Terapeuti.ro:

Buna ziua ! Este pentru prima data când scriu despre aceasta problema, daca este vreo problema. M-am decis sa mi-o spun aici, deoarece fata in fata nu am curajul. Am mai fost la psihologi pentru alte probleme, pe care mi le-am rezolvat, dar cu aceasta problema imi e prea rusine, nu stiu de ce, e o indecizie daca sa o zic sau nu. In prima sedinta, pe fiecare ii intrebam cum ma vad, ca profil psihologic si de fiecare data mi-au zis ca sunt un om normal. Nici eu nu imi pot explica foarte clar ce s-a intamplat si cum s-a intamplat asta si ce problema este. Fiind pasionat de acest domeniu psihologie-psihoterapie nu am gasit nimic despre ce am patit eu, cu ce m-as confrunta.
Deci, totul a inceput acum 10 ani, pe vremea când aveam 16 ani. Eram si sunt pana in prezent, microbist, imi place mult fotbalul. Atunci, imi placea foarte mult de un fotbalist, era idolul meu. Intr-o dimineata, când citeam stirile pe net, pe o pagina de sport, prima stire era despre fotbalistul respectiv, o stire cum ca este dorit de un club din Orientul Mijlociu. (se stie ca pe vremea aceea era razboi in Iraq, terorism, rapiri, etc). M-am speriat foarte tare, am inceput sa am palpitatii, inima imi batea accelerat, in minte incepeau sa mi se formeze imagini-gânduri negative,rele cum ca o sa fie transferat, si va fi rapit, luat ostatic de teroristi. Imi era foarte frica ca viata lui era pusa-n pericol. Zilele treceau, mintea, subconstientul meu incepeau sa stocheze astfel de imagini, gânduri, imi imaginam ca este rapit, ostatic, torturat. Am inceput sa caut pe youtube filmulete cu rapiri, luari de ostatici, si mi-l imaginam pe fotbalistul meu in acele situatii. Pana sa-mi dau seama ca acel club era departe de zona de conflict, intr-o tara ce nu era in razboi (Arabia Saudita) a trecut ceva vreme, iar el nu s-a mai transferat in plus ca a ales un club din Italia, dar imaginile,gandurile erau tot prezente in subconstient. Am inceput, aveam momente,perioade când scriam propriul scenariu-film cu rapirea fotbalistului meu preferat, fiind apoi eliberat, practic o lupta intre fortele binelui si ale raului, când binele invinge. Am inceput sa fac si imagini, practic puneam poza langa poza, modificari, in Photoshop, practic imi transpuneam gândurile,imaginatia. Faza cu teroristii mi-a trecut pana prin 2009. De atunci prin 2010 am trecut la un alt capitol. Ma opresc aici cu scrisul, deoarece e extrem de mult de povestit, as vrea totusi pana aici sa-mi ziceti cu ce problema credeti ca ma confrunt, daca se poate diagnostica din atat.
Momente când vreau sa scriu acest scenariu-poveste pentru mine, cu rapirea fotbalistului, de cate ori incep, niciodata nu o duc pana la capat. Daca vreau, reusesc sa nu ma las prada acestor gânduri, idei, dar cateodata, poate si din plictiseala, ma las prada, imi propun sa reincep sa scriu. Acum fiind avansat in ale programelor gen Photoshop, programe editare foto-video, realizare filmulete.
Totusi ce poate sa fie ? Sper ca dupa 10 ani, sa uit definitiv de acest fotbalist, aceasta problema, sa o ingrop undeva in trecut, desi stiu ca aceste imagini odata create in subconstient, sunt foarte greu de sters. Si totusi, nu credeam ca aceasta problema nu imi va afecta viata in general, nu, nu mi-a afectato-o ! Am terminat scoala, liceu, facultatea, masterul, toate cu brio, iar acum imi caut un loc de munca, si da, am o viata fericita, ca orice om normal, dupa rezolvarea cu ajutorul psihologilor, a altor probleme ce tineau de timiditate, inhibitie, comunicare in public – asertivitate, socializare, etc.

O zi frumoasa va doresc si sper sa primesc un raspuns. Mi-ar placea mult sa discut si fata-n fata cu psihologul meu, pe larg, dar nu stiu…. 10 ani…. sunt un deceniu. Cine ar avea timp sa asculte 10 ani ?