Mesaj:
Mama mea are de ceva timp pe brate niste pete rosii, rotunde, ca niste rozete, care au tot crescut devenind cat un banut de 10 bani.Cred ca sunt transmisibile pentru ca i-au aparut si surorii mele tot pe brate, mai mici, dar la fel ca aspect. Ele tot cresc si sunt si conturate, precizez ca le mananca pielea f putin, mai ales atunci cand apar. Puteti sa-mi spuneti daca este vorba de psoriazis si care ar fi tratamentul? Multumesc!

psoriazisul nu se transmite. Cel mai bine de mers la un dermatolog ptr un diagnostic coresct, si un tratament pe masura!

dermatolog

e ciupercă, necesita investigatii

Trebuie să le vadă urgent un dermatolog.

dupa descrierea pe care ati facut-o nu pare a fi psoriazis,mergeti la medicul de familie cereti o trimitere catre dermatologie,si puteti astfel bebeficia de un consult gratuit dermatologic,unde va poate pune un diagnostic,evenntula si tratament de specialitate daca medicul considera ca este necesar

Este o ciupercă,trebuie să faceţi un consult dermatologic!

Cer un sfat. Incerc sa ma schimb .mi se intampla lucruri bune in viata mea.dar ma confrunt in interiorul meu si sinea cu fel si fel de ganduri negative..si in acelasi timp va intreb daca e normal uneori ..?
Sa fie vorba si de nemultumiri?multumesc .

poate ca nu sunteti obisnuita cu a va fi bine… si acest lucru poate sa fi stresant pt dvs. Va recomand sa mai explorati aceste posibile ‘nemultumiri’ singura, sau cu un specialist

Uneori acest tip de reactie este un fel de a ne apara de dezamagire intrucat in trecut am experimentat ceva foarte dureros, am fost dezamagiti si in consecinta am construit un mecanism de aparare pe care acum il folosim automat ( inconstient de cele mai multe ori ) ori de cate ori ceva ne indica pericolul de a ne afla intr-o situatie similara. Important ar fi sa te uiti daca acest mecanism ti-a rezolvat problema pe termen lung sau doar pe moment. Si bineinteles ca ptr a te schimba ti-ar prinde bine sa lucrezi cu un specialist in directia asta intrucat mintea ta, oricat de multe lucruri noi/cunostinte va asimila, de una singura nu va face decat sa le potriveasca vechiului mod de a reproduce situatia traumatica din trecut. Cu alte cuvinte exista riscul de a sti care e problema si cauza dar de a nu putea face schimbarea, lucru care se intampla in unele terapii in special de orientare psihanalitica si cu multe persoane care se intituleaza autodidacte.

incearca o regresie, de cele mai multe ori ne ducem acolo de unde primim raspuns la ce ne framanta. Pentru asta cauta un maestru prananadi. Odata inteleasa cauza, iti va fi mult mai usor sa analizezi situatia per ansamblu, ceea ce poate duce chiar la solutionarea conflictului

la mine unul a functionat, cand avem cele mai mari dubii legate de oameni, intamplari si imprejurari

http://www.prananadi.ro/com.html

http://www.prananadi.ro/maestri.html

pot sa-ti recomand sincer pe Huszár Csilla, va fi trup si suflet langa tine

http://lataifas.ro/boli-si-tratamente-naturiste/22627/intarirea-sistemului-nervos-tratamente-naturiste/

http://terapiibucuresti.ro/terapia-bowen-bowtech/#top

imi puteti recomanda un specialist.

Mesaj:
mama anonima …sint o mama singura, vaduva de 4 ani si cu un copil de 15 ani, as vrea sa-mi refac viata dar copilul meu nu vrea pe nimeni in viata noastra, l-am abordat in diferite moduri nici nu vrea sa auda, dati-mi un sfat ce sa fac….multumesc

Multi copii si adolescenti au astfel de reactii, daca se respecta bariera de generatii , adica se trateaza copilul, ca si copil, nu ca substitut de sot, prieten, etc, momentul poate fi depasit.
La început nu sunteti obligata sa-l tineti la curent, pâna sunteti dvs sigura ca e o relatie serioasa, iar daca sunteti la curent , într-o zi, ca e o astfel de relatie, aveti doar sa-l informati. Nu aveti sa cereti voie pt asa ceva.

va recomand sa va consultati cu un terapeut de familie… sigur va poate lamuri

Cu siguranta el nu are inca o iubita.

Mai întâi căutati un domn. După ce sunteţi convinsă că vreţi să vă refaceri viaţa puteţi vorbi şi cu copilul.

