Cautam terapeuti pentru socializare (shadow) pentru copii cu TSA – Buzau
Asociație cautam terapeuți pentru a sprijini sesiunea de socializare (shadow) pentru copiii cu TSA. Pot fi si studenti la Psihologie/Psihopedagogie.
Cerinte: seriozitate și profesionalism
Contact: 0722.422.386
Inchiriez cabinet de psihoterapie – Bucuresti (zona Piata Spania)
Inchiriez cabinet de psihoterapie situat pe Bv. Dacia, in Piata Spania, luminos, spatios, cu tavan inalt, la parter. Pretul este de 75 euro/zi sau 450 euro/luna, cu utilitatile incluse (internet, electricitate, gaze, curatenie, apa etc). Pentru vizionari sau informatii: 0720.146.146
Georgiana ma numesc si simt ca am ajuns la capatul puterilor.
Buna! Georgiana ma numesc si simt ca am ajuns la capatul puterilor.
Povestea mea o voi scrie cat mai pe scurt posibil. Nu ma consider o persoana cu noroc in dragoste, caci pana la varsta de 22 ani nu am reusit sa gasesc un baiat/barbat cu care sa am o relatie armonioasa.
Am avut 2 relatii serioase, dintre care, cea mai lunga a durat 2 ani jumatate. Aceasta s-a incheiat din cauza geloziei excesive a partenerului, ajungand sa ma jigneasca fara motive.
Acum 8 ani am cunoscut prin intermediul unei amice, un tip, acelasi tip pe care ea l-a placut dintotdeauna. De atunci nu ne-am mai vazut. Acesta a revenit in viata mea intr-un mod extraordinar. Am aflat ca e prieten bun cu iubitul celei mai bune prietene. La recomandarea celor doi mentionati, am pasit cu incredere in noua relatie, desi stiam ca amicei mele nu ii va conveni faptul ca acest tip doar i-a oferit o noapte de sex, spunandu-i in toti acesti 8 ani ca cu ea nu isi doreste o relatie.
Asadar, am inceput relatia cu el, totul a evoluat extrem de repede, si mi-am invins teama- am hotarat impreuna ca dupa o saptamana sa avem si contact intim. Desi niciodata nu am conceput o relatie intima prea devreme, caci asa am fost educata, de aceasta data, a fost pentru prima data cand am simtit nevoia sa-mi calc pe principii si sa accept sa o fac cu el, confirmandu-mi faptul ca nu ma va cataloga pentru gestul asta, atat timp cat ne dorim.
Problema care a intervenit dupa, a fost insasi fosta iubita a lui, cu care a avut o relatie de 8 ani. Desi a crezut ca e pregatit pt o relatie, cand a primit mesaj de la dansa, a realizat ca nu poate merge mai departe. Acestea fiind spuse, am ramas cu “buza umflata”.
Am ajuns sa regret faptul ca m-am aruncat cu capul inainte, ca mi-am calcat pe principii si imi pun un milion de intrebari legate de motivul adevarat pentru care el a renuntat la mine. Fie ca nu s-a simtit bine cu mine (eram acasa la prietena mea cand s-a intamplat, asa ca am avut grija sa nu deranjam pe nimeni) pentru ca am fost usor tematoare si paranoia (sa nu vina cineva peste noi, sa nu se auda, etc); fie a spus adevarul ca dupa mesajul fostei lui, si-a dat seama ca nu e pregatit, fie, fie, fie.
Problema e ca nu reusesc sa ma accept pe mine acum, pentru ca am renuntat prea usor la principii, pentru ceva ce mi-am dorit pe moment. Nu reusesc sa ma accept pentru ca am tradat increderea amicei care l-a placut mereu. Nu reusesc sa o privesc in ochi pe mama, caci ea judeca inclusiv faptul ca eu am acceptat sa fiu luata in brate si sa ma prind cu picioarele de corpul lui, intr-o zi din scurta relatie; ce sa-i mai spun ca am facut si dragoste cu el? Ma reneaga cred.
Am nevoie de ajutor, am nevoie sa scap de gandurile negative si de neacceptare a propriei persoane. Simt ca cedez si ca nu voi mai fi eu, ca nu voi mai avea curajul niciodata sa cred in vreun barbat.
Multumesc anticipat!
