Mesaj:
am adunat pana la 35 de ani o multime de traume cele m multe cauzate de barbati. incep cu tatal meu alcoolic care venea in fiecare zi beat si le lua la bataie pe mama, bunica si sora mea pana le umplea de sange, ne ameninta cu cutitul si ne alerga pe scara blocului urland fara sa ii fi facut nimic care sa il provoace. pe mine nu m-a batut niciodata, invatam bine si atunci cand incepea spectacolul imi luam cartile si invatam, era forma mea de aparare. o singura data s-a intamplat sa arunce cu cutitul in mine cand l-am contrazis si l-am criticat pt ce facea cu noi. am avut noroc ca, cutitul s-a intors invers si a venit cu manerul in pieptul meu. dupa liceu am plecat la facultate in bucuresti si cum tata nu avea bani ca ii dadea pe bautura s-a rugat de sora lui sa ma primeasca la ea. cu greu, a acceptat si am ramas acolo. imi placea sa invat si nu ieseam deloc in oras, doar pt a da meditatii ca sa le mai dau ceva bani in casa pt mancare, desi aveau suficienti. faceam toate treburile in casa si eram respectuoasa cu matusa si unchiul. totul a mers bine pana in anul trei de facultate cand unchiul a sarit pe mine si a inceput sa ma pipaie in zonele intime. am reusit sa scap si am fugit pe balcon. fiindu-i, probabil, teama ca ma arunc, m-a lasat in pace. a venit dupa cateva minute la mine si mi-a bagat 10 lei in pantaloni zicand, pentru daune morale. seara cand s-au adunat la masa nu m-am dus sa mananc, nu m puteam. a doua zi, i-am spus verisoarei mele care era cu un an m mare, ce imi facuse. mi-a spus ca nu ma crede ca taica-su nu a avut niciodata macar o aventura. am ramas singura si mi-am facut bagajul. a venit si varul meu i-am povestit tot si nici el n-a crezut si mi-a zis sa plec din casa, oricum plecam. i-am spus sa considere atunci ca sunt nebuna si ca am fantezii cu taica-su ca sa stea linistit. am plecat. eram in sesiune si mai aveam 2 examene. in strada, m-am gandit sa merg la alta matusa. ajunsa, nu am putut sa-i povestesc, am rugat-o sa ma lase putin sa pot vb. mai tarziu i-am povestit si mi-a permis sa raman pana termin sesiunea. dupa 3 zile, a venit matusa cu varul plangand si zicand ca a recunoscut, ca e nebun si ca il interneaza la nebuni. m-a rugat sa stau tot la ei in anul 4, ca nu se mai atinge de mine, si sa nu-i spun tatalui meu ca, la cat de mult tine la mine, il omoara. m-am intors anul urmator si, o perioada a fost bine, apoi a inceput sa derapeze iar si sa ma terorizeze psihic. cand isi cumpara cate un costum se imbraca cu el si venea sa ma intrebe daca il plac. ma uitam cu scarba si nu ziceam nimic sa nu il provoc. cand imi era rau, aveam febra 40, ma intreba: mori? sa chem salvarea? si ranjea. am inceput sa stau cat m mult la facultate, in biblioteca, apoi am refacut legatura cu o matusa din partea mamei, de data asta, si mai mergeam pe la ea. acolo locuia deja un baiat care era la facultate si nu puteam ramane. intr-o zi acesta a venit dupa mine cand am plecat si m-a abordat in statie spunan ca ma ajuta cu tehnoredactarea licentei. am inceput sa iesim si dupa ceva vreme am aflat ca eram veri de gradul 3. am hotarat sa rup relatia, desi tineam f mult la el. nu puteam continua, mai ales dupa episodul, unchiul. el nu era de acord, nu-i pasa ca suntem rude, zicea ca e indragostit de mine si nu il intereseaza legatura de sange care era intre noi. nu reuseam sa inteleg ce se intampla cu barbatii, chiar nu tin cont de nimic. incercam sa iau asta ca pe o lectie. oricine poate gresi, incercam sa-l iert pe unchi, dar nu reuseam. dupa toate traumele astea si stresul licentei mi s-a declansat astmul. peste cativa ani, cu greu a reusit cineva sa se aproprie de mine, sotul meu. nici ac experienta nu a fost una prea reusita. am fost presata luni intregi sa accept lucruri pe care nu le voiam, uneori suna si de 50 de ori. imi zicea ca ma iubeste, ca vrea sa ma culc cu el si, apoi, imi povestea de fosta prietena ce minunata era, ce decolteu frumos avea, ce ambitioasa era si ce sex salbatic ii oferea. apoi o facea putoare ca il insela cu tot aproape orasul. cand ii spuneam ca nu vreau sa continui, ma ameninta ca ma da afara de la serviciu, ca e mason, ca are relatii importante. eu nu aveam nici parinti sa ma sprijine si nici nu imi placea sa imi fac relatii in paralel pt a scapa de el. am ajuns la casatorie. acum se poarta f frumos,imi spune ca o lauda pe cealalta ca sa ma starneasca pt ca vedea ca nu sunt interesata, are grija de mine, ma ajuta la tot, ma protejeaza. cand sunt trista imi ridica moralul, dar mi-e teama sa am incredere in el, sa il iubesc, mi-e teama ca peste ani se va transforma in cineva de nerecunoscut, cum s-a intamplat cu unchiul si voi fi dezamagita. avem o fetita de 5 ani si sunt iarasi insarcinata, acum este baiat, am aflat aseara, insa, in loc sa ma bucur m-am intristat si am simtit teama. mi-e teama ca nu ma voi descurca cu un baiat. dupa traumele produse de barbatii din familie am o teama imensa ca si copilul meu imi va fac e rau. mi-e frica sa nu il resping si sa nu am reactii necontrolate mai ales daca voi avea depresie postnatala. as dori sa urmez cursurile de hypnobirthing, dar stiu ca pana nu rezolv aceste traume, nu voi putea. pt o nastere fara durere trebuie sa fii impacata cu tine si cu toti, iar eu nu sunt. ce sa fac sa scap de aceste frici?

