Mesaj:
Buna ziua.
Am un copil in vasrta de 3 ani, pe care tatal lui il invata tot felul de prostii. ca mama lui este bunica, ca mama lui este actuala sotie si copilul mie-mi spune pe nume nu-mi spune “mama” . Cum sa fac sa-i explic copilului ca “mama”e numai una si ca eu sunt mama.. fara sa inebunesc definitif copilul? Nu-mi pasa ce-l invata el.. imi pasa de copil sa nu-l inebunesc eu mai tare!!! cum fac? Mentionez ca eu pana la urmatorul termen (peste 3 luni) imi pot lua copilul duminica de la ora 10-18 si copilul vine si-mi spune tot (si ce nu m-ar interesa in mod deosebit pe mine) insa il invata sa nu vrea la mine ca “eu nu am bec, eu nu am mancare, eu nu am jucariile care-i plac lui” … nu stiu cum sa ma comport, ce am voie si ce nu am voie sa-i spun copilului? cum sa-i explic ce am de spus?
Am divortat la notar in decembrie 2012 cu custodie comuna (2 saptamani si 2 saptamani) din cauza conditiilor de la mama de acasa am acceptat sa ramana cu domiciliul la tata, urmad ca eu sa aranjez casa sa-mi pot aduce copilul 2 saptamani. Pana in luna August 2013 nu am avut cum sa aduc copilul acasa intr-un mediu insalubru (intre timp am cumparat mobila pentru 2 camere si bucatarie (apartamentul avand 4 camere), am renovat casa, am pus parchet, am pus termopan + ca mama avea in casa 6 caini). In luna august cand am putut sa-mi iau copilul cele 2 saptamani familia fostului sot a refuzat sa-mi dea copilul pretextand ca acesta nu doreste sa mearga cu mine pentru ca nu ma cunoaste. In perioada Decembrie 2012 – august 2013 mergeam sa-mi iau copilul de diminiata ora 10-20 cu taxiul si eram obligata pe perioada iernii sa merg cu el pe la cunoscuti pentru ca acasa nu-l puteam aduce si din pacate cunoscutii mei locuiesc foarte departe de mine si-mi trebuiau numai pentru taxi cel putin 100 ron+ altele. Mentionez ca pana in luna August 2013 eu nu am avut voie sa mai intru in casa fostului meu sot si nu aveam voie sa iau legatura cu nimeni din familia lui. In momenul acesta ne judecam pentru custodia copilului intrucat fostul sot mi-a refuzat dreptul de a-mi mai lua copilul chiar si ziua, putem sa-l vizitez doar in prezenta familiei acestuia (minim 3 persoane care stateau cu ochii pe mine incontinuu) fara a avea macar posibilitatea sa stau singura 5 minute cu copilul meu. La al II lea termen de judecata, s-a decis ca pana pe 14 Mai (urmatorul termen cu martori si ancheta sociala terminata) sa-mi pot lua copilul in fiecare Duminica de la 10-18 pentru a-mi petrece timp cu el.
Copilul se comporta ciudat in momentul in care apar eu sau o alta persoana inafara celor din familia fostului sot, daca intra cineva in camera sau ne intalnim cu cineva pe strada nu mai scoate un sunet, refuza sa vorbeasca si prefera varianta cu aratat prin semne ce-si doreste. De la mine refuza sa manance, insa de la prietenul meu mananca, refuza sa ma tina de mana in parc in schimb cere sa o tina de mana pe prietena mea cu care suntem in parc. A venit si mi-a spus ca ” nu vrea la mami, pentru ca are “ham” , nu are bec si nu are mancare”si cand l-am intrebat cine i-a spus asta a spus “tati si buni”, imi spune mereu ca nu vrea sa manance ca are si el mancare acasa. Este un copil vesel si sociabil insa in prima faza tace efectiv ( inclusiv cu mine). Copilul avea 2 ani cand ne-am despartit acum a facut deja 3 ani.

Discutia legata de, cine este mama si cine este restul familiei, precum si rolurile acestora, ar fi de preferat sa aiba loc intre adulti, nu intre adulti si un copil de 3 ani. Sigur, intr-un mod matur, avand in minte si in suflet, in permanenta imaginea copilasului, binele lui si dezvoltarea lui ulterioara. Acest lucru este posibil cu efort, e adevarat, fara acuze reciproce, acceptand ca d-voastra nu mai formati un cuplu, insa sunteti parinti, iar acest lucru va leaga pentru totdeauna. Deci, puteti rezolva cat de cat situatia, discutand cu fostul sot, nu cu altcineva (din punctul meu de vedere), in termeni de pace, intelegere si responsabiliate. Baietelul are nevoie de timp sa discearna, dragul de el, cine este cine.. Daca mentineti cu copilasul o legatura stabila, bazata pe afectiune, dragoste, rabdare, o relatie nepoluata, daca este posibil, de problemele cu fostul sot, lucrurile se vor imbunatati. Rabdare si mult tact, va doresc! Numai bine!

RASPUNS: Eu am incercat aproape 8 luni sa-l fac sa mergem la un psiholog, chiar am propus sa platesc eu aceste sedinte pentru a vedea cum putem sa ne intelegem noi astfel incat copilul sa nu simta lipsa unuia dintre parinti. acest lucru mi-a fost refuzat in mod constant, ca ulterior sa imi spuna ca trebuie sa mergem cu copilul la psiholog. I-am explicat ca un copil de 2 ani si un pic ( 3 ani acum) nu are ce sa caute la psiholog, ci ca noi trebuie sa mergem… nu am cu cine sa ma inteleg!
Nu am incercat niciodata sa-i denigrez tatal, tocmai de aceea pentru a evita eventuale “scapari” de limbaj am preferat sa nu-l aduc in discutie deloc.

Solicitati instantei sa dispuna o evaluare a copilului si a relatiei acestuia cu fiecare dintre cei doi parinti, eventual identificarea unor elemente de alienare parentala. Evaluarea ar putea fi efectuata de Directia de protectie a copilului competenta teritorial sau de un specialist independent.