Am 22 de ani și în urmă cu un an l-am cunoscut pe cel care acum îmi este soț, el locuind în altă țară. Acum sunt însărcinată, dar mi-am dat seama ce fel de persoană este, are ieșiri foarte violente, mă acuză că îl înșel (deși locuim cu părintii lui și nu ies fără el din casă), nu am voie să vorbesc cu nimeni, nu mai am prieteni și nici viață socială. I-am spus că după ce nasc vreau să mă întorc în Romania, dar nu este de acord, mă obligă să trăiesc lângă el.
Mesaj anonim, prin secțiunea Consiliere online
Răspunsuri prin intermediul grupului Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online
Buna ziua! Sunt N, 22 ani, feminin.
In ianuarie 2019 l-am cunoscut pe cel care acum imi este si sot. El locuind in alta tara, in martie am decis sa vin la el pana in aprilie, doar ca parca orbita de cat de frumos se comporta si cat de dulce e, am ramas aici, in iunie urmand sa plecam impreuna in Romania. Ajunsa in tara, am aflat ca sunt insarcinata, din nou orbita si entuziasmata, am acceptat sa ne casatorim imediat (ideea fiind a parintilor lui). In septembrie ne-am intors inapoi in afara tarii, punandu-ne de acord ca in ianuarie sa revenim in Romania pt a naste. Din cauza problemelor de tensiune pe care le-am capatat in timpul sarcinii, am ramas aici.
Problema este ca acum mi-am dat seama ce fel de persoana este, are iesiri foarte violente, ma acuza ca il insel (in conditiile in care noi locuim cu parintii lui iar eu alte cunostinte aici nu am, nici macar nu ies fara el din casa), nu am voie sa mai vorbesc cu nimeni, nu mai am prieteni si nici viata sociala. As vrea sa divortez, dar mi-e foarte teama de reactia lui. Mi-e dor de viata pe care am avut-o inainte sa il cunosc pe el, mi-e dor de prietenii mei si oamenii cu care vorbeam zi de zi.
I-am spus ca dupa ce nasc as vrea sa plec inapoi in Romania, insa nu este de acord, practic ma obliga sa traiesc langa el.
Imi doresc sa revin la vechea mea viata, de doua luni plang non-stop, nu ma mai recunosc. Mi-e frica ca dupa nastere sa nu se accentueze starea mea si sa pic in depresie.
Intr-adevar, am gresit cand am luat decizii la repezeala si nu m-am gandit nici macar o secunda la consecinte si responsabilitati.
El e constient si vede ca nu mai este ca la inceput, ca nu mai suport sa ma atinga sau sa ma sarute, dar nu vrea sa accepte situatia. Imi doresc sa fiu mai puternica si sa am curajul sa-i spun ca nu il mai vreau in viata mea, dar fiind intr-o tara straina unde nu cunosc nici limba si nici nu am cunostinte carora sa le cer ajutorul, mi-e foarte teama de reactia lui, ma gandesc cu groaza ca ar putea sa ma loveasca (a mai avut tentative).
Sunt intr-o casnicie toxica si mi-e foarte greu sa accept adevarul, ce as putea face in aceasta situatie? Simt ca o iau razna pur si simplu.
Va rog, ajutati-ma cu un sfat util.
O zi placuta!
Lasa un comentariu
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.