Terapeuti.ro:

Buna ziua! As dori tare mult câteva păreri despre gândurile mele …chiar nu pot vorbi cu nimeni despre asta. Deși ma gândesc ca cine nu a trecut printr-o situație de genul este dificil sa inteleaga.. Sunt o fata de 22 ani, locuiesc in Italia de doi ani și jumătate și sunt intr-o relație cu un băiat italian de doi ani. El are 30, muncește și este independent de familia lui. Defapt nici nu are legături cu familia din cauza ca el a ieșit din religia lor, cea a martorilor lui Iehova. Din ceea ce mia spus nu a avut un raport bun cu familia lui, suferind și foarte mult din cauza religiei deoarece nu îți permite sa ai niciun fel de contact cu cei care nu fac parte. In fine, voiam sa explic puțin situația lui.. problema mea este următoarea: se droghează. Destul de des. (Cu prafuri) Tin sa Menționez ca raportul dintre noi este superb. Ne înțelegem de minune, gătim, ma intelege, ma asculta.. ar fi o prostie sa ne băgăm picioarele in ceea ce s-a construit pana
acum. Am aflat chestia asta in urma cu un an. Defapt am început să-l văd. Nu se ascunde, prefer sa știu adevarul decât sa stea cu “amicii” falși, sau conducând drogat și băut. Acasă când este sub efect nu ma deranjează cu nimic, din contra e relaxat și vorbim mult. Eu acum locuiesc cu el, de vreo 5 luni și văd poate și mai bine comportamentele lui.. ideea este ca lucrul acesta ma inspaimanta, ma deranjează, ma enervează, ma face sa ma simt inutila, ma simt exclusă Pt faptul ca nu iau parte, și in ultima instanța ma simt poate invidioasa. Nu are de gând sa ma facă sa încerc acel drog.. Nu am prieteni aici și îmi este f greu și mie Pt ca el imi face și de iubit și de amic. Am avut multe discuții, pentru ca eu deja simt ca ma obosește. Este conștient ca ceea ce face este greșit dar îmi spune ca nu pot înțelege ceea ce simte el. Mia spus ca este o chestie care depinde total de el, ca o va rezolva cu sau fără mine, ca ma îngrijorez prea mult, ca nu este problema mea, ca o iau prea personal, ca nu se droghează pt ca eu ii fac ceva, ci pur și simplu chestia aia îl controlează..și sunt sigura ca la un centru sau ceva de genul nu va merge. Menționez ca in Italia și mai ales in acest oraș , toți se droghează. De orice vârsta, de orice fel.. majoritatea prietenilor lui. Eu nu am mai văzut pana acum cum se face .. nu am încercat.. îmi zice ca ii relaxează mintea. Încep sa cred ca asta e o problema de a mea și vreau sa înțeleg unde ma deranjează așa de mult.. apoi de ceva timp se ferește de mine când vorbește cu alte fete pe telefon.. eu sunt deschisă, dacă vorbesc cu un băiat sau o fata și ma întreabă ce am vorbit ii răspund .. fără sa ma ascund sub nici o forma. el in schimb e mult mai rezervat. Vrea pur și simplu sa nu ma amestec cred… dar ma deranjează. Ma face sa ma simt geloasa.. deși știu cât contez Pt el. Plus ca acele droguri costa și in timp devine o cheltuiala groasa. Mai ales ca eu nu muncesc in perioada asta și sunt întreținută de el, dar nu prea pot spune nimic.. Pt ca spune ca își poate permite si nu face rău nimănui. Pana acum am fost contra lui, dar după m-a făcut sa înțeleg ca nu e ok sa îl judec pt asta, și cu siguranta nu va ajuta raportul. Cum îmi dau seama sau aud ca urmează sa facă asta deja ma sucesc la 360 grade. Nu reușesc sa ma controlez. Cum as putea sa fiu indiferenta? In seara de revelion ne-am întors acasă, m-a lăsat și el a plecat după droguri. M-a speriat tare, si nu e deloc pt prima oară. Pt ca am stat cu grija, după a venit cu un amic in casa..auzeam tot felul de zgomote, mașina etc. Ma speria el.. cum sa fac sa accept? As vrea să-l ajut dar nu cred ca pot. Sau unde m-aș putea direcționa? Ce comportament ar trebui sa am fata de el? Îmi oferă libertate și nu îmi lipsește nimic, se poate spune. Poate și el vrea aceeași libertate? Sunt eu prea insistenta? Sper ca m-am exprimat îndeajuns de bine cât sa ma intelegeti.. va mulțumesc și o zi buna va doresc!