Mesaj:
Am 15 ani jumate. Parintii mei nu m au lasat sa imi fac prietene ,le era teama fiindca este un cartier unde nu ai ce invata . Deci ,am trait 7 ani numai singura iar fratele meu era plecat mereu si mult mai mare ca mn.La scoala inca din clasa 1 m a invatat tata sa nu dau buna la baieti .. nu am bagat pe nimeni in seama .In clasa 3 mi am facut o prietena care insemna mult pt mn dar parintii au zis sa dau examen la engleza sa ma mut intr o clasa mai buna .Poate nu am fost de acord dar tata a fost mereu cea mai dificila persoana.In clasa 5 deja eram mutata si sufeream dupa prietena mea . Nu ma intelegeam cu nimeni iar nu vorbeam stateam in banca ,eram doar o ciudata.Cand nu eram pregatita pt ore lipseam. In timp am inceput sa imi imaginez cum mi as dori sa fie viata ( mai multa atentie etc).In clasa 6 m am mutat inapoi la fosta mea clasa.Prietena mea m a folosit si la fel toti ceilalti colegi.Imi cereau bani,mancare,ajutor etc.Iar eu le dadeam tot ce puteam.Am avut o acne severa si m am dat cu urina .Am facut o iritatie grava si am inceput sa stau acasa .Am stat pana in luna aprilie cand m am intors totul a revenit cu mai multe jigniri ( nu voi scapa niciodata sunt urata si etc) .In familia mea tata a avut probleme psihice cand era mica. Iar mama cu tata au inceput sa nu se mai inteleaga. Fratimiu a fost o problema de mic ( s a insurat de la 15 ani a facut scoala pe bani ,mereu era doar el discutia principalA .El era tot ceea ce se discuta in casa. Cand s a despartit de prima lui nevasta a trecut printr o depresie apoi a dat de o tiganca .Avea un tata escroc.Tata fraier I a imprumutat cu vreo 1700 euro si nu I a primit inapoi.Si a pierdut munca ( asta a fost o mare problema pt ca nu am avut posibilitati cum avea fratimiu ) .In ultimii ani de cand trec prin depresie si stau numai in casa m am ingrasat ( vina lui tata care imi aducea cate 4 inghetate pe zi si pusesem 15 kg in 2 luni la 9ani ) .In clasa 7 mama a vrut sa plece la mama ei ( mamaie) pe care nu a vazut o de 15 ani ( in Germania) .Asa ca nu m am mai dus la scoala .Pana la urma am sfarsit la fratimiu in spania (el a ramas cu fata aia care ne a distrus). Am venit in februarie acasa dar nu m am dus la scoala de rusine. M am dus 3 saptamani din clasa 7 si am trecut pe cadouri si cateva lectii invatate.. 8 luni cat am stat in casa nu am iesit nici pana afara.Am inceput sa am ganduri de sinucidere f serioase ,fratimiu care imi reprosa ca mi am abandonat scoala etc. Vacantele stateam numai in casa doar la seriale.In clasa 8 nu stiam nimic.. fara posibilitati sa imi revin m am dus la scoala asa dar nu se faceau ore .. pt ca m am intors la clasa la care tata mi a zis ca asa va fi.A venit fratimiu din spania atunci am rarit o cu scoala. Treceam pt note ca ore…. Copii faceau misto de mine imi era rusine sa ma ridic sa sterg table sau orice.Fosta mea prietena cea mai buna pt care ma intorsesem m a santajat ca arata conversatia unde l am injurat pe unu pe tot fb DACA nu ii dau un million.Deci totul a devenit negru. Cand ma certam cu tata imi dadeam pumni in burta(am chisturi) sau ma strangeam de gat.. In perioada aia am nimerit un numar cu necunoscuta .Era baiat iar cumnata mea a inceput sa vb cu el ( sub forma de gluma) .Mi a fost frica sa ii zic lui fratimiu care ne jignea mereu.Radeam ,vedeam speranta ,ma simteam diferit pt ca ea si cu ala ma faceau sa mai rad.Ieseam afara mai des. Dar ea a plecat la el . I am zis lui fratimiu adevarul spunandu I si ca eu nu am stiut de relatia lor care a continuat mai mult ca o gluma. Mi a spus ca e si vina mea. De atunci ma simt doar vinovata pt ca el se apucase de droguri ,a luat supradoza si etc.Pana la urma a adus o acasa pe ea. Eu am inceput clasa 9 si am niste colegi super.Dar nu stiu nimic.Am invatat mecanic si ma simt nesigura pe mn.Daca ma scoate in fata hartei? daca ma intreaba cv si ei rad? daca ma vad grasa/? daca ma fac si ei urata? Alimentatia a fost bazata doar pe dulciuri iar mancarea erau sandvisurile cu cascaval si f rar mancare gatita.Am 1,57 si ma simt frustrate atat din punct de vedere al greutatii ( 62 kg) cat si al inaltimii.Acum 2 zile un baiat care imbratiseaza toate fetele din clasa a vrut sa faca asta si cu mn dar l am impins. Nu am avut niciodata un prieten sau prietena. Am fost doar singura.Starea lui tata ma face sa ma simt mai deprimata.Mama cu tata stiu ca nu se suporta si ma afecteaza..Nu pot glumi sau comunica prea bine cu alte persoana ci prefer sa raman singura .. Ma simt mereu vizata . Mi e teama de orice si nu ma pot concentra sa invat altfel decat mecanic .Incep sa dau drumul la muzica si sa imi imaginez cum as vrea sa fiu cu adevarat ,ce as vrea sa fie in viata mea,persoanele care vreau sa imi acorde atentie si etc. Cand dau un test stiind ca iau nota mica ma simt ca naiba cand se spune cu voce tare in fata colegilor. Am atat de multe defecte si nicio calitate. Nu pot trece prin liceu si ma simt de parca nu mai vreau deloc sa traiesc doar sa mor. Ce sa fac ca sa nu ajung la faza in care am curajul sa ma sinucid?

Parerea mea este ca in primul rand trebuie sa fi mai indulgenta cu tine . Observ ca iti aduci foarte multe reprosuri in legatura cu evenimentele care se petrec in familia ta , apoi reprosuri legate despre cum arati si toate acestea cred ca te fac sa te simti nesigura pe capacitatile tale. Sfatul meu este acela de a incerca sa observi si calitatile tale, sa le descoperi. Poti apela si la consilierul scolii pentru a te indruma sau a-ti clarifica anumite intrebari sau doar pentru a fi ascultata de o persoana specializata si care-ti poate oferi un minim ajutor.

Mesaj:
Buna ziua,ma numesc Carmen si vreau sa ma ajutati intr-o problema!Cum sa ma comport cu un adolescent de 20 de ani,este nepotul meu,la 15 ani a ramas in tutela noastra,a mea si a parintilor mei,in urma decesului parintilor intr-un cumplit accident rutier.Mereu l-am sprijinit,a trecut prin perioade imposibil de greu de spus,mi-am ascuns durerea si am luptat sa nu-l pierd in hatisul drogurilor,anturajelor ciudate…..l-am dus la pshilog o perioada,a terminat liceul ,acum isi continua studiile intr-o scoala post liceala,insa doreste o facultate……am fost si sunt de acord cu decizia lui in toate privintele,mai ales a unei cariere……singurul lucru care ma deranjeaza enorm,e faptul ca ma minte,l-am implorat mereu sa nu o mai faca,l-am prins mereu,imi este teama sa nu cada in plasa unui anturaj care sa-l duca spre lucruri gresite,sa nu se drogheze……este un baiat cu bun simt,dar totusi mintitul nu este un lucru bun,…….mi-as spus intr-o zi ca nu-si poate justifica faptele,ca este confuz,ca suntem totul pentru el!Spune-ti va rog ce sa fac?cum sa procedez??Multumesc!

Apleati la un terapeut. Este posbil sa se confrunte cu probleme specifice varstei. Mult succes!

Mesaj:
Am 15 ani jumate. Parintii mei nu m au lasat sa imi fac prietene ,le era teama fiindca este un cartier unde nu ai ce invata . Deci ,am trait 7 ani numai singura iar fratele meu era plecat mereu si mult mai mare ca mn.La scoala inca din clasa 1 m a invatat tata sa nu dau buna la baieti .. nu am bagat pe nimeni in seama .In clasa 3 mi am facut o prietena care insemna mult pt mn dar parintii au zis sa dau examen la engleza sa ma mut intr o clasa mai buna .Poate nu am fost de acord dar tata a fost mereu cea mai dificila persoana.In clasa 5 deja eram mutata si sufeream dupa prietena mea . Nu ma intelegeam cu nimeni iar nu vorbeam stateam in banca ,eram doar o ciudata.Cand nu eram pregatita pt ore lipseam. In timp am inceput sa imi imaginez cum mi as dori sa fie viata ( mai multa atentie etc).In clasa 6 m am mutat inapoi la fosta mea clasa.Prietena mea m a folosit si la fel toti ceilalti colegi.Imi cereau bani,mancare,ajutor etc.Iar eu le dadeam tot ce puteam.Am avut o acne severa si m am dat cu urina .Am facut o iritatie grava si am inceput sa stau acasa .Am stat pana in luna aprilie cand m am intors totul a revenit cu mai multe jigniri ( nu voi scapa niciodata sunt urata si etc) .In familia mea tata a avut probleme psihice cand era mica. Iar mama cu tata au inceput sa nu se mai inteleaga. Fratimiu a fost o problema de mic ( s a insurat de la 15 ani a facut scoala pe bani ,mereu era doar el discutia principalA .El era tot ceea ce se discuta in casa. Cand s a despartit de prima lui nevasta a trecut printr o depresie apoi a dat de o tiganca .Avea un tata escroc.Tata fraier I a imprumutat cu vreo 1700 euro si nu I a primit inapoi.Si a pierdut munca ( asta a fost o mare problema pt ca nu am avut posibilitati cum avea fratimiu ) .In ultimii ani de cand trec prin depresie si stau numai in casa m am ingrasat ( vina lui tata care imi aducea cate 4 inghetate pe zi si pusesem 15 kg in 2 luni la 9ani ) .In clasa 7 mama a vrut sa plece la mama ei ( mamaie) pe care nu a vazut o de 15 ani ( in Germania) .Asa ca nu m am mai dus la scoala .Pana la urma am sfarsit la fratimiu in spania (el a ramas cu fata aia care ne a distrus). Am venit in februarie acasa dar nu m am dus la scoala de rusine. M am dus 3 saptamani din clasa 7 si am trecut pe cadouri si cateva lectii invatate.. 8 luni cat am stat in casa nu am iesit nici pana afara.Am inceput sa am ganduri de sinucidere f serioase ,fratimiu care imi reprosa ca mi am abandonat scoala etc. Vacantele stateam numai in casa doar la seriale.In clasa 8 nu stiam nimic.. fara posibilitati sa imi revin m am dus la scoala asa dar nu se faceau ore .. pt ca m am intors la clasa la care tata mi a zis ca asa va fi.A venit fratimiu din spania atunci am rarit o cu scoala. Treceam pt note ca ore…. Copii faceau misto de mine imi era rusine sa ma ridic sa sterg table sau orice.Fosta mea prietena cea mai buna pt care ma intorsesem m a santajat ca arata conversatia unde l am injurat pe unu pe tot fb DACA nu ii dau un million.Deci totul a devenit negru. Cand ma certam cu tata imi dadeam pumni in burta(am chisturi) sau ma strangeam de gat.. In perioada aia am nimerit un numar cu necunoscuta .Era baiat iar cumnata mea a inceput sa vb cu el ( sub forma de gluma) .Mi a fost frica sa ii zic lui fratimiu care ne jignea mereu.Radeam ,vedeam speranta ,ma simteam diferit pt ca ea si cu ala ma faceau sa mai rad.Ieseam afara mai des. Dar ea a plecat la el . I am zis lui fratimiu adevarul spunandu I si ca eu nu am stiut de relatia lor care a continuat mai mult ca o gluma. Mi a spus ca e si vina mea. De atunci ma simt doar vinovata pt ca el se apucase de droguri ,a luat supradoza si etc.Pana la urma a adus o acasa pe ea. Eu am inceput clasa 9 si am niste colegi super.Dar nu stiu nimic.Am invatat mecanic si ma simt nesigura pe mn.Daca ma scoate in fata hartei? daca ma intreaba cv si ei rad? daca ma vad grasa/? daca ma fac si ei urata? Alimentatia a fost bazata doar pe dulciuri iar mancarea erau sandvisurile cu cascaval si f rar mancare gatita.Am 1,57 si ma simt frustrate atat din punct de vedere al greutatii ( 62 kg) cat si al inaltimii.Acum 2 zile un baiat care imbratiseaza toate fetele din clasa a vrut sa faca asta si cu mn dar l am impins. Nu am avut niciodata un prieten sau prietena. Am fost doar singura.Starea lui tata ma face sa ma simt mai deprimata.Mama cu tata stiu ca nu se suporta si ma afecteaza..Nu pot glumi sau comunica prea bine cu alte persoana ci prefer sa raman singura .. Ma simt mereu vizata . Mi e teama de orice si nu ma pot concentra sa invat altfel decat mecanic .Incep sa dau drumul la muzica si sa imi imaginez cum as vrea sa fiu cu adevarat ,ce as vrea sa fie in viata mea,persoanele care vreau sa imi acorde atentie si etc. Cand dau un test stiind ca iau nota mica ma simt ca naiba cand se spune cu voce tare in fata colegilor. Am atat de multe defecte si nicio calitate. Nu pot trece prin liceu si ma simt de parca nu mai vreau deloc sa traiesc doar sa mor. Ce sa fac ca sa nu ajung la faza in care am curajul sa ma sinucid?

ce cred ca ar fi important este sa incepi sa ai o relatie (cel putin) ‘normala’, mai intai cu psihologul scolar, dupa care poate cu un grup de colegi, etc. Inteleg ca este foarte greu pentru tine insa ar fi de dorit sa lupti putin pt dorintele si nevoile tale. Se poate. Succes!

Deci , copilule esti la varsta la care s-a terminat totul ! Nu te speria . Toti am trecut prin asta ! Cel mai bine ar fi sa iti impui sa iesi din singuratare. Cauta prieteni . Vorbeste si iar vorbeste . Si incearca sa comunici cu mama ta . E f. important .

Mesaj:
Buna ziua! Sunt eleva in clasa a 12-a la profil mate-info si as vrea sa dau la facultatea de psihologie, insa nu stiu exact ce presupune aceasta…Din cate am citit, dureaza 3 ani+2 ani masterul obligatoriu. Nu as vrea sa ma opresc doar la acest nivel pentru ca vreau sa devin psihoterapeut transpersonal sau psihanalist, inca nu m-am decis. Imi puteti da vreun sfat in legatura cu facultatea pe care ar trebui sa o urmez si ce pot face dupa ce termin? P.s. Conteaza facultatea de psihologie pe care o urmez? Multumesc anticipat.

Studiaza oferta facultatilor de psihologie ca sa iti faci o parere cu privire la posibilitatile pe care le ofera fiecare. Da, conteaza facultatea pe care o urmezi (de ex. trebuie sa fie una acreditata).Pentru a deveni psihoterapeut trebuie sa urmezi cursuri de formare in directia unei scoli de terapie (de ex. transpersonala, psihanaliza) pe care o doresti. Si sa nu uitam de costurile pe care le implica aceste demersuri.Succes!

Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc Ioana si am 20 de ani. Desi am 20 de ani am o "problema" pe care o au de obicei copii pana in varsta de 8-9 ani. Imi este foarte frica de intunericul asociat cu singuratatea. Daca noaptea trebuie sa merg din dormitor pana in sufragerie aprind toate luminile( baie+hol+bucatarie) si cand ma intorc si le sting o iau la fuga pentru ca inima o ia razna, imi bate foarte tare si mi se instaleaza frica. Asociez intunericul cu tot raul din lumea asta si am impresia ca mi se vor arata lucruri pe care nu doresc sa le cunosc. Imi este rusine de aceasta problema. Cand merg la prietenul meu si pleaca dimineata la munca dar afara inca este intuneric aprind luminile si TV si pana se face zi dorm cu frica si visez numai prostii. Ce m-ati sfatui sa fac? Multumesc!

ar fi bine sa incepi un proces de dezvoltare personala/psihoterapie in care sa iti explorezi, cu ajutor specializat, aceste anxietati pe care le ai. Atata timp cat ele raman neexplorate, neatacate, ele vor pastra controlul asupra emotiilor tale in aceste situatii. Se poate, succes!

Trateaza cauza nu simptomul. Ce s-a intaplat atunci, pe la 7-8 ani cand a aparut prima oara simptomul. Ce eveniment in viata ta sau a a familiei te-a marcat oarecum inconstient ?

Vezi de unde provine teama de intuneric , spui asociata cu singuratate. Ai trecut peste vreo trauma , ai avut ceva de infruntat , te-ai temut sa nu ramai singura ? Poate ca asociezi singuratatea cu intunericul , nu spui prea multe despre acest sentiment care a aparut acum . Psihologul te poate ajuta . Mai poti face singura mici exercitii de infruntare a fobiei de intuneric . Incepi prin a sta 10 secunde in intuneric , eventual sa mai fie cineva in casa , apoi 20 secunde , si asa mai departe . Se poate rezolva . Te mai astept pentru sfaturi , daca vrei . Sanatate.

Nu e cazul sa-ti fie rusine cu aceasta problema. Daca te linisteste cu ceva, iti spun ca nu esti singurul adult care sufera de fobia intunericului. Este o afectiune din spectrul anxietatii, care se trateaza elegant cu psihoterapie cognitiv-comportamentala, in timp relativ scurt. Poti investi in tine, dar nu e obligatoriu. Depinde doar de tine; poti sa alegi si sa ramai cu problema cerand sfaturi pe forumuri. Daca vrei sa te vindeci, atunci e nevoie de timp, bani si implicare. Cu cateva propozitii de la noi, poti ramane mult si bine cu aceasta afectiune, pentru ca necesita tratament sustinut, nu doar cateva sfaturi sau analize personale a evenimentului generator. Iti doresc minte limpede.

citez "Raspunsurile nu inlocuiesc un consult de specialitate, ele sunt sugestii, directii de orientare! " Si de ce ma rog cognitiv comportamentala este cea mai "tare din parcare" spre exemplu fata de tehnicile integrative din care tehnicie cognitivc= comportamentale sunt incluse ?

Miros bine ceva agresivitate??? O iei personal??? Unde ai vazut, in comentariul meu ca psihoterapia cognitiv-comportamentala e "cea mai tare din parcare"??? Desi studiile atesta ca anxietatile sunt cel mai bine tratate prin CBT, as adauga si psihodrama, care nu are aceeasi recunoastere stiintifica; la fel de bine pot adauga si integrativa, care nu are aceeasi recunoastere stiintifica. Insa, eu pot face recomandari DOAR din perspectiva competentelor mele (CBT si psihodrama) si nu pot face referiri si la celelalte 200 de orientari acreditate (nu si validate stiintific) printre care si integrativa. Tu poti?

si de ce o terapie care le-ar cuprinde pe toate cele acreditate inclusiv pe cele pe care le cunosti tu, si este acreditata la nivel international, ar fi mai putin stiintifica ?

