Login

Întreabă psihologul online

De cand am început acest an scolar nu ma simt deloc bine, ma simt pierduta total si nu reusesc sa ma adun sub nicio forma. Înainte eram o eleva buna si am terminat clasa a 11-a cu 9.96.

Am facut pentru prima data dragoste cu prietenul meu, dupa 7 ani de cand ne cunoastem. A fost dureros, fizic vorbind si am ramas cu un gust amar, desi el s-a purtat foarte frumos. Simt ca am gresit fiind atat de intima cu el.

Sunt o mama singura in varsta de 41 de ani, divortata de 15 ani. Nu mi-am refacut viata, am un baiat in varsta de 22 de ani pe care l-am crescut singura. Tatal lui nu a fost foarte prezent in viata lui . Problema mea este ca nu avem o comunicare deschisa, este tot timpul impotriva mea si mai rau este ca am constatat ca are relatii cu barbati (nu are prietena nici nu a avut).

Fiica mea s-a nascut cand eu aveam 17 ani, privind in urma realizez cat de multe greseli am facut in educatia si cresterea ei, am fost o mama egoista, preocupata de implinirea profesionala, cand ea era mica am neglijat-o, ba chiar am fost si agresiva, orice greseala era taxata cu o palma sau pedepse.

De 4 ani am o relatie serioasa cu un barbat in varsta de 32 de ani, iar de aproximativ un an jumate a inceput sa se manifeste o situatie care pe mine ma deranjeaza.

Ma aflu aici pentru ca vreau sa stiu daca am nevoie de un psiholog sau psihiatru.

Sunt casatorita, am 31 de ani si un copil in varsta de 2 ani care mi-e lumina ochilor. De ceva timp simt ca mi s-a adunat oboseala, o oboseala cronica de care nu pot scapa si simt ca din cauza ei nu pot controla nervii si cateodata are copilul de suferit.

Am o bariera peste care nu pot trece: prietena mea a ramas insarcinata cu o fata. Am fost de comun acord sa facem un copil, cu gandul ca e baiat.

Am 14 ani si o mare problema. Acum 8 luni am inceput o relatie cu un baiat in varsta de 20 de ani, m-a cucerit cu vorbe dulci, cadouri, promisiuni de casatorie, asa ca m-am culcat cu el si in scurt timp am ramas insarcinata. El cand a aflat a plecat in afara, la munca, si a rupt orice legatura cu mine. Mama m-a batut si m-a jignit in ultimul hal, ba chiar m-a fortat sa stau sa imi introduca coada de mop in vagin.

Am 20 ani si am avut o viata foarte grea. O familie care nu m-a crescut cum trebuie, tata alcoolic, mai nimanui nu ii pasa de mine. Din cauza asta am inceput sa beau alcool si am inceput sa ma culc cu barbati pentru bani.

Susținem

vegani romania

Implant dentar pret

RECOMANDĂM

Masti de protectie Dr Fashion

masti de protectie reutilizabileMastile de protectie reutilizabile Dr Fashion ajuta la prevenirea contaminarii cu fluide, intrarea acestora in caile aeriene via nas si gura.

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am 14 ani si vreau sa mor. Simt ca nu mai pot.

  277 vizite

Actualizat: 28 februarie 2014 | 7 raspunsuri
Terapeuti RO 9:17pm Feb 26
Mesaj:
Buna seara! Am 14 ani si vreau sa mor. Simt ca nu mai pot. Toti colegii isi bat joc de mine, de constructia mea fizica si mai ales de stilul meu. Parintilor mei parca le pasa doar de scoala. Niciodata nu m-au intrebat : Ce iti place sa faci in timpul liber? ; Ai vrea sa vorbim despre ceva anume? ; Te simti bine?. Ei lucreaza de dimineata pana la 4, iar pana vin ei pot sa spun ca tot ceea ce fac este sa plang.
Am fost cat pe ce sa incep sa ma tai, dar cineva m-a oprit spunandu-mi ca odata ce o sa ma apuc, nu ma mai voi oprii.
Simt ca nimeni nu ma intelege si mai ales tot ce fac e gresit. Pur si simplu, simt ca locul meu nu e in lumea asta.
Ce as putea sa fac sa scap de gandurile astea si sa fiu mai fericita?
Gibellini Camelia 9:45pm Feb 26
Buna seara ,domnisoara vreau sa-ti sugerez, sa ai incredere in tine uitate in oglinda si de cate ori te iti aduci aminte, si spuneti ca esti frumoasa, ca ai incredere in tine,frumusetea nu consta in constructia fizica si in cea sufleteasca si bunatate,fiecare persoana este unica in felul ei nu suntem identici,ai incredere in tine,zambeste mult ,asculta muzica du-te la un curs de dans ajuta foarte mult iti faci prieteni cu care o sa fi pe aceasi lungime de unda bucurate de viata,o ai in fata profita de tot ce poti nimeni nu-ti mai da ani inapoi,spune de cate ori poti sunt frumoasa inteligenta si am incredere in mine,
Ana Maria Vrancea 9:46pm Feb 26
eu la 14 ani ma jucam cu papusile:)nu trebuie sa te gandesti la asa ceva espti prea mica sa ai astfel de ganduri incearca sai ignori pe cei ce te jignesti aratale ca nu iti pasa esti totusi un copila la 14 ani sfatul meu e ca ar fi bine sa vb cu mama ta bafta:*
Gibellini Camelia 9:52pm Feb 26
as dori sa-ti sugerez,sa vb cu mama ta pe aceasta problema care te framanta fi deschisa cu ea si sunt convinsa ca te va intelege,si ati putea merge si la un consilier atat ptr tine cat si ptr parinti tai ,o sa va ajute si mai mult pe comunicare
Buterchi Carmen 7:36am Feb 27
Iti sugerez sa vorbesti cu psihologul scolar. El va putea sa te ajute sa gasesti o solutie. Bafa!
Catalina Negrea 9:41am Feb 27
Dar tu,le-ai spus parintilor tai,ca nu esti ok? De gandurile tale?? Cum vrei sa stie mama ta,ce simti tu,daca tu la randul tau,nu comunici!!! Voi adolescentii sunteti foarte incapatanati,tot ce va spun parintii vostri,interpretati,de fapt ei va vor doar binele;),ascultati doar de anturajul vostru,parintii cand e vb de ajutor material.”Constructia mea fizica si mai ales de stilul meu”…toti suntem diferiti,suntem unici,in felul nostru,fiecare are sarmul lui,definit tocmai prin niste defecte;daca ii deranjeaza doar pe ei,si nu pe tine,inseamna ca,colegii tai au o problema;aceea de a nu-i accepta pe cei din jurul lor,cu tot cu defecte,crezandu-se perfecti,si culmea ca,NIMIC si NIMENI nu-i perfect…deci esti ok:) Studiaza-te pe tine si ai sa vezi ca,e asa e..si vb cu parintii tai despre toate astea,CONTEAZA;)
Neli Pena 7:32am Feb 28
Perioada 14-18 ani este una de criza din viata oricarui om. Au loc schimbari majore din punct de vedere biologic si psihologic. Odata cu exploziile hormonale specifice varstei are loc si lupta pt. stabilirea identitatii. Este o lupta cu stresul specific perioadei.Iti sugerez sa nu amani comunicarea cu parintii si sa te vezi neantarziat cu un psiholog.Din experienta mea profesionala pe aceste probleme, iti pot spune ca gandurile despre moarte nu sunt de trecut cu vederea. Mergi la un specialist si vorbeste-i despre toate astea.
Corina Pal 4:26pm Feb 28
Draga mea…suparata :-) . Povestea ta este una trista dar in aceeasi masura RATIONALA! Tu singura iti recunosti si iti judeci problemele…si in acelasi timp ai capacitatea sa te opresti la timp. De aceea, la ratiunea ta si la puterea ta de intelegere apelez acum. Spune-mi tu:
1. daca te sinucizi iti REZOLVI macar UNA dintre probleme?
2. Cei care azi te necajesc sau nu te inteleg se vor schimba intr-un fel fata de tine?
3. Situatia ta va fi mai buna?
La toate raspunsul e NU!
Atunci…judeca…merita sa mori pt NIMIC? Nicidecum! Sinuciderea e cea mai mare autopacaleala!
Sfatul meu pt tine: du-te vorbeste cu psihologul de la scoala spune-i ca unui prieten ce te framanta si gasiti impreuna solutii.
Am o veste fiarte buna prntru tine si foarte adevarata: FIECARE PROBLEMA de pe lumea asta are la indemana mai multe SOLUTII de rezolvare !!! Daca acum nu le cezi…cere ajutorul…si apoi alege pe cea care ti se potriveste cel mai bine.
Astept despre tine doar vesti bune! O prietena… psiholog :-)
Postat în Adolescenti | Preadolescenti, Psiholog / psihoterapeut online, Sinucidere
Etichete: , ,


S-ar putea să te intereseze și:

Facebook



Întreabă un psiholog sau psihoterapeut online!

Loading

Cauta un terapeut sau adreseaza o intrebare

19313 raspunsuri primite pentru 4121 intrebari | Vezi toate intrebarile
consiliere psihologica gratuita