suflete impovarat, in fata unei astfel de suferinte, ce cuvinte oare mai pot fi rostite? traumele acestea acumulate de-o viata pot fi vindecate doar printr-o lucrare interioara indelungata, treptata si sustinuta… recomand cu drag si cu incredere Seminarul Iertarii: http://www.sfintiiarhangheli.ro/sa-ne-vindecam-iertand … tot aici pe sait, la sectiunea Sparge Tacerea (exista si o carte cu acelasi nume), poti citi marturii ale unor persoane cu istorii de viata similare, care au facut pasi spre vindecare… curaj, deja primul pas spre vindecare l-ai facut!

iti recomand sa faci terapie, ai nevoie sa iei caramida cu caramida si sa il reconstruiesti cu incredere, iti pun doar sa ai grija pe timpul sarcinii, la ce te gandesti si ce faci, poti dauna sarcinii. Nu toti barbatii sunt la fel! Asa cum nici tu nu faci ciorba si tocanita in aceasi oala, asa nici lumea nu e la fel, este diferita. Conteaza cum iti cresti tu copilul, daca stii cum sa il educi si sa il cresti frumos, nu va deveni ca barbatii din familia ta. Fruntea sus, ai o putere in tine care necesita descoperita! Ai grija de tine si de fata si bebele ce se va naste…:* Sarcina usoara!

Draga mea, exceptind istoriile cu abuzurile sexuale, am crezut ca vrei sa faci publica pvestea mea de viata! Am trait ca tine; am fost ca tine – iar acum, precum ai sa vezi, dau lectii despre fericire(a pe care eu insami o traiesc, ca stare permanenta de a fi). Antevorbitoarele mele au dreptate. E necesar un proces transformational lungut si complet, pentru ca lucrurile sa ajunga in alta extrema. Ce pot eu sa-ti spun – este ca SE POATE. Nu doar sa dregi, pe ici, colo, cite ceva, ci sa schimbi totul – CU TOTUL. Iti sugerez sa-ti faci timp, intr-o zi, sa urmaresti inregistrarea video de pe www.facebook.com/Cristina.H.B.Docan – ca punct de pornire. Pentru ca tot avem o parte din istoria vietii comparabila (si nu numai din acest motiv), iti sugerez sa citesti “Calatoria fericirii”. In acest fel, parte din procesul vindecarii il vei parcurge “de una singura”. Pentru restul… Sint recunoscatoare pentru abilitatile pe care le am, sa te pot ajuta sa “aduci la zero” orice ramine de rezolvat. Orice frica a prezentului, orice amintire dureroasa a trecutului. Pas cu pas. Pina si un drum de 1000 de mile – incepe tot cu un singur pas. Trebuie doar sa decizi in sensul acesta – si, precum vezi, din acest moment, totul tine de decizia ta de a purcede la drum. Sa mergi cu bine!

buna .E dureros sa treci prin asa ceva,incearca sa ierti si sa uiti aceasta poveste din viata ta ,pentru ca in timp ai sa te imbolnavesti pe parta dreapta a corpului .Cele mai mari afectiuni vor fi pe plan hormonal .Incearca sa ierti ,sa iubesti pe cei din jurul tau ,daca tie frica iarta i ,apoi ignora aceste persoane ,prin a te indeparta de ei .Din pacate astfel deoameni se schimba foate greu .IERTARE si IUBIRE !Dumnezeu sa ti dea puterea sa ierti sa iubesti si sa te iubesti pe tine mai mult .Sa iubesti copilul nenascut de acum si mai departe si nu o sa fie probleme cu el .Frica nu e buna .DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE!

