unor certuri. Am o relatie de 2 ani de care sunt foarte multumit, insa in decursul acestui an s-a intamplat de 3 ori ca in timpul unei certi eu sa devin agresiv. Nu am lovit-o niciodata, insa au avut loc imbranceli, am tinut-o sa nu plece, i-am luat telefonul si alte gesturi de genul de care imi este foarte rusine. Sunt considerat ca fiind un tip foarte calm si toata viata mea am catalogat aceste tipuri de gesturi ca fiind inadmisibile, iar acum am ajuns sa le fac. Este peste intelegerea mea, aceasta ura o resimt si in alte contexte nu doar in cadrul relatiei. Este adevarat ca si prietena mea este destul de vulcanica si ca aceste certuri au plecat de la o greseala de a ei, o jignire spusa la nervi, dar acest lucru nu justifica reactiile mele. Imi doresc sa am taria sa imi pastrez calmul in orice situatie, orice mi-ar spune, pentru ca sunt constient ca toate aceste neintelegeri nu au o baza semnificativa, ci pur si simplu se intampla din cauza oboselii, a nerviilor, si a altor factori de genul, pentru ca in rest suntem foarte fericiti si relatia noastra a evoluat in continuu. Mentionez ca aceste iesiri au aparut dupa o perioada foarte dificila de un an in care eu si parintii mei ne-am mutat de 3 ori, am muncit enorm si au avut loc niste scandaluri mari in familie. De asemenea, acest tip de comportament il regasesc la mama mea si la parintii ei.

Va felicit pentru modul in care ati observat si inteles ca aveti un comportament indezirabil Asa este, acesta este si invatat (din familie) dar el reliefeaza diferite frustrari la nivel emotional. Va controlati comportamentul si iesirile in alte situatii, in loc sa va exprimati in mod asertiv dezacordul, iar subconstientul dvs. refuleaza pe alta parte. Destinatia nu este neaparat catre autocontrol, ci catre rezolvarea problemelor care stau in spatele acestor “nervi. Daca sunteti sin Bucuresti si doriti sa incepeti un proces de autoanaliza, ma puteti contacta direct: www.facebook.com/PsihologCristinaAnghel/
 2
sustin cele scrise mai sus! Psihoterapia v-ar ajuta sa remediati ceea ce se ascunde in spatele starilor! Mult succes! Mult curaj !
Un proces autentic de dezvoltare personala, cu exercitii practice, v-ar ajuta mult la cresterea autocontrolului.
Buna ziua! Inca de la inceput vreau sa va spun ca furia, in cantitate rezonabila :) este o emotie pozitiva. Este normal sa devenim furiosi de exemplu, daca cineva ne loveste copilul sau ne injura fara motiv. Eu as avea o intrebare la care nu vreau raspuns, ci doar la care sa va ganditi – ce anume v-a atins atat de rau din ceea ce v-a spus prietena dumneavoastra? Cautati in adancul sufletului si vedeti daca acea coarda sensibila a rezonat cu ceea ce v-a spus. Fiti sincer cu dumneavoastra! Si ca sa fiu mai clara- daca cineva spune ca suntem intr-un fel anume, daca noi, in adancul sufletului, nu recunoastem acel ‘fel”, nu il avem, nu ne afecteaza. Insa daca ceva, acolo exista, dar nu vrem sa recunoastem, la cea mai mica ofensa, vom ractiona…. Pe langa ce v-am spus, tot ce au spus colegii mei aici, va poate ajuta sa intelegeti mai bine ce se intampla cu dumneavoastra si cum puteti rezolva problema care va macina. Va doresc sanatate si curaj!
 2
Bună ziua.Va felicit pt faptul ca ati sesizat aspecte care va creaza probleme în cuplu și vi le asumați. Sunt câteva aspecte la care sa reflectați. Ati spus ca regăsiți acest comportament la mama d-voastră. În ce mod va afectează asta? Atitudinea partenerei va creaza aceasi stare? Cum ați perceput relația părinților d-voastră? Ce ați apreciat sau ce nu v-a plăcut în relația lor? Când partenera este vulcanica cum va simțiți? Dacă o simțiți ca încearcă sa va,, domine” e posibil ca va,, antrenați într-o,, lupta ” care pe care. Poate o terapie de cuplu sau chiar individuala va ajuta sa găsiți răspunsuri. Curaj! Toate cele bune!
 2
Furia este cea mai personală emoţie, este ca un sistem de alarmă al organismului atunci când ne sunt încălcate graniţele, când ne simţim invadaţi sau când ne simţim nevăzuţi, neimportanţi pentru persoana cealaltă, ca şi cum ne-ar anula. Furia e una dintre cele două emoţii primare, dedesubtul ei se află partea plină de resurse, partea sănătoasă, care poate face orice ne dorim. Lucrul cu furia înseamnă conectare sănătoasă la ea şi la forţa ei.
Eu tocmai am dat drumul unui grup de terapie pe Furie, următoarele întâlniri mai primim membrii noi. Dacă doriţi să aflaţi mai multe, mă puteţi contacta pe privat.
 4
Postat în Dragoste | Relatii de cuplu, Psiholog / psihoterapeut online
Etichete: ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita