Terapeuti.ro:

Buna ziua!
Numele meu este Raluca, am 26 de ani, sunt studenta la antropologie si locuiesc dintotdeauna cu bunica mea (bunicul a murit in urma cu cativa ani) (parintii mei locuiesc intr-un bloc alaturat celui in care locuiesc eu).
Problema este despre bunica mea si voi incepe prin a o descrie d.p.d.v. social, psihologic, compotamental si apoi voi defini si problema.

Despre bunica:
Are 82 ani, este activa (face curatenie in casa, se duce la piata, face mancare- insa nu le mai face asa de bine ca in tinerete),social nu este activa-iese din casa numai atunci cand se duce la piata, la supermarket sau sa plateasca facturi (avem 2 rude mai apropiate cu care vorbeste si care stau la cateva strazi distanta de noi, dar la care nu merge niciodata), este foarte suparacioasa, nu aude foarte bine, este foarte incapatanata si nu te lasa sa faci mai nimic la ea in casa (pe mine abia ma lasa sa fac cateva schimbari, nici macar intimitate la mine in camera nu prea imi ofera, dar sunt momente- in ultimii 2 ani am observat ca a lasat-o mai moale desi, am renuntat eu la a face multe lucruri).
Pentru ca nu aude bine, nu intelege ceea ce ii vorbesti, pune cuvinte de la ea, distorsioneaza ceea ce i-ai spus si transforma in altceva. Pe langa asta, nu este nici rationala, nu gandeste coerent sau logic, interpreteaza gresit si in necunostinta de cauza mai orice, ii lipseste critica, de aceea nici nu prea poti purta o conversatie normala cu ea. Ea dintotdeauna a fost asa (din ce am observat pe parcursul vietii mele si din spusele tatalui meu) mai nestiutoare de lucruri care implica cultura si educatie, desi a studiat 13 clase, terminand comertul. Nu ma refer ca nu are bun simt (intotdeauna a fost pt familie, a muncit pt familia ei si atat, este o femeie care functioneaza dupa regulile traditionaliste si religioase) si intotdeauna a facut ce i s-a spus.
In prezent, ii place si ar vrea ca toata lumea sa faca cum vrea ea, in special eu, care locuiesc cu ea in casa. Si nu accepta sa ii se spuna cum sa faca lucrurile; desi, atunci cand nu mai face ceva bine si cineva ii spune ca nu este bine si ii arata cum sa faca, refuza sa accepte se supara si vorbeste rastit peste tine. Este si destul de sacaitoare, nu da pace si sta pe capul tau si cand ai treaba, desi ai cerut sa ti se acorde intimitate. Pana aici o descriu pe bunica, nu ca o persoana bolnava mintal, ci ca o persoana mediocra, care nu mai stie sa faca lucrurile asa cum le facea odata – un comportament specific varstei unei persoane aflate la batranete. Povestea este mult mai ambigua, dar am incercat sa surprind esentialul.