Mesaj:
De cateva luni bune manifest urmatoarele simptome: oboseala, ameteala, dureri de cap cu intepaturi si furnicaturi, stari de anxietate, un soi de panica interioara, am probleme de concentrare, memorare, am inceput sa uit sa nu mi aduc aminte aspecte din trecutul apropiat, si parca am un blocaj verbal-psihic nu stiu cum sa-l denumesc. Am o stare generala de apatie si nimic nu-mi starneste interesul, si nu mi trezeste vreo reactie sau vreun sentiment, tot ce simt e teama si panica. Eu am pus pe seama stresului aceste probleme, iar cand am fost acum 2 saptamani jumatate la medic mi-a spus ca am sindromul burnout, cu carente maaari de calciu si magneziu. Mi-a recomandat magneB6, calciu, zn si pentru ca aveam si palpitatii la inima mi-a zis sa iau si vagostabil. Mentionez ca mi-am dat si demisia de la jobul actual deoarece simteam ca nu mai pot face fata stresului si solicitarii continue: simteam ca si cele mai simple lucruri ma solicita si nu le puteam duce la bun sfarsit. Am inceput parca sa ma inhib si parca am un blocaj nu mai simt nici un sentiment in afara de panica si teama instalate de ceva timp in sufletul meu, am parca o ceata mentala, mi-e greu sa analizez, sa fac rationamente logice, mi-e greu sa comunic parca pur si simplu nu-mi mai vin ideile in cap. Va rog ajutati-ma, sugerati-mi cum as putea actiona cat mai repede pentru ca sincer nu stiu ce sa mai fac, nu stiu ce se intampla cu mine. Multumesc!

consultati un psihiatru sau un psihoterapeut!

încercaţi şi teste de intoleranţe alimentare. Cortizolul generat de suprarenale are şi un binevenit efect imunosupresor care moderează răspunsul imun. Prin urmare dacă aveţi ‘sindrom burnout’, corelat cu testele de intoleranţă, aş lua în calcul şi ipoteza autoimunităţii.

Pentru susţinerea suprarenalelor puteţi încerca şi doze mai ridicate din vit. B5 (50 mg /zi ?) şi vit. C (1 g/zi ?). Tot pentru a uşura sarcina suprarenalelor puteţi scădea efortul de adaptare prin dietă low carb, suplimente de magneziu, omega-3, Vit E, dar nu jafuri din farmacie, ceai verde de calitate că are efect antihistaminic

De citit aici http://www.getfit.ro/alimentatie/diete/dieta-low-carb.html

Evident că merită ca în situaţia dvs. dupa testele de intoleranţă să excludeţi grâul şi alte cereale cu gluten, dar în schimb includeţi sucul din iarbă de grâu. Citiţi şi aici:
http://ligiapop.com/category/retete-vegane-fara-foc/suc-de-grau/

Gerard Stroe : sunt tare nedumerit, credeţi că persoana care a trimis mesajul sufera de ipohondrie Sunt cauze organice care trebuie mai întâi excluse.

Remus Sandu probabil ca veti ramane nedumerit daca asta ati ales sa faceti, indiferent ce spun eu… prin urmare…

1. trebuie mai intai sa eliminati posibile cauze organice (hipertensiune sau hipotensiune, probleme circulatorii, anemii etc.) O lipsa de calciu in sangele venos nu spune ff multe chestii, e necesara si o dozare de vitamina D. 2. trebuie eliminate posibile cauze neuro (caci ametelile si furnicaturile sunt din sfera neuro), cum ar fii tumorile, anevrismele sau diverse simptome cauzate de un cumul de factori psiho-tropici. Vizita la neurolog este ff importanta …. asa ca, de mers la medicul de familie, si cerut investigatii suplimentare. Psihiatrul si/sau psihologul este ultima etapa…cand s-au eliminat posibilele chestii nasoale ce pot pune viata in pericol…

Bogdan… zici bine… dar sa nu amplificam anxietatea deja existenta. Simptomele mentionate mai sus sunt clasice unui sindrom anxios cu atacuri de panica. Se pot regla ca un tratament anxiolitic si niste sedinte de consiliere pentru a putea pune in ordine ‘ce se intampla’ cu aceasta persoana. Alimentatia este de baza si poate fi afectata de simptomele psihice, evident

Buna seara,
Imi pare rau pentru situatia in care va aflati.
Din ceea ce descrieti dvs ar putea fi vorba despre o tulburare depresiva, dar pana nu vi se face o evaluare psihologica, in mod direct, nu se poate spune pune un diagnostic. Ceea ce simtiti dvs sunt raspunsuri somatice (fiziologice, la nivelul corpului) la starile emotionale tensionate pe care le-ati experimentat in ultima vreme. Odata cu exprimarea, cu recunoasterea, cu intelegerea si acceptarea, vine si eliberarea. Psihoterapia, desi nu este un remediu cu rezultate imediate, in timp, aduce liniste si puterea de a face fata emotiilor si situatiilor de viata intr-un mod mai putin dureros, mai adaptat.

