Mesaj:
Buna ziua! In urma cu 2 ani, mama mea a ramas fara serviciu deoarece i s-a incheiat contractul de munca (contract semnat pt o perioada determinata). Acest eveniment a lasat urme in interiorul ei, deoarece ea nu a inteles exact ce s-a intamplat, a luat foarte personal acest incident. Totusi, s-a atasat emotional de acea institutie, si inca de acum 2 ani cauta sa se intoarca tot acolo, invocand diverse motive pentru a nu cauta de munca in alta parte. Problema este ca, neavand activitate, iar tata fiind mai mereu plecat, isi concentreaza toata atentia pe mine (fiica ei in varsta de 22 de ani). Este foarte codependenta, asteapta s-o laud pentru absolut orice face, se supara si ia personal majoritatea criticilor constructive (ex: ea: “cum a iesit mancarea?” eu: “e buuna, dar mai mergea putina sare”) iar acesta e doar un mic tablou al manifestarilor sale. Am impresia ca regreseaza (atunci cand nu face treburile gospodariei, se uita la tv (aici este o tendinta conflictuala: nu-i place ceea ce vede si ponegreste programele tv pe care le considera “de duzina”, insa continua sa se uite la ele). Eu inteleg ca are nevoie de dragoste si de sprijin si i le dau, consider eu, la maximul capacitatilor mele, dar cu toate acestea, ea are nevoie de mai mult si simt ca ma seaca de energie. De cele mai multe ori ma simt vinovata cand ii refuz anumite manifestari, precum imbratisari, sarutari, complimente excesive pentru ca nu pot sa dau mai mult. Este un amestec de nervi (pentru ca ma seaca de energie) cu vinovatie (pentru ca nu-i satisfac toate nevoile emotionale). Am incercat sa vorbesc cu ea despre acest aspect si mai multe lucruri dar e un pattern care se repeta. Am incercat sa fiu chiar mai intelegatoare si mai receptiva la nevoile ei, insa tot nu e deajuns si simt ca ma privez pe mine de independenta. Ce ar fi de facut? Va multumesc!

Asa cum ai spus este o relatie simbiotica si pentru a capata independenta este necesar sa se intample o miscare profunda care sa declanseze si sa permita ca fiecare dintre voi sa-si gaseasca un nou drum in care sa fie in pace cu viata celeilalte. Iti recomand sa participi la un workshop de Constelatii Familiale. Este necesara o singura participare pentru a lucra aceasta tema si are o eficienta foarte mare in ceea ce priveste incurcaturile sistemice/familiale. Te poti inscrie la un workshop pentru saptamana viitoare la optimizarepersonala@gmail.com sau la telefonul de pe site. Aici poti citi mai multe despre Constelatii Familiale: http://optimizarepersonala.ro/constelatiile-familiale/ Succes!

Draga mea, traim cu totii, nu doar tu, o perioada in care Binele si Iubirea se cer redefinite. Doar PARE bine ca ii oferi mamei tale atentia si dovezile de iubire de care are nevoie si pe care le reclama. De fapt, daca ar ramine lipsita de ele, ar fi fortata (= ai forta-o) sa si le caute in sine insasi. Si, pentru ca, in cele din urma, si le-ar gasi, s-ar chema ca abia asa i-ai facut un bine. Pina atunci, punctul de sprijin care esti doar ii amina vindecarea. Vei putea observa: toti oamenii lipsiti de multumire de sine, cauta alti oameni, cu si mai putine realizari/cu mai multe “greseli” la activ, astfel incit, prin comparatie, sa se poata simti superiori. Asta cauta si mama ta, la televizor… Ar fi multe de povestit, dar spatiul acesta de discutie nu e suficient de propice. Am un feeling foarte bun privind recomandarea antevorbitoarei. Daca poti ajunge la workshop-ul de Constelatii, intuitia imi spune sa mergi. Pentru mama ta am o alta recomandare – manualul pentru viata Calatoria fericirii https://www.facebook.com/pages/Calatoria-Fericirii/424418584250969 – care sa opereze schimbarile de mentalitate necesare ei insasi, astfel incit sa purceada si la schimbarile in actiune necesare.

Nu sunt psiholog, ci medic, dar ma gandesc daca nu i-ar fi de folos niste sedinte de analiza tranzactionala, pentru ca, din ceea ce descrieti, dumneavoastra ocupati rolul adultului, iar mama, pe cel al copilului.
Poate va raspunde intrebarii dvs si cineva specializat.

Tatal tau unde este mai mereu plecat? Probabil mama ta isi indreapta spre tine atentia pe care i-ar acorda-o lui daca ar fi impreuna. In definitiv, tu esti un tanar adult, gata sa-si ia zobrul, si de obicei, parintii incearca sa-si redefineasca legatura de cuplu dupa etapa “”cuibului gol”. Incearca sa o indrumi spre un cabinet de psihoterapie unde ar putea – cu ajutor specializat- sa accepte mai bine etapele ciclului de familie (plecarea copilului/ adult la un moment dat de acasa, retragerea din campul muncii ), sa le gestioneze mai bine, si eventual sa identifice noi activitati care sa-i faca placere in aceasta etapa din viata ei. Bafta!:)