Pare ca și tu și amica ta ați fost înșelate de un bărbat care nu avea gânduri serioase cu niciuna dintre voi. Nu știu cât de realist este ca el sa fi primit mesaj de la fosta iubita imediat după ce voi ați avut contact sexual. Și dacă ar fi așa, oricum te-a dezamăgit și ti-a înșelat așteptările tale de a avea o relație cu el. Faptul ca i-a făcut același lucru amicei tale nu e întâmplător și e posibil sa o facă și cu alte fete. Înțeleg ca ești dezamăgită și poate chiar furioasă. Însă trebuie sa înțelegi ca nu e vina ta. Probabil tu aveai speranțe și iți doreai ceva serios, iar faptul ca iți doreai sa fii cu el nu e un păcat, ci comportamentul lui te-a rănit și faptul ca nu a fost sincer. De asemenea viața ta nu este viața mame tale, tu poți sa iei deciziile tale așa cum și ea a luat deciziile ei. Ești adult și nu trebuie sa dai explicații cuiva despre relațiile tale, care sunt experiențele tale, din care tu ai de învățat. Trecutul nu se poate schimba, însă putem sa nu mai repetam greșelile făcute în trecut, astfel ca orice experiență este folositoare în creșterea și dezvoltarea noastră ca indivizi. Te încurajez sa descoperi ce ai învățat tu din această relație și cum ai putea sa aplici pe viitor aceste lucruri astfel încât sa nu mai fi rănită. Pentru ca o experiență dureroasă, te poate face mai înțelept…2
Draga mea,motivele ptr care relatia nu a mers mai departe sunt :el nu te iubea,este un mincinos si atat a fost sa fie,De ce sa regreti ca ai facut ce ti-ai dorit la momentul respectiv,mai poti rezolva ceva??NU! Gandeste-te ce ai de invatat din aceasta intamplare si in relatia urmatoarea nu te grabi sa faci dragoste,stiut fiind ca barbatii nu se implica emotional in sex,decat cand ajung sa iubeasca!Incearca sa vorbesti cu prietena ta si sa rezolvati problema ,daca tu crezi ca merita aceasta prietenie! Gandeste-te bine inainte sa actionezi si nu te mai ranii singura despicand firul in patru.trecutul nu il poti schimba,dar poti invata din greselile lui!Tanara esti ai viitorul inainte,esti sanatoasa,valida,Bucura-te!
Cred ca maturizarea unei femei inseamna, pe langa altele si asumarea propriei sexualitati. Cand principiile se bat cap in cap cu dorinta si ajungi sa “nu te mai accepti”pe tine insati pentru ca “ai incalcat principiile”, e clar ca tu nu ai facut o alegere, ci cumva… ti s-a intamplat sa crezi in el, si sa ajungi “sedusa si abandonata” Dar… poate nu in El trebuie sa crezi, ci in Tine! Ce vreau sa-ti spun este ca si tu ai dreptul sa doresti si sa alegi! Inclusiv, sa decizi Tu ca l-ai dorit, l-ai avut, si ca el nu corespunde nevoilor tale! De aceea, poti sa-ti spui ca Tu nu il mai vrei, pentru ca nu merita! Si… ca sa faci pace cu principiile, poate te-ar ajuta sa te gandesti ca femeia nu este un “trofeu” de vanatoare al barbatului ci o fiinta egala lui. In felul acesta, poate data viitoare vei putea sa alegi: fie principiile, si sa amani sexul pana la un angajament ferm din partea lui, fie dorinta ta, si atunci nici nu mai conteaza ce face “el”.
Fosta mea prietena era obsedata de mine, a încercat să se omoare de multe ori doar sa ma tina aproape, într-un final ne-am DESPĂRȚIT. Problema este ca acum am o nouă relație si ma enervez foarte repede, devin agresiv de multe ori fara motive serioase, cred ca fosta mi-a distrus nervii.
Acum ceva timp am avut o relație de 3 ani cu o fata, aceasta a facut multe lucruri ca ma enervai mereu la culme ai era obsedată de mine sa stau doar lângă ea, a încercat să se omoare de multe ori doar sa ma tina aproape, într-un final ne-am DESPĂRȚIT si totul a fost bine, problema este ca acum am o nouă relație si ma enervez foarte repede ai devin agresiv de multe ori fara motive serioase, iar asta ma face sa imi îndepărtez persoana pe care o iubesc, simt ca o pierd si devin mai agitat si mai nervos, as dori niste sfaturi de autocontrol, sa învăț sa imi stăpânesc emoțiile, inainte de relația cu fosta nu am pățit asa ceva, dar cred ca ea mi-a distrus nervii. Multumesc frumos
Bună. Autocontrolul înseamnă și sa ne asumam emoțiile, atitudinea, modul de a vedea și interpreta lucrurile. Modul nostru de a gândi despre noi, despre ceilalți, despre viata ne poate face mulțumiți cu noi înșine (fericiți) sau nefericiti (nemulțumiți, frustrați, nervoși). Din descriere înțeleg ca e posibil sa încerci sa rezolvi în aceasta relație aspecte pe care nu le-ai rezolvat în vechea relație.Adică din teama de a nu mai fi controlat(sau manipulat) asa cum probabil te-ai simțit în vechea relație încerci acum sa,, te protejezi”. Dacă te enervezi pe actuala partenera probabil încerci sa te impui? Cum vezi femeile? Cum te simți în relație? Dacă poți vedea o relație ca un mod de a coopera, de a te simți egalul celuilalt, de a oferi respect, afecțiune, apreciere ai toate șansele sa îți creezi emoții pozitive, constructive. Toate cele bune!
Iti recomand sa citesti despre “tehnici de NLP”. Daca ai posibilitatea poti apela si la cateva sedinte de life coaching.
Buna. Incearca sa identifici situatiile care declanseaza comportamentele tale agresive. Ce emotii le insotesc si ce se afla in spatele acelor emotii. Ce nevoi neimplinite incearca sa se faca auzite. Succes!
Poti cere sprijinul unui psihoterapeut.
Inchiriez cabinet de psihoterapie, psihologie, consiliere – Bucuresti (Hristo Botev)
Închiriez cabinet pentru activități de psihologie, psihoterapie, consiliere. Cabinetul se află lângă strada Hristo Botev, la 10 minute de Universitate și de Piața Unirii. Se închiriază dimineața, de la 8:00 la 17:00, în cursul săptămânii, și costă 650 lei/lună. Un weekend, sâmbătă și duminică, de dimineață până seara, costă 200 de lei. Detalii la telefon 0727.983.759.
Oferta inchiriere cabinet psihologic – Bucuresti (zona Piata Romana)
Ofer spre inchiriere spatiu mobilat si amenajat in cladire de birouri, ultracentral, in zona Piata Romana, ideal pentru cabinet de psihologie, psihoterapie, consiliere. Detalii la tel.: 0722.296.162.
Închiriez spațiu pentru cabinet psihologic – București (zona Eroii Revoluției)
Ofer spre închiriere spațiu (garsoniera) cu destinația de cabinet psihologic sau alte activități similare, situat în zona Eroii Revoluției, la 10 minute de mers de statia de metrou, la parterul unui bloc liniștit. Spațiul este compus din două încăperi (una de 20 mp, adecvată și pentru activități de grup, iar cealaltă de 9 mp), baie și hol. Este mobilat corespunzător și a functionat anterior cu destinația de cabinet psihologic. Proaspăt renovat. Disponibil începând cu 1 februarie. Contact: 0724.743.054. whatsapp +32621388066, E-mail: camibad@yahoo.fr
Sunt extrem de nervoasa uneori. Daca baietelul meu ma intrerupe din ceva incerc sa ma calmez, dar nu pot, ii explic sa aiba rabdare, dar incepe sa planga si eu ma apuc si urlu mai tare la el, ba chiar ma fac ca ma duc sa ii dau una la fund.
Buna ziua!
As vrea sa ma descarc putin,sau daca sunteti de acord,sa va scriu in etape problemele mele.
Prima etapa-sunt nervoasa,extrem de nervoasa,acum sunt calma,dar daca sunt concentrata pe un lucru si de exemplu vine baietelul meu si ma intrerupe,deja ma enervez,incerc sa ma calmez dar nu pot..ii explic sa aiba rabdare,dar incepe sa planga si eu ma apuc si urlu mai tare la el,ba chiar ma fac ca ma duc si spre el si sa-i dau una la fund.
Chestia este simt eu ca nu ma mai pot controla,stiu o sa-mi spuneti ca nu e bine,trebuie luate vitamine,magneb6,psihiatru,psiholog,dar de unde bani pentru toate astea,de consiliere,cand al meu sot abia imi da 5€?
Bine ca asta e alta poveste,o sa o scriu si asta in alta postare.
Ideea este,am incercat si as vrea sa fiu un exemplu pentru copilul meu,sa fiu o mama buna,nu perfecta,dar are si el o atitudine incapatanata,i-am mai dat si la fundulet,stie ca nu face bine,ca ma duc spre ca si cum i-ar fi frica,dar tot face lucrul ala.
Nu va ganditi ca imi maltratez copilul,e drept ca i-am mai dat si cateva la fundulet,dar in schimb..nu e zii sa nu tip la el.
Si stiu ca relatia dintre mine si el,nu o mai pot repara,oricat m-as stradui.
