Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
Am aproape 27 de ani si m-am casatorit acum cateva luni. Locuiesc impreuna cu sotia in casa parintilor mei. Sunt cam praf la treburile gospodaresti, abia daca ma descurc sa bat un cui si sa schimb un bec. In copilarie am fost supraprotejat de catre parinti si bunici, nu am fost lasat sa fac nimic si nici sa iau decizii in ceea ce ma priveste.
Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:Salutari tuturor!
Ma numesc Mihai, am aproape 27 de ani si m-am casatorit acum cateva luni. Locuiesc impreuna cu sotia in casa parintilor mei, intr-un mic orasel din provincie. Problema mea ar fi ca nu am prea multa incredere in fortele proprii, evit sa-mi spun parerile in public si cel putin momentan sunt incapabil sa propun solutii cu privire la viitorul nostru ca si cuplu (adica cu ce ne vom ocupa pe viitor, unde vom locui, din ce vom trai etc), mai ales ca in acest mic orasel nu sunt prea multe oportunitati. Cred ca acest lucru mi se trage din copilarie, unde am fost supraprotejat de catre parinti si bunici si nu am fost lasat sa fac nimic si nici sa iau nici un fel de decizii in ceea ce ma priveste. Sunt cam praf la treburile gospodaresti, abia daca ma descurc sa bat un cui si sa schimb un bec…Mentionez ca am fost singur la parinti.Atat eu cat si sotia avem joburi in localitate (obtinute cu ajutorul pilelor si relatiilor parintilor mei), insa nu suntem multumiti, eu lucrand la o institutie si avand salariu foarte mic de bugetar (sub 800 RON in mana), iar ea, desi are salariu mult mai mare (aproape triplu fata de mine), are probleme cu stresul si tensiunea continua de la serviciu care o afecteaza si pe plan personal. Noi am cam vrea sa schimbam complet aceasta stare de lucruri, sa ne dam demisiile de la joburi si sa plecam cat mai repede in alta parte unde sa locuim doar noi, dar suntem prea fricosi ca sa facem asta. Parintii mei ne-au ajutat mereu cu bani, mancare, pile, cunostinte si relatii si probabil ca ne-am invatat sa primim si iar sa primim, ceea ce nu cred ca-i bine. Ba chiar ne-au oferit ca dar de nunta fostul lor apartament, insa baiul este ca acesta se afla tot in micul orasel lipsit de oportunitati in care ne facem momentan veacul. Problema cea mare este ca desi avem niste economii stranse + bani de la nunta, efectiv din cauza fricii de necunoscut nu ne putem decide ce sa facem pe mai departe cu vietile noastre: ori ne renovam apartamentul dat cadou de parinti, apoi ne mutam in el si astfel ramanem la aceleasi joburi nasoale si in acelasi oras lipsit de oportunitati, ori mergem in alta parte (poate chiar in strainatate), unde insa nu avem locuinta asigurata, nici mancarea asigurata, nici relatii sau pile iar chiriile costa destul. Ne simtim blocati, in pana de idei, fricosi, lasi,imaturi, incapabili de decizii majore si batem pasul pe loc la joburile pe care le urâm din tot sufletul. Cum sa facem in asa fel incat sa “avem sange in instalatie” pt a lua decizii cu privire la viitorul nostru? Atat eu cat si ea suntem nesiguri, nehotarati si cu privirile in ceata. Ce sfaturi ne dati ca sa depasim aceasta stare de lucruri? Nu putem merge la psihologi pt ca nu exista asa ceva in oraselul asta mort si nu ne putem lua mereu libere de la job (unde sclavium de la 8 la 4) pt a merge in alt oras pt sedinte si din cauza asta sa aprecia mai mult sfaturile dumneavoastra directe. Orice sfat cat de cat practic pt depasirea starii de lucruri in care suntem blocati ne-ar fi de mare folos. Va multumesc! |
|||
|
|||
Domnule Mihai, din pacate nimeni nu poate sa va spuna ce sa faceti… DAR, cred ca primul pas l-ati facut: ati identificat ce va doriti. De aici, puteti merge mai adanc: definiti-va ce ati dori sa lucrati. Vedeti unde se poate realiza acest lucru. Daca nu aveti calificarile necesare, urmati un curs si tot asa. Teama de necunoscut va exista intotdeauna si din pacate, pe lumea asta nimic nu este pt totdeauna, deci nesiguranta va exista mereu, indiferent unde veti locui si cu ce va veti ocupa. Important este ce atitudine aveti in fata aceste situatii: va luati la tranta cu viata si incercati sa gasiti solutii pt a fi fericit, multumit, satisfacut de viata dvs (pt ca pana la urma despre asta vorbim) sau acceptati pasiv ceea ce vi se intampla, chiar daca asta vine la pachet cu o stare de nefericire, angoasa, nemultumire, etc?
|
|||
|
|||
pererea mea ar fi ca ati beneficia mult mai mult daca ati merge la o consiliere de cuplu decat din sfaturi online. Poate ca este primul efort ‘cu sange in instalatie’ pe care il puteti face pt voi? Succes!
|
|||
|
|||
http://psiholog-sector3.ro/?page_id=233
|
|||
|
|||
Dragul meu CORDONUL OMBILICAL ti-a fost taiat la nastere…DE CE CREZI CA AI MAI AVEA NEVOIE DE EL?
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.