Problema este urmatoarea: de aproximativ 1 an si jumatate, am observat la bunica mea, schimbari comportamentale si psihologice nespecifice personalitatii descrise mai sus si anume:
Are impresia ca vecina de sub apartamentul nostru, fura apa din instalatia noastra de la baie, din calorifere si face tuica cu ea. Totul a inceput atunci cand a vazut geamurile termopane al balconului de la bucatarie, ca are apa pe el (asta se intampla acum mai mult de 1 an jumate), apoi lucrurile au inceput sa ia o amploare mai mare. Apa pe geamuri a ramas o constanta si apare atunci cand este mai frig afara, plus daca mai si gateste in bucatarie, pt ca nu avem hota. Apoi “au aparut mirosurile” de tuica si, asociate cu apa dupa geam plus inca cateva lucruri, a ajuns la aceasta deductie. Deductia ei a fost sustinuta si de inca 2 vecini, care doar au spus ca, parca au simtit si ei miros de tuica. Ok, ideea e ca a ajuns sa faca o obsesie din asta, sustine ca vecina face tuica zi si noapte, ca ii fura apa DIN robinet si ca, daca aduce robinetul inchis, pe pozitia de apa rece, atunci nu mai are cum sa fure. La baie avem.apometre si sustine cavede rotitele cum se misca, desi robinetele
sunt inchise. Sustine ca aude cum isi “spala cazanele in baie” (se aud zgomote de la vecini, da, sunt peretii subtiri, se aude ce vorbesti, se aude cum pui dusul la loc dupa ce l-ai folosit, se aude cum curge apa din robinetele vecinilor, pt ca sunt zgomotoase. Sustine ca fura apa din calorifere, atunci cand nu frig de caldura sau atunci cand aude zgomote, adica, spune ea, un vajait (in realitate acel zgomot nu exista-ma mai cheama uneori sa imi arate). Si urla la vecini prin pereti si podea si odata mi-a spus ca, atunci cand ia spus vecinei sa nu mai fure apa, mi-a spus ca vecina ia raspuns si ia zis ca: “fur cata apa vrea”, ceva de genul acesta. Tot cu caloriferul, spune uneori ca sunt aburi prin camera ei pt ca vecina fura apa din calorifer si face tuica. A chemat politia de multe ori, care a venit si la noi, s-a dus si la vecina. Vara, mai ales dimineata, soarele se reflecta in geamul de la balconul bucatariei si creaza efectul de oglinda; buna are impresia ca sunt aburii care
ies din hota vecinei. Am incercat sa ii spun ca este doar reflexia soarelui, dar nu m-a luat in seama.

Imi este teama ca aceste lucruri se vor inrautati, pt ca progresul lor este deja vizibil si nu imi dau seama ce declanseaza aceste lucruri, pt ca uneori sunt perioade in care este linistita. Si ma afecteaza si pe mine, profund incat simt ca innebunesc odata cu ea. Nu despre mine vreau sa incep sa povestesc, dar vreau sa subliniez faptul ca, ma simt total depasita si slabita de aceste lucruri (am trecut acum ceva ani printr-o depresie si depersonalizare din care cred ca abia acum incep sa imi revin, am ramas cu sechele si traume din copilarie, la 18 ani am aflat ca sufar de axietate si esofagita pe fond psihic, iar de 2 ani ma simt stresata in continuu)-deci de aceea. Imi afecteaza viata sociala, sanatatea psihica si fizica, nu ma pot concentra pe facultate sau viata personala.
Nu stiu ce sa fac cu bunica. Ma considera inca un copil (din varii motive) si nu stiu si nu pot sa discut cu ea. Ma discrediteaza, mai mereu, orice i-as spune. Am incercat si eu si parintii mei, sa ii explixam, cu rationamente, ca lucrurile pe care le vede/aude/simte ea, nu exista. Eu am inteles ca este in zadar si ca are o disfunctie pshihologica, dar nu stiu despre ce este vorba. Parintii mei nu inteleg in totalitate dimensiunea problemei, pt ca nu locuiesc cu ea si nu s-au implicat atat de mult pe cat ar fi trebuit, in cresterea mea, si de aceea simt ca nu ma pot baza prea mult pe sprijinul lor. Tata se enerveaza, mama are epilepsie si nu prea…o duce capul. La noi nu exiata comunicare si lucru in echipa. Parintii mei inteleg ca bunica nu mai judeca cum trebuie, dar nu fac nimic in sensul asta si mai ales legat de mine, care ma afecteaza cel mai tare si care simt ca mi-au lasat-o mie, sa ma descurc eu cu problemele ei. Incerc sa fiu tare insa nu mai pot.nu stiu ce sa fac.
Vreau sa intreb, cum credeti ca as putea sa abordez situatia? Cum sa vorbesc cu bunica astfel incat sa o mai liniatesc, sa ii arat ca ceea ce crede ea ca vede, nu este real. De ce boala sufera ea? Se poate trata sua macar ameliora? Cum as putea sa o conving sa mearga la doctor si care (psihiatru, neurolog)? Sau mai ales, cum as putea sa aduc un medic la noi acasa, sa o consulte? Pt ea nu merge la doctor. Cum sa vorbesc cu parintii mei incat sa lucram impreuna pt a face ceva in situatia asta?