Terapeuti.ro:

Buna
O sa incerc sa fiu cat mai scurta in ceea ce va spun,daca ar fi sa o iau cu inceputul copulariei si pana acum as scrie un roman.Am 35 de ani si recent am descoperit ca sotul meu ma inseala chiar daca el spune ca inca nu a ajuns la actul sexual cu x sau y,nu stiu ce sa cred,el este o fire foarte calma,buna la suflet,nu ma jigneste,nu ma critica,mereu mi a suportat crizele de nervi care poate erau zilnice,mi a suportat tot felul de jigniri gen..nu esti bun de nimic..handicapat…retardat si multe altele,fara a riposta in cei 14 ani de relatie doar ca el nu era niciodata un om recetpriv cum imi doream eu…gen nu intelegea niciodata ce mi doream sau trebuia sa ii repet orice ii ceream sa faca ,de parca era surd,nu era romantic sau nu mi facea surprize sau nu discuta destul de mult cu mine intr un cuvant cred ca nu eram in relatia pe care eu o visam sau o doream,era prea calm ,linistit ‘nu cerea nimic niciodata,multa monotonie iar eu in timp am devenit foarte nervoasa si nu mi doream
nimic de la el,nu eram tandra cu el sau sa mi doresc sa l sarut sau sa l imbratisez si cand o faceam.. o faceam doar pe fuga pentru el,sau doar in pat.inaintea lui am iesit dintr o relatie care a durat cam sapte ani in perioada liceeului si dupa un pic cu o persoana foarte geloasa,agresiva , care ma insela des dar care stia sa ma cucereasca si sa ma asculte si sa ma faca sa rad sau sa imi faca surprize chiar daca unele erau rele trezea ceva in mine mereu, si care intr un final m a si parasit pentru una pe care a lasat o insarcinata iar in momentul cand m ia dat vestea am avut un soc si cred ca o deceptie puternica pe care nu cred ca am luat o in calcul si cred ca a avut repercusiuni….eram destul de frumoasa cu un corp foarte frumos dar dupa ce l am cunoscut pe sotul meu m am ingrasat brusc cam 25 kg intr un an…si apoi mai mult pana am atins suta…el nu mi reprosa nimic dar eu am fost mereu frustrata ca din fotomodel am ajuns o balena cu ochii albastrii si atat…peste cativa
ani am descoperit ca aveam probleme endocrine..o tumoare si cateva delegrari hormonale…apoi si alte probleme ginecologice grave care au dus si la o operatie in urma cu un an ,si am descooerit chiar ca sunt predispusa la cancer…nu stiu daca toate ce mi s au intamplat au dus la nervi si eram mereu recalcitranta si cu garda sus si foarte pesimista si il respingeam…avem si o fetita de patru ani si decand am nascut nu mai dorm cu el ci cu fetita si el are un serviciu unde nu ne vedem doua zile decat cand se intoarce noaptea si cand venea acasa eu il certam sau insultam din diverse motive,iar in cele doua zile libere faceam doar activitati de genul mergem la cumparaturi toti trei si ne epuizam o zi intreaga sau hai sa ajutam pe mama sau soacra sau alte treburi epuizabile si tot asa iar fetita cand il vede vrea sa stea mereu cu el si il cam epuizeaza ,ea vrea multa atentie din partea noastra,nici nu putem discuta de ea ca nu ne lasa.. eu am facut niste studii dar nu am reusit niciodata sa am un servici si viata sociala nu mai am decand am terminat facultatea si nu ies decat la nevoie din casa ,nu am prietene cu care sa vorbesc.
In ultima luna a inceput sa vina tarziu acasa spre dumineata spunand ca il oprira clientii sau seful si ajungea la trei ..patru ..chiar si cinci…iar la opt dimineata pleca iar obosit la servici iar eu il certam mereu si ii ceream sa nu mai intarzie,dar nu ma asculta deloc cum o face inaine,si am ajuns sa descopar ca avea un prieten mai tanar cu care mergea in baruri la biliard dupa ce termina tura si incercau sa agate fete mai tinere pentru aventuri si in momentul cand l am descoperit au inceput reprosurile si cearta in fata copilui,dar mi a spus ca regreta si ca nu se va mai intampa ca nu vrea sa renunte la noi si la ani care au trecut si ca el m a iubit mereu dar simtea nevoia sa scape sa se relaxeze sa vada daca alta il apreciaza..iar eu mereu credeam ca nu il iubesc si ca daca ar pleca nu m ar durea dar cand mi am dat seama ca l pierd am avut niste sentimente ciudate, dorinta de a fi mereu cu el ,de a face ce nu faceam inainte ,sa fiu tandra si abia astept sa vina acasa sa l
imbratisez,l am iertat pentru ca mi am dat seama ca am gresit dar nu stiu daca il respingeam pentru ca am oproblema psihica….vreau sa stiu ce pareri aveti…am facut bine ca l am iertat si ce pot face pe viitor sa nu mai fiu ca inainte.