https://www.facebook.com/notes/ciugudean-mircea/sindromul-de-epuizare-a-suprarenalelorsindromul-oboselii-cronice/556970911037697

http://www.revistahofigal.ro/articole/–nfr–nge-anxietatea—i-depresia–singur–printr-o-alimenta–ie-optim–.html

O ședință la un psihoterapeut

Raspuns: am facut saptamana aceasta si un RMN+angioradiografie pentru durerile de cap /furnicaturi/intepaturi , si neurologul pe biletul de trimitere mi-a trecut sindrom cefaleic…dar primind rezultatele mi-a spus ca analizele sunt bune si ca totul este ok. Simt ca nu pot comunica, pur si simplu n-am nici o emotie,nici o reactie la ce se intampla in jurul meu..parca sunt ca o" leguma". Cat de grav e stadiul depresiei in care ma aflu ? E normal sa nu pot participa activ la o discutie, si sa nu-mi trezeasca nici un fel de reactie/gand, sa nu stiu sa exprim ce simt? nu retin prea multe detalii dintr-o conversatie sau dintr-un film de exemplu…parca "zboara" pe langa mine fara sa aibe vreun impact asupra mea , un deficit de atentie nu stiu cum sa i spun, nu inteleg mesajul din povestirile celor din jurul meu(inteleg cuvintele exprimate dar nu inteleg mesajul general transmis). M-ar putea ajuta medicamentele / antidepresivele in starea aceasta?

In primul rand poate ca ar trebui sa va acordati luxul de a va odihni. Luati o pauza, iar dupa sarbatori puteti apela la un psihoterapeut.

La ora actuală sunt şi alte abordări mai eficiente şi importante decât antidepresivele. Pe lângă analizele menţionate la început, mai puteţi avea în vedere un posibil deficit de B12, infestarea cu giardia, excesul /toxicitatea metalelor grele cum sunt plumbul şi cuprul (pt astea ar trebui făcută şi analiza firului de păr).

Toate astea sunt foarte importante fiindcă un aspect fundamental este protejarea barierei hematoencefalice. Care sunt factorii care predispun către deschiderea ei anormală: plumbul, gliadina din cereale, deficitul de vitamina E/ grăsimile oxidate omega 6 şi 3/ stresul oxidativ.

Citiţi aici, inclusiv ‘ARTICOLE SIMILARE’ http://bit.ly/18S7Jrm

un tratament psihiatric antidepresiv poate actiona

Eu zic sa luati taurul de coarne, sa mergeti sa va vada un medic psihiatru si sa incepeti o psihoterapie. Este important ce se intampla in viata dvs. , cum ati ajuns in aceasta stare, la ce nu mai gasiti solutie sau rezolvare…

plecind de la mesajul initial si vazind rezultat RMN si analizele (ca nu prezinta modificari dupa cum spuneti), intrebarea mea este ce virsta aveti si daca aveti o relatie de cuplu serioasa… nu vreau sa fiu inteles gresit insa toata descrierea seamana cu un sindrom Hx sau Hy dupa caz…. luati in calcul si acest aspect si totul revine la normal…. treaba cu psihiatrul – nu e cazul….

Viorel Si Felicia Mocanu: aş fi curios la ce faceţi referire prin formularea ‘sindrom Hx sau Hy’ , fiindcă gogu nu zice mai nimic de asta. Doar despre formulări codificate de diagnostic.

In termeni medicali acel sindrom se refera la lipsa unei activitati sexuale care atrage "acele manifestari ciudate" numite popular "crize de isterie"…

RASPUNS: Am 27 de ani si sunt in relatie serioasa cu iubitul meu de aproape 3 ani…l-am cunoscut dupa un episod nefericit din viata mea, dupa o deceptie sentimentala. Atunci am trait prima data simptomele acestea de panica interioara si vid psihic, le-am pus pe seama stresului a suferintei …dupa aproximativ 1 an au disparut si apoi treptat treptat au inceput sa reapara , si sa se manifeste din nou cu intensitate. Nu am fost niciodata o persoana timida , inhibata, speriata de lume din contra eram veselia intruchipata, eleva constiincioasa si premianta, care se bucura enorm de viata, imi placea sa comunic sa interactionez cu cei din jur . Dar in prezent nu ma mai bucur de nimic, parca sunt blocata, nu ma mai recunosc nici eu am ajuns sa ma interiorizez, sa nu mi mai placa sa socializez,mi-e foarte greu sa exprim ce simt parca nu-mi vin ideile in cap. Atunci cand intru in contact cu cineva nu pot purta o conversatie, nu se trezeste in mine nici o reactie, nici un gand, parca nu pot fi atenta la ceea ce mi se transmite si cuvintele "zboara"pe langa mine, nu retin,nu pot face asocieri, parca nu mai am logica in gandire, in analizare. Mi-e foarte greu sa ma adun si nu stiu cum as putea sa ma fac bine, va rog indrumati-ma!

din nou spun: stare depresiva (se poate rezolva prin tratament + psihoterpaie)

Iti sugerez asta. http://terapiibucuresti.ro/stresul-cauze-efecte-si-remedii/

http://www.depresie-anxietate.ro/blog/ajuta-te-singur-daca-suferi-de-depresie/

Buna. Despre mine sunt multe de spus. In primul rand sufar de atacuri de panica de aproximativ 3 ani. Spun aproximativ deoarece la inceput nu stiam ce am. Totul a inceput la scoala cand repetam pt serbarea de Craciun colindele cand dintr-o data a lesinat un baiat bolnav de spasmofilie parca si l-am vazut cum facea. A fost groaznic! Apoi urmatorul an alt baiat a lesinat tot la preg pt serbare…. de atunci s-au declansat starile de panica. Mi era frica sa nu patesc si eu la fel, sa nu lesin si eu si sa ma fac de ras. Apoi in primavara in vacanta de paste am mers la biserica unde si acolo a lesinat o fetita..pfff, si starile au inceput sa se accentueze……..in urma cu un an si opt luni am cunoscut un baiat de care m am atasat foarte tare……la inceput nu eram asa nebuna dupa el……era si distanta devina, ne vedeam odata pe luna sau la trei saptamani….dupa cateva luni au inceput certurile si greseala mea cea mai mare a fost ca mi am amestecat parintii in ele. El se saturase de toate astea si s-a mutat in casa bunicilor ca sa fie mai aproape de mine. Sincer chiar ma iubeste. S-a lasat de fumat pt mine si mai ales si a schimat viata definitiv pt mine cand s-a mutat……..el are 19 ani si eu 16…….am precizat varstele noastre deoarece el vrea sa ne incepem viata sexuala. Au fost momente multe de tandrete intre noi dar de fiecare data a stiut sa se opreasca pt ca nu voiam sa se intample finalul. Insa din insistentele lui am hotarat sa se intample asta la vara, si ne am certat mereu pe tema asta si de fiecare data intru in panica. Si nu stiu ce sa mai fac. Parintii mei nu sunt de acord nici macar sa puna mana pe mine…..e un haos in capul meu si frica e cuvantul ce ma stapaneste de o perioada buna incoace.discutii intre noi exista multe mai ales pt faptul ca rudele mele comenteaza de el ca nu e bun tocmai pt faptul ca el s-a mutat si a inceput greu de jos si chiar munceste baiatu asta doar pt a sta mai aproape de mine. Sunt prinsa intre familie si el. Si pe deasupra de asta sufar de atacuri de panica. Si tin sa precizez ca sunt la matematica-informatica la un liceu bun din Romania. Simt ca nu mai fac fata si am nevoie de sfaturi cat mai bune. Ajutati -ma!!!!

Tocmai pentru că e un haos în capul tău așa cum ai spus și pe deasupra ai și aceste atacuri de panică ar fi indicat pentru a rezolva toate aceste probleme să mergi la un psiholog pentru a face lumină și a-ți ușura problemele pe care le ai.Este greu aici în câteva cuvinte ați da soluția la problemele tale care nu sunt chiar simple.

In opinia mea, nu sunt specialist insa ai punctat foarte bine,"e un haos in capul meu si frica e cuvantul ce ma stapaneste de o perioada buna incoace"""….singura in masura sa-si faca curatenie sufleteasca esti Tu, cu ajutorul unor persoane abilitate, profesionisti, cat si cu ajutorul unui preot, eu cred in puterea spovedaniei.

Vestea buna pentru tine este ca nu situatia in care te afli sau o problema fizica iti cauzeaza atacurile de panica ci modul in care mintea ta aranjeaza semnificatiile ( e o frica construita in mintea ta in fata unei situatii subiective- care nu exista cu adevarat in ceea ce te priveste – aceea ca ai putea sa lesini si sa te faci de ras, desi nu tuai fost cea care a lesinat in niciunul din cazuri ). Ceea ce poti face in mod clar este asa cum spune si Constantin mai sus, sa incepi o psihoterapie pentru a rezolva rapid cu atacurile de panica, lucru care din fericire e rezolvabil destul de usor cu un terapeut care practica psihoterapia de tip strategic si apoi tot impreuna cu terapeutul, sa gasiti modul cel mai bun in care tu sa poti functiona cat mai frumos in situatiile cu care te confrunti.

Iti recomand psihoterapia din perspectiva celui care s-a tratat cu ajutorul ei de atacuri de panica . In cazul meu acestea au inceput in urma cu 1 an si jumatate dar dupa ce , cu greu am aflat despre ce e vorba de fapt , am inceput sedintele de psihoterapie ce au ameliorat simtitor starile inca din primele sedinte . Desi la mine , ceea ce a declansat atacurile de panica difera de situatia ta , situatia din capul meu era asemanatoare cu a ta , devenise un haos , iar unul din lucrurile ce m-au ajutat a fost sa : 1 aflu cauza adevarata a acestui haos . 2 sa pot sa privesc in mod REALIST lucrurile ce mi se intampla , fara sa dramatizez peste masura anumite situatii in timp ce altele sa le consider total lipsite de importanta , cu alte cuvinte sa pot acorda o nota corecta evenimenteleor din viata mea . 3 de asemeni am invatat cum sa fiu mai relaxat , am invatat chiar si niste tehnici ce ma ajuta sa imi pastrez calmul in situatii ce pot parea prea dificile pentru mine . Asadar din punctul meu de vedere ar trebui ssa consideri o solutie reala psihoterapia.

prin consiliere poti afla si intelege toata mecanica acestor atacuri de panica. In ceea ce priveste viata ta sexuala, trebuie sa iti atrag atentia asupra unui prim lucru: este ilegal pt prietenul tau sa intretina relatii sexuale cu tine; el este major, iar tu minora. Sa aveti si acest fapt in cap pt ca va poate face cineva o surpriza! Fiziologic vorbind, daca tu te simti pregatita este alegerea ta si nu te poate opri nimeni, important este sa stii ce faci

Cum să fie ilegal. Are peste 15 ani… e perfect legal, el poate să aibă tot 15 ani, sau la fel de bine 80. ar fi o problemă dacă este tutorele, medic, sau instructor la sală etc. ** Dacă chiar ai un diagnostic clar, pe lângă un stil de viaţă sănătos şi tot felul de suplimente importante poţi folosi şi inositol http://tinyurl.com/qe8d2ky

da… scuze. Mea Culpa. Traiam cu o informatie invechita se pare

Este clar ca ai cel putin o fobie. Trebuie sa identifici care este sau care sunt aceste fobii si apoi trebuie sa le tratezi. Atacul de panica apare datorita unei fobi. Pentru acest aspect poate ar fi bine sa consulti un psihoterapeut.

Mesaj:
Buna seara, dupa o relatie de 4 ani cu o fata ne-am despartit dintr-o prostie, bineinteles dezamagirea pe care am avut-o nu a fost una nesemnificati-va avand in vedere rezultatul. Au trecut 3 luni de atunci. Dupa 2 saptamani de la despartire ea a inceput sa-mi scrie, sa-mi trimita poze ca ma iubeste, melodii ca nu m-a uitat. Eu nu i-am raspuns la niciunul dintre mesaje, deoarece inca eram suparat si nu credeam ca mai are rost sa mai avem orice alta discutie (stiu ca am gresit deoarece dupa atata timp era lipsa de respect, mai ales ca si eu o iubeam). Dupa putin timp am vorbit cu ea si ne-am intalnit, o revedere "asteptata" de amandoi, cred eu. Apoi pana acum, am vorbit destul de rar. Ea a ales sa se imprieteneasca ca diversi baieti pe internet, avea statusuri de iubire etc. De curand, nereusind sa o uit, am realizat ca degeaba o iubesc si nu reusesc sa nu ma gandesc la ea daca nu stie acest lucru. Asa ca i-am marturisit si i-am spus ca vreau sa ne impacam. Atunci a ezitat spunand ca de ce vreau asta acum, ca ea cand imi trimitea poze cum ca ma iubeste nu o bagam in seama etc. Dupa 3 saptamani in care am mai vorbit destul de rar, i-am zis sa-mi spuna sincer daca ma mai iubeste si daca mai vrea sa fie impreuna cu mine dandu-i termen pana la ora 00:00, a spus ca nu i pun conditii ca are nevoie sa se gandeasca la ea si ca imi spune peste o saptamana. Nu am acceptat deoarece daca vrei sa fii cu cineva, stii acest lucru atunci, nu peste o saptamana. Am gresit? Ce sa fac? Ea spune ca ma iubeste, dar nu stiu ce sa mai cred. As vrea sa fim din nou impreuna, dar mi-a demonstrat de prea multe ori ca nu ma mai vrea. Cand ne vedem este cu totul alta, mai calda si buna. Cand e sa vorbim la telefon si prin mesaje este cu totul si cu totul altcineva. Eu am 19 ani, ea 18.

incercati sa gasiti o cale de mijloc… tu ai nevoie de un raspuns cat mai rapid, ea de ceva mai mult timp… intalniti-va la mijloc si discutati cu calm

Eu vad ca amandoi aveti sufletele ranite in urma acestui eveniment, iar egoul vostru incearca sa va protejeze sufletele ranite. Daca intradevar exista iubire intre voi, veti depasi orgoliul care se manifesta acum la amandoi, poate mai aveti nevoie de timp. Pana atunci vedeti fiecare partea lui de vina din ceea ce s-a intamplat. Mult Succes!!!! O vizita un un psihoterapeut de cuplu ar face minuni.

Merita sa observi ca ati intrat in anumite jocuri de putere in care folositi elemente de santaj si manipulare, precum acele termene ultimative dupa care oferta expira… Iubirea si lupta pentru putere sunt inamici, incercati sa topiti orgoliile daca vreti sa fiti iar impreuna, sa recunoasteti unul fata de altul ca amandoi ati gresit in anumite privinte si sa realizati ca merita sa treceti peste asta pentru ceea ce este frumos intre voi.

Stabilește foarte clar cum vrei să ai această relație cu ea și vezi dacă primești ceea ce îți dorești.Reflectează și îți vei da singur răspunsul.

E o gresala sa cereti termene, pt ca nici dvs nu ati raspuns prea repede, de ce ea nu ar avea dreptul la aceleasi termene, ca dvs ??? Ii comunicati ce aveti de comunicat, apoi asteptati, fara termene….
Si ea are nevoie sa digereze ce s-a întâmplat si poate avea nevoie de timp.

Mesaj: SUNT INTR-O RELATIE DE 4 ANI CU UN BAIAT AVEM O PROBLEMA IN CUPLU ACEA CA EL ESTE FOARTE GELOS SI DIN ORICE NE CERTAM MEREU AM FOST IN CONTRADICTORIU SH FOARTE RAR AM MERS PE ACEEASI LUNGIME DE UNDA ,ESTE FOARTE POSESIV IAR EL MA VEDE PE MINE CA SI PROPRIETATEA LUI ,AM AVUT MULTA RABDARE CU EL SI MEREU AM LASAT DE LA MINE DAR AKM AM AJUNS SA CRED CA MA LUPT CU MORILE DE VANT SI CA EL DE FAPT NU INTELEGE NIMIC DIN CE VORBESC CU EL …..IAR EL ZICE MEREU CA TOTUL E DIN VINA MEA…..AM CREZUT K DACA VA TRECE TIMPU ISI VA DA SEAMA SI NU VA MAI FACE ACELE CRIZE DE GELOZIE DAR ELE PERSISTA SI AKM DUPA ATATIA ANI…NU ARE INCREDERE IN NIMENI SI I SE PARE CA TOATA LUMEA NU VREA DECAT SA IL PACALEASCA SI SA PROFITE……ASTEPT UN SFAT DE LA DVS….. MULTUMESC

Trebuie sa pui in calcul ce vrei tu. Si sa iei o decizie pentru binele tau. Un om nu se poate schimba nici in 1000 de ani.

un om nu se poate face nimic daca nu VREA. Daca vrea si nu reuseste poate sufera de ceva si ar fi bine sa fie abordat ca atare. Parerea mea este ca stiti ce aveti de facut si doar ne cereti o confirmare

"te chinui de 4 ani" cu acea relatie? Este bine macar acum ca ti-ai dat seama ca ai tras singura "binele" dupa tine… pai daca nu iti place "frecventa" pe care esti cu prietenul tau… invata de la aparatul de radio…. schimba frecventa… serios acum nu te stradui sa faci pe cineva sa zica, sa faca ca tine, sa traiasca ca tine ca nu vei putea niciodata. Intr-o relatie intra doi oameni diferiti care "au placerea" sa se completeze unul pe celalalt nu sa faca unul pe placul celuilalt ca impunere… cind iti place o relatie cauti sa aduci din tine tot ce e mai bun sa tii la persoana din relatie… nu trebuie sa fie ceva fortat ca sa mearga acea relatie deoarece mai devreme sau mai tirziu ea se va sfirsi si cu cit trece mai mult timp resentimentele si consecintele sint mai mari… deci – schimba "frecventa" prietenului tau nu ii place acelasi post de radio ))

mai bine lasa l

Dacă îl iubești caută să ai o discuție cu el să-i spui că te deranjează această gelozie a lui și întreabă-l de ce ar avea nevoie pentru a se liniști la adresa ta și tu îi vei oferi acele lucruri.Află CAUZA acestei gelozii.Să nu cumva să fie provocată și de tine.Este de analizat…

Convinge-l sa mearga la un terapeut, desi cred va fi greu sa faci asta

De ce mai ramâi cu el ???

Mesaj anonim:

Cum sa ma comport cu oamenii care ma ranesc?

Pe scurt, cineva trebuie să accepte că indivizii sunt în competiţie pentru supravieţuire (adapost şi hrană) şi perpetuarea speciei. Însă există factori care se pot inflltra la un anumit nivel în aceste mecanisme înnascute, oamenii acţionând ca şi cum le-ar fi foame, sau ca şi cum ar fi îndrăgostiţi. Dependenţa de droguri poate servi drept model fundamental. De citit şi aici: https://www.facebook.com/groups/alimentatiaveganafarafoc/permalink/10151632224013600/

Odată ce ai conştientizat aceste forţe obscure, începi să nu mai pui la suflet şi laşi de la tine, realizezi că şi ceilalţi au propria lor telenovelă şi în fiecare moment sunt ‘în rol’ Pentru o viziune globală ar ajuta şi un interviu de genul ăsta. http://www.youtube.com/watch?v=2MsuqvLIttk Click pe butonul de sub video pt traducere EN sau RO.

Care oameni? Prieteni, cunostinte, simpli oameni de pe strada? Care sunt situatiile in care te simti ranit/ ranita de acestia? Care sunt modalitatile de raspuns pe care le utilizezi tu in prezent ca sa te comporti fata de ei? Ar fi indicat sa cauti raspunsul la intrebarile astea impreuna cu o pers specializata, care sa te ajute sa descoperi daca nu cumva, in mod inconstient, iti asumi tu rolul de "victima", si astfel legi relatii sau te pui in situatii in care poti fi tratat/tratata ca atare

Un atasament sufletesc poate servi ca sursa de iubire si forta, dar poate duce si la mai multa suferinta si nefericire.Atunci, la baza atasamentului se afla o relatie de dependenta emotionala.Asta inseamna ca eu nu pot simti, gandi si decide independent de persoana cu care sunt in relatie, pentru ca ma tem ca relatia sa nu se sfarseasca, iar fara aceasta relatie eu nu pot trai.Aici apare identificarea persoanei cu relatia – eu sunt relatia- iar daca aceasta relatie se sfarseste, sfarsesc si eu. Poate va ajuta sa intelegeti mai multe articolul de aici http://www.psihoterapeut-bucuresti.ro/informatii/relatiile-interumane-bune-sunt-benefice–cele-rele-ne-imbolnavesc-!.html

Mult,mult mai bine decat ei.

se poate intampla sa ranim pe cineva fara sa intentionam si ma gandesc ca nu v-ati dori sa fiti judecat/a pt ceva neintentionat. Cei care fac rau intentionat merita mai mult compatimire pt ca, defapt, in interiorul lor sufera

Rănile de regulă ne fac să suferim și multora nu ne place suferința.Desigur sunt persoane care ne rănesc fără intenție,noi o percepem așa.Dacă sunt răni vindecabile mergem înainte.

Nu poti fi ranit/ranita fara a permte in interiorul tau acest lucru, iar asta o faci prin interpretarea si importanta pe care o dai celor ce ti se intampla.

Cand spui ca cineva te raneste, este ceva f relativ, f interpretabil si nu poti da un raspuns obiectiv la astfel de intrebari. Ca si idee generala, poate insemna ca nu ti se respecta ,,teritoriul” personal, sau ca tu insuti nu ti-l protejezi suficient de bine fata de altii, permitand un accees mult prea facil, pt oricine, in preajma sau intimitatea ta, fara a pune macar niste conditii minime cu rol de ,,filtrare”, de selectie. In viata oameniii se protejeaza de cei care le fac sau pot sa le faca rau prin … ,,distanta”, pur si simplu ii evita pe acestia, nu se mai apropie de astfel de persoane, nu intra imediat direct in conflict cu ele, cel putin atat timp cat pot inca evita. Este ceva instinctiv chiar si in cazul celor mai puternici. Deci prima oara se ia ,,distanta”, este prima masura necesara pt siguranta personala. F multi oameni care se plang de ceilalti, sunt oameni care nu stiu sa semnaleze celorlalti granitele, limitele, nu stiu sa recunoasca propriul teritoriu sau al altora, sa dezvolte comportamente de evitare, de ocolire a unor astfel de persoane si sa invete astfel sa-si ,,gestioneze” intr-un mod benefic viata intima, cercul de prieteni, anturajul etc de teama unor alegeri pe care nu au inca curajul sa le faca, ezitand sa-si asume responsabilitatea de a le duce la indeplinire.
Nimeni nu-si pune probkema de a sta sa rezisti aceptand, intelegand suferinta, doar incercand sa schimbi perceptia ta asupra ei sau de a incepe sa te lupti direct cu agresorul/agresorii imediat. Lucrurile acestea le faci doar in situatii extreme, atunci cand nu mai ai incotro, nu si atunci cand poti evita.
Acum sigur ca ce am spus eu poate fi bun, poate fi real pt anumite cazuri, dar nu poate fi adevarat pt orice situatie. Sunt cazuri cand suferim pt ca noi insine suntem ,,agresori” in relatia cu ceilalti si nu intelegem de ce ceilalti se opun intentiilor noastre bune, cand le incalcam fara voia lor teritoriul si cazuri cand refuzul nostru de a accepta, intelege anumite adevaruri, ne face de asemenea sa suferim iar in astfel de cazuri nu trebuie sa mai evitam ci sa ne confruntam direct cu lucrul respectiv.

De obicei este bine venita o calibrare emotionala,evaluare si cautarea caii optime de urmat.

Oamenii care te ranesc nu sunt si nu vor fi niciodata oameni de calitate,cred ca cel mai importat este sa-i tratezi ca atare si sa nu dai importanta la persoane care sunt totdeauna cu raul dupa ele si menite totdeauna sa faca rau!!!