Cred că dacă aţi înţelege cel puţin în linii mari ce s-a întâmplat cu fiecare actor din această dramă pe care aţi trăit-o, v-ar aduce multă uşurare. Adică de ce a acţionat tocmai în acel fel şi nu în altul, de ce au fost spuse anumite lucruri.Psihoterapeutul Feldmar afirmă că suntem cu toţii într-o stare de hipnoză şi trebuie să învingem nişte forţe teribile:
“Suntem cu toţii într-o stare de hipnoză şi dintre toate stările de conştiinţă posibile, noi gândim doar în una singură. Aceasta este linia pe care o considerăm normală şi prin care ne simţim bine, dacă nu ne abatem de la ea. Dacă din întâmplare, deviem un pas într-o altă direcţie, intrăm în panică şi-i înfricoşăm pe cei din jur. Pentru că în momentul abandonarii acestei realităţi, în acord cu restul lumii se declanşează forţe colosale.” Citeşte mai mult http://tinyurl.com/pkrl9eo

Eu de ex. am avut cu mult timp în urmă o perioadă de vreo câteva luni, din care 2 săptămâni acute, şi m-aş putea regăsi foarte bine în poziţia unchiului dvs. Concret:

“Ryback20, a studiat în mod special eficacitatea Naltrexonului în reducerea excitaţiei sexuale şi hipersexualităţii la adolescenţii condamnaţi pentru infracţiuni incluzând violuri, bestialitate şi pedofilie. În timp ce au primit doze între 100 şi 200 mg/zi, cei mai mulţi participanţi au descris scăderi ale excitaţiei sexuale, masturbare şi fantezii sexuale şi de asemeni un control îmbunătăţit asupra propriilor porniri.20. Citând dovezi din studii pe şobolani, Ryback subliniază rolul interactiv al CPF între sistemele dopaminergic şi opioid, concluzionând că “un anumit nivel endogen opioid pare a fi crucial pentru excitaţia şi activitatea sexuală.”20. ”

Citeşte mai mult: http://wp.me/p48646-1N

Cine ştie, aş fi putut ajunge chiar la puşcărie sau la spitalul 9… dar nu a mai fost cazul. Atunci am fost prăbuşit câteva zile când m-am gândit la ce era să se întâmple, dar am găsit cauza, iar adevărul m-a eliberat de orice sentiment de vină. Aici am dat mai multe detalii. http://tinyurl.com/oeaaue6Ca să trag linie: când priviţi marea de oamenii pot fi văzuţi ca nişte roboţi care au ca principale scopuri supravieţuirea şi perpetuarea speciei, iar sistemul opioid şi cel dopaminergic sunt baza neurologică pentru toate aceste comportamente. Însă sunt foarte mulţi factori care se pot infiltra şi corupe aceste mecanisme înnăscute, caz în care nu mai ai cum să fii tu însuţi. Mă refer la paraziţi infecţioşi, droguri, toxicitatea metalelor grele, consum de alcool, opioizi alimentari etc. Fiecare cu efectele lor specifice. Practic nu există liber arbitru.

Ar trebui citite comentariile din fiecare link postat, chiar şi de mai multe ori în următoarele zile sau luni. În paralel testaţi personal ce înseamnă viaţă sănătoasă (trebuie să vă documentaţi personal şi să puneţi în aplicare după posibilităţi) şi teoretic ar trebui să experimentaţi mai puţine stări de angoasă, amintiri neplăcute, gânduri obsesive. Pot fi încercate şi suplimente de calitate alese de cineva care se pricepe.

Cu siguranţă că asta nu e tot, sunt documentare şi cărţi care ar merita citite. Sau un psihoterapeut care ar putea oferi o nouă viziune.

Sănătate maximă

E important sa nu trasmiteti scenariul din barbatii familiei dvs catre nou-nascut. Frica de respingere este una intemeiata.. caci mama poate sa distanteze copilul, prin gestica si mimica, trasmitand acestuia injunctii de tipul “nu exista”, sau “nu te apropia”. Ceea ce dvs. vi s-a intamplat pare a fii un blestem… insa e important sa stitzi cum anume “atragetzi” sau a-ti “atras” aceste evenimente in sfera dvs. Casatoria se pare ca a fost elementul ce a pus capat blestemului… dar e posibil sa ma insel (a nu se considera blestemul ca fiind un blestem autentic, ci un driver psihologic de comportament de’al dvs, in relatie cu barbatii). Dk gasiti pe cineva cu care sa faceti sedinte de psihoterapie de tipul Analiza Tranzactionala (ii gasiti pe www.arat.ro), sau aveti curiozitatea sa cititi despre decizile scenariale .. cum ar fii Eric Berne – Ce spui dupa Buna Ziua / ar ajuta…