Nu eu acord titlul de terapie stiintifica, ci insasi stiinta valideaza sau nu un tip de terapie, doar dupa cercetari riguroase (calitative si cantitative).E o diferenta intre o terapie eficienta (care poate fi si psihodrama sau terapia integrativa, nevalidate stiintific) si o terapie validata stiintific care este si eficienta pe anumite segmente, in special pe spectrul anxietatilor (cum este CBT). Si orientarile psihodinamice au inceput sa prinda teren stiintific, dupa o lunga perioada de somn in comunitatea stiintifica; dar neajunsul lor este timpul indelungat si riscul de a pierde pacientul din aceasta cauza. Imi pare rau ca terapia integrativa nu este validata stiintific, la fel cum imi pare rau ca psihodrama nu este validata stiintific. Dar daca ele sunt eficiente, bine ca sunt macar acreditate. Cu validarea lor stiintifica, insa, totul e chestiune de timp… in cel mai fericit caz. Nu inseamna ca daca pana la ora actuala nu au fost validate, nici sanse de validare nu exista de acum incolo. Totul depinde de cercetari si inca foarte multe studii, analize si metaanalize. Apoi, poate vor deveni validate stiintific. Dar poate, in viitor vom avea surprize placute si din partea altor orientari acreditate sau chiar neacreditate momentan. Ceea ce trebuie sa intelegi tu din mesajul meu este ca eu nu consider inferioara terapia integrativa si nici nu-mi permit sa-mi dau cu parerea despre ea pe un forum public; ci spun doar ceea ce stiinta spune despre CBT, in care eu am competenta: anxietatile si depresia sunt cel mai bine si eficient tratate prin CBT. In plus exista si avantaje recunoscute stiintific: timpul scurt al interventiei si vindecarea pe perioada foarte lunga, astfel incat pacientul nu ramane in vulnerabilitate de a dezvolta o anxietate, de exemplu, legata de alt stimul anxiogen, in viitor. De aici nu rezulta nicidecum ca terapia integrativa nu este eficienta, chiar daca nu e validata stiintific. Eficienta si validarea stiintifica sunt doua lucruri diferite.

Multumesc pentru bunavointa, timpul acordat si desfasurarea de forte explicative, insa tocmai spuneam ca integrativa este suma metodelor si tehnicilor cele mai recunoscute inclusiv hipnoza. Exista o varianta europeana, eclectica, ce incearca sa te vindece si cu "pietricele colorate" si prima nascuta pe taram american, cu o radacina comuna derivata din psihanaliza, cuprinde tehinici din analiza tranzactionala, gestalt, cognitiv comportamentala, hipnoza, NLP, etc adica 8 din cele ce au dat cele mai bune rezultate de-a lungul timpului. Mai mult nu doresc sa continui ca sa nu creada lumea ca urmareac vre un interes meschin si personal…

Faptul ca cele 8 sisteme ale acestei orientari au dat cele mai bune rezultate in timp, inseamna ca este eficienta. Dar pentru moment tot nevalidata stiintific este. Banuiesc ca eficienta ei provine din maiestria cu care terapeutul combina cateva sisteme. Dar pentru astfel de maiestrie e nevoie ca terapeutul sa stie care terapii dau rezultate excelente pe o anumita afectiune. Daca toata comunitatea stiintifica e de acord ca CBT trateaza cel mai bine anxietatile, atunci, inclusiv un terapeut integrativ ar trebui sa aplice tehnicile CBT pe anxietate. Tot asa, in tulburarile de personalitate, mai ales borderline, un terapeut integrativ ar combina CBT cu o terapie umanista, centrata pe persoana. In concluzie, chiar si integrativa alege terapia "cea mai tare din parcare" care se muleaza cel mai bine pe acea afectiune. Iar acea terapie, cu siguranta ca este una eficienta, cu rezultatele cele mai bune, chiar daca stiinta nu s-a ocupat in mod special de validarea ei.

De exemplu, pentru stres posttraumatic, daca evenimentul activator s-a produs recent, regresia hipnotica nu isi are sensul, iar cauza trebuie cautata in semnificatia pe care cel suferind i-a acordat-o acelui eveniment (recent).

Ai dreptate, nu m-am gandit la acest aspect… sa te eliberezi de judecati precablate sau de conserve sociale si sa scoti ceva pur din creierul tau (in nuditatea lui) netransformat in sanul societatii…Dar si aici, tot de semnificatie este vorba.

M-a amuzat sa ralizez ca facem comparatie intre o tehnica anume si un grup de tehnici unite in cadrul unei discipline terapeutice. . S-ar putea sa nu existe boli ci bolnavi, si daca esti sugestionabil, hipnoza sa fie mai buna pentru tine decat pentru o persoana mai putin sugestionabila. Tocamai rezultatul in sine este acea validare stiintifica pe care stiinta inca nu a descoperit-o si de aceia nu o recunoaste. Daca te vindeci de cancer prin metode homeopate putin importa ce spune "stiinta" alopata despre asta si putin probail ca zeii, demonii sau alte entitati mai putin stiintifice au mediat reactiile celulare ce au produs vindecarea,.mai de graba stiinta are lacune explicative.

Asta spuneam si eu… conteaza eficienta si nu validarea stiintifica in mod necesar. De exemplu psihodrama nu este validata stiintific, dar este extrem de eficienta in unele situatii, iar eu folosesc monodrama ca terapie individuala, acolo unde stiintifica CBT nu merge. Am tot respectul pentru alte orientari, inclusiv pentru integrativa, iar tehnicile de hipnoza sunt folosite si in CBT. Nu e vorba despre nici o comparatie, cu atat mai putin de ierarhii. Poate ca te afli intr-un moment in care percepi competitie in jur. Dar pe mine, personal nu ma caracterizeaza deloc competitia, pentru ca la baza am formare filosofica, care mi-a dezvoltat la maxim flexibilitatea. Nici formularea de inceput nu ma deranjeaza, cum ca te-ai amuzat. E bine daca te bine dispune ceva. Insa cred ca te infurie mai mult decat te amuza.

Si sunt de acord ca hipnoza functioneaza foarte bine la persoanele sugestionabile, iar la cele mai putin sugestionabile este mai putin eficienta. Insa eu pot sa-mi dau cu parerea doar in ce am competenta.

Ai dreptate sunt furios, sunt foarte furios, iar eu cand sunt furios ma duc la culcare pt ca asta imi da un somn foarte odihnitor.. Asadar toate cele bune si om mai vorbi si cu alte ocazii pe grup.

Ca sa ai un somn mai usor, sa stii ca sunt de acord si cu faptul ca stiinta are mari lacune… doar nu e dumnezeiasca.

Amin !

Adica punct.

amin – "asa sa fie "

"asa sa fie" = tot un punct

Un "punct" usor empatic.

In sfarsit

Daca asa spun cercetarile, atunci trebuie sa fim de acord cu invatatii.

Ma rog, nici Rasputin si nici Milton Erikson nu reuseau sa-i adoarma chiar pe toti…da poate stiinta o mai fi progresat… doar rusii si americanii nu reusesc sa se adoarma unii pe altii cand e vorba de razboi…

Mesaj:
Buna ziua, pentru un ficat marit pe fondul consumului frecvent de vin si a unei medicatii specifice unei parazitoze intestinale (giardioza), in afara suprimarii consumului de alcool (vin) este indicata (pentru o eficacitate sporita) o schema de tratament ca o combinatie de silimarina+liv 52+essentiale forte n ? Daca da, ce schema de tratament, in acest sens, imi recomandati si cam in cat timp ar trebui sa se vada efectele? Mentionez ca analizele au iesit in parametri normali, numai la ecografie s-a evidentiat un lob al ficatului marit…singurul simptom (extrem de deranjant, din pacate!) este o stare de astenie cvasipermanenta, atat fizica cat si intelectuala…in rest, nu acuz inapetenta, ameteala, greata, etc. doar o durere, de asemenea cvasipermanenta, a umarului drept! Va multumesc si astept cu interes raspunsul dvs.

La acest gen de probleme, poate ca biorezonanta v-ar putea da mai multe raspunsuri (adica, dupa tratamentul deja prescris de medic). Sanatate!

La un ficat mărit vă recomand doar tinctură de Rostopască (Chelidonium Majus) de 2 ori pe zi câte 4 ml în 100 ml apă cu minim 20 minute înainte de masă pe o perioadă de 3 luni