Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Nepoata mea are 15 ani are diabet de la 2 ani. Intotdeauna a avut un caracter dificil, nevoie de atentie si egoism exagerat. Problema este ca mananca compulsiv, orice, de fiecare data cand ramane nesupravegheata. In ultimele 5 luni am ajuns de 5 ori la urgenta cu ea, in criza de acido-cetoza, ultima fiindu-i aproape fatala.
Nepoata mea are 15 ani si de la varsta de 2 ani sufera de diabet tip 1. Intotdeauna a avut un caracter dificil, nevoie de atentie si egoism exagerat si pe masura ce a crescut, au evoluat si trasaturile ei negative. In ultimele 5 luni am ajuns de 5 ori la urgenta cu ea in criza de acido-cetoza, ultima fiindu-i aproape fatala. Problema este ca mananca compulsiv, orice, de fiecare data cand ramane nesupravegheata si minte din reflex in apararea ei, chiar si cand este prinsa in fapt. Oricat am incercat sa o responsabilizam ea refuza sa-si asume orice raspundere, nu-si face insulina la timp, ascunde glicemiile mari doar ca sa nu rateze o masa, plange in hohote cand e nevoie sa astepte sa-i scada glicemia pentru a manca, etc. Probleme in familie sunt din plin, mama ei (sora mea) are o tumoare cerebrala si e in dureri mai tot timpul, nefiind capabila sa o supravegheze constant, au probleme financiare deoarece tatal nu reuseste sa acopere toate cheltuielile, are si o sora mai mica pe care nu o suporta pentru ca e sanatoasa si, fiind foarte cuminte din fire, nu e niciodata certata spre deosebire de ea. In plus e si varsta dificila. Am incercat un psiholog insa nu e de ajuns. Refuza orice asumare sau acceptare a situatiei in care se afla si se autodistruge progresiv. Suntem disperati si nu stim ce am putea face pentru ea. Bani nu sunt suficienti pentru psihologi si nutritionisti de top iar sistemul nu ne ajuta nicicum in aceasta situatie. O internere intr-un centru psihiatric ar fi o solutie? Multumesc!
Este o situatie complicata din cate inteleg si sunt mai multe probleme la mijloc care nu usureaza deloc lucrurile. Este necesara dupa parerea mea atat o evaluare psihiatrica cat si terapia, preferabil cea de familie. Spun asta deoarece comportamentul ei poate fi o tulburare de conduita care sa isi aiba originile atat in neacceptarea propriei persoane cat si a relatiilor cu ceilalti membrii ai familiei. Un tratament psihiatric daca este cazul va ajuta, dar in paralel cu psihoterapia. Nu stiu in ce masura internarea intr-un centru psihiatric pentru minori i-ar fi de folos, deoarece inteleg ca ea trebuie sa tina si un regim special, insa va recomand sa sunati la Spitalul de Psihiatrie Constantin Gorgos din Bucuresti (daca locuiti aproape) si sa va interesati de conditiile de spitalizare a Sectiei Psihiatrice pentru copii, unde poate beneficia si de evaluare si tratament psihiatric si de evaluare psihologica si terapie. Eu va las mai jos un link si sfatul meu este sa va interesati ce se poate face in cazul acesta. Tineti-ne la curent! Sarbatori cu bine!spitalulgorgos.com/informatii-pacienti/conditii-de-spitalizare/
3