Dificultatea de a pune limite cu oameni care ranesc, provine destul de frecvent într-o relaite anterioara cu un parinte toxic, care nu a permis copilului sa puna limite, deci acesta nu prea stie cum sa puna limite, pt ca nu a fost autorizat niciodata, sa o faca.
Deci prima reactie e sa va autorizati sa puneti limite, apoi,eventual sa parasiti relatia, daca dificultatile, depasesc beneficiile.

Mesaj:

Buna seara! Am o relatie cu un baiat de 1 an,noi ne intelegem foarte bine, problema sunt parintii mei ca nu vor sa il accepte pentru ca este mai mic cu 15 cm decat mine! m-au indepartat si pe mine de ei din motivul ca nu renunt la el! Ce pot sa fac?

daca ai certitudinea ca el tine sincer la tine si ca tu il accepti asa cum este el… mergi mai departe… e adevarat ca orice parinte vrea ce e mai bun, mai frumos, mai cu studii, mai cu bani pentru copilul lor…. insa daca vor vedea ca voti va aveti unul pe celalalt si relatia voastra e sanatoasa… il vor accepta si parintii tai cu timpul… depinde acum ce vreti voi unul de la celalt, parintii joaca acum un rol secundar dar cu influente puternice…

mergi cu incredere innainte…si eu in aceeasi situatie sunt…stai linistita…fa ceea ce iti dicteaza inima..nu ai sa il poti uita daca vei incepe alta relatie de dragul parintilor ai…intr-adevar ei zic ca ne vor binele dar ei mai si gresesc iti spun din propria mea experienta 8 ani am indurat cu un alcolist ca nu era de acord mama sa divortez,,,am stat si am indurat…am divortat acum ea regreta ca am stat atatia ani…si uite ca mi-am gasit pe cineva si a stiu ca nu ii convine dar e genul de barbat care ma intelege si are multe calitati …ea nu il vrea dar nu ma mai intereseaza parerea ei

daca doar inaltimea este problema… nu va faceti griji… altele sunt mai importante

Dacă el este ce-ți dorești și ceea ce cauți,nu ai de ce să asculți de părinți.Acesta e un motiv penibil.Discută cu ei,s-ar putea să aibă un alt motiv și se folosesc de acesta.Arată părinților tăi de ce l-ai ales tu pe acest băiat.Succes

Draga mea, inaltimea nu conteaza. Sufletul omului este cel mai importanta. Uneori parintii din prea multa dragoste nu stiu ce este mai bun pentru copilul lor. Decide si asuma-ti singura decizia. Urmeaza-ti inima!

La adolescenta e un semn de normalitate sa se intre în conflict cu parintii, e un semn de afirmare, ca si tânar adult, e normal sa va marcati un teriroriu al dvs, unde sa va luati propriile decizii. Daca nu va fi acest prieten , va fi altceva, oricum aceste fricitiuni pot aparea. E ca un razboi de independenta. Independenta reala e obtinuta la independenta financiara.

Mesaj: Buna, de 3 zile ma confrunt cu o problema. Alaltaieri pe la amiaza m-a apucat o mancarime la nivelul gatului. Mai spre seara, constat ca mi-a aparut pe gat o eruptie cred, nu stiu cum sa descriu dar daca imi dati un e-mail pot sa va arat o poza. Am fost la farmacie sa intreb ce este, insa femeile nu au stiu sigur. Le-am spus ca m-am dat cu aciclovir si ca s-a remediat; nu cu mult, dar s-a remediat. Ele mi-au zis ca s-ar putea sa fie herpes dar nu am mai auzit de asa ceva in viata mea . Imi puteti explica va rog ce ar putea fi si cum sa tratez cauza? Daca aveti nevoie de poze va rog sa imi spuneti o adresa de e-mail pe care sa le trimit. Multumesc anticipat !

cel mai eficient ar fi sa mergeti la un specialist

Nu va mai dati cu toate lucrurile fara sa stiti pe ce afectiuni aplicati. Poate sa fie o iritatie usoara (de la parfum, alimentatie, etc.) care poate trece foarte usor fara sa dati cu ceva anume. Recomand un specialist dermatolog.

zilele astea cred ca o sa fie greu de gasit unul… dar asta este lucrul corect pe care il puteti face, sa mergeti la medicul de specialitate.

s-ar putea sa fie de la un parfum,o substanta ce nu o suporta organizmul,si ati facut o alergie, nu va panicati un dermatolog va sune exact ce este.

SI EU AM PATIT LA FEL…MI S-A SPUS CA ESTE DE LA UN PARFUM…MI-A TRECUT DUPA O SAPT FOLOSIND UN SAPUN PT COPII S-AU PUTE FI SI DE LA GELUL DE DUS SAU SPUMANTUL DE BAIE…DUPA BAIE MASATI ZONA CU O CREMA DE CORP…