Problema pe alta parte este ca seara,imi propun si-mi promit,mai o sa fiy calma,buna cu el..pot face asta,dar esuare totala si seara ma apuca plansul,de ce eu nu pot fi o mama model?de ce?
Plus de asta simt ca am si stari de panica,depresii si problema este ca am o teama sa ies afara.
Nu stiu de ce..cand stiu ca trebuie sa ies cu el,ma apuca tremuratul..de fapt nu numai cu el..si singura,am stare ciudata,cu palpitatii.
De ce oare sunt o ciudata???
Imi cer scuze pentru postarea lunga,dar trebuia sa ma descarc,tin sa mentionez ca am fost si la un psiholog,dar ma simt esuata.
nu prea imi este clara situatia Dvs. din cele scrise mai sus. Pare ca totul este fara motiv, ca asteptarile pe care le aveti (‘mama model’) sunt foarte mari si chiar va coplesesc, ca sustinere din partea sotului nu exista (dar restul familiei?)… cu siguranta ne-ar ajuta mai mult o descriere pe larg a acestui moment in care va aflati. Inteleg ca momentan ati vrut sa va descarcati insa avem nevoie de mai multe informatii. Daca ati fost o data la un psiholog nu inseamna ca ati inceput si un proces terapeutic, de care pare sa aveti nevoie. Totul are o rezolvare. Curaj!
Orice copil are nevoie de limite. A fi mama buna nu e egal cu permisiva. Problema moderna vine din lipsa unor reguli.
Bună ziua. Din descriere înțeleg ca aveți niște asteptari de la viata, de la ceilalți, unele lucruri nu se întâmplă asa cum v-ați dori și astfel va enervați? E posibil ca va simțiți suprasolicitata? Inteleg ca băiețelul este mic. Ce vârstă are? Stările de panica vin odată cu teama,, dacă nu sunt o mama buna”? Cine iese cu copilul? Cine va ajuta cu creșterea lui? Ce înseamnă pt d-voastră sa fiți o mama bună? Ce faceți, cum va comportați când sunteți o mama bună? Continuand procesul terapeutic va veți cunoaște mai bine, va veți recâștiga încrederea ca femeie, ca mama ! Succes!
RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: “Buna ziua din nou.De data asta incerc sa fiu cat mai explicita.Am 32 de ani,copilul 3 ani.Suntem cu sotul in strainatate,el lucrand de dimineata pana seara.Cu copilul doar eu ies,eu ma ocup de ea,nu are cine sa ma ajute deloc,chiar cu o vb buna.Probabil de asta sunt si nervoasa tot timpul si ma descarc pe copil..cum am mai scris si in postarea cealalta,nu ma pot controla deloc,acum sunt senina,acum ma apuca nervii.
Cateodata asa imi vine sa tip la copil,sa ma descarc..rareori ma pot stapani si nici nu o mai pot suporta,nici pe el nici pe sot.
Iar in legatura cu “mama model”..incerc sa fiu,dar nu-mi iese..o mama model,nu tipa la copil,sau ii da peste manuta,fund.Stiu ca nu toti copii sunt la fel,asa si cu mamele,dar as vrea sa ma simt cat de cat o mama ok,nu tot timpul vinovata ca l-am lovit sau ca tip intr-una la el..si pentru mici poznai si pentru lucruri serioase.De aia si ma simt o mama esuata si am momente cand ii zic ca nu o mai suport.
Iar seara,gandindu-ma la roate starile astea,ma apuca plansul pana dimineata.
In legatura cu starile de panica,ma apuca cand il vad ca plange sau cand nu are rabdare,cand ii explic ceva si nu vrea sa inteleaga..
Sau cand stiu ca trebuie sa ies afara din casa,ma ia cu tremurat,palpitatii..plus contact cu pers straine.
Si da,am facut o sedinta de terapie la psiholog,nu am zis ca nu si-a facut treaba dr,doar ca nu s-a vazut efecte si plus de asta faceam mai multe sedinte,dar sotul tot spune ca nu sunt bani deocamdata,iar partea rea e ca simt si niste dureri de cap,uneori usor suportabile,alteori groaznice.”.
Copilul nu are nici o vina, el e sfant. Nici pe mine nu m-a sustinut nimeni, nu am mai avut parinti de tanara, am un sot care a lasat toate grijile pe mine, inclusiv copilul. Am dat tot ce am avyt mai bun in mine pt copil, iar restul le-am facut cum am putut. Copilul sa-ti fie lumina ochilor si poarta-te cu el ca si cum esti omul care ai vrea sa devina copilul tau. Ai grija ce sadesti in inima lui, pt ca nu vrei sa ai un copil razvratit, care nu iti invata si nu e sociabil.
Care este relația cu părinții părinții dumneavoastră, în special cu mama? Asa cum cu o floare nu se face primăvara, asa și cu o ședință de psihoterapie nu se rezolva probleme care pot sa își aibă originea din copilărie. E alegerea dumneavoastră sa continuați sau nu, dar dacă nu înțelegeți cauza și scopul acestor stări și cum le puteți gestiona,atat copilul dumneavoastră cât și soțul vor fi afectați. O sa va întrebați peste 2 ani de ce fetita este nervoasa, agitata și nu va mai înțelegeti cu ea. Toate cele bune!
Si Eu fiind in strainatate, ma ofer sa va ajut gratuit de la distanta….intuiesc problemele d-voastra si as putea sa va ajut. Contactati-ma si vorbim.
Am 24 de ani si am un apetit sexual mare, de 4-5 ori pe zi. Prietena mea imi spune ca asa ceva nu e normal.
Buna ziua imi este oarecum jena ma numec ionut am 24 de ani si nustiu ce se intampla cu penisul meu din 24 de ore 15 sta ridicat am un apetit sexul mare prietena mea este mai mare decat mine si imi spune ca asa ceva nu e normal ca sunt asa tot timpul vreau de 4 5 ori pe zi …….este ceva normal?sau e ceva ineregula cu mine
Adresați-va pentru început unui urolog sau endocrinolog pentru a elimina cauzele medicale și în cazul în care va fi nevoie, unui psihosexolog.
Poate fi si de neurologie…un fel de spasticitate. Primul care trebuie consultat este medicul de familie!.
Citeste ceva si despre PRIAPISM.
Sunt fata, am 18 ani si de cativa ani ma simt foarte rau, ma tai zilnic, am incercat sa ma sinucid de foarte multe ori, am consumat droguri, fac crize, mi-e frica de toata lumea, chiar si de parinti, si am cosmaruri aproape in fiecare noapte.
Buna !! Tin sa va multumesc pentru intentia de a ma ajuta! Numele meu este Flavia si am 18 ani. Am nevoie de ajutor si nu am cui sa il cer. De cativa ani ma simt foarte rau, ma tai zilnic, am incercat sa ma sinucid de foarte multe ori si nu mi-a iesit niciodata. Am consumat droguri, fac crize, mie frica in general de toata lumea si am cosmaruri aproape in fiecare noapte. Chiar si de parinti. Mi-e frica si sa merg la scoala. Nu stiu ce sa mai fac pentru ca nu reusesc nici sa ma sinucid dar nici nu pot sa mai traiesc asa! Nu imi vine nici sa ma misc nici sa mananc si nici macar sa beau apa. Am zile in care sunt foarte agitata si apoi iar trista si iar ok si iar agitata. Nu stiu de ce. Va rog sa ma ajutati cu ceva indrumari. Multumesc mult!
imi pare rau ca trebuie sa traiesti in acest fel si nu pot decat sa te incurajez sa vorbesti cu un psihiatru care sa te stabilizeze in primul rand chimic, pentru ca este necesar in acest punct, dupa care sa incepi o psihoterapie pentru a clarifica si intelege ce se intampla cu tine. Nu este usor dar se poate!
Buna! Imi dau seama ca te simti disperata din moment ce ai recurs la gesturi atat de grave. Parintii tai stiu prin ce treci si ceea ce simti? Nu au incercat sa mearga cu tine la medic, in urma tentativelor tale de sinucidere? E necesar sa ajungi la un psihiatru cat mai curand, care sa te consulte si sa iti dea un tratament care sa iti echilibreze starile. Ai nevoie de ajutor specializat, in primul rand de tratament si apoi psihoterapie, fie mergi la medicul de familie sa iti dea trimitere, sau la privat, asta este primul pas pe care te incurajez sa il faci. Incearca sa gasesti un sprijin, o persoana de incredere care sa te asculte si care sa te insoteasca la medic. Daca simti nevoia sa vorbesti cu cineva, ma poti contacta. Numai bine!
nu este vina ta de ceea ce se intampla! Spune-le cu curaj parintilor ca starile tale oscileaza, nu te simti bine si roaga-i sa te insoteasca la o clinica la un medic psihiatru.Medicul va intelege, iti va prescrie medicatie si totul va fi bine! Mai sunt multi oameni care au starile tale;, unii au avut curaj si au ajuns la medic si au depasit problema! Solicitati un -bilet de trimitere- de la medicul de familie! Curaj, se poate sa depasesti problema!
Continuand navigarea pe acest site sunteti de acord cu Termenii si Conditiile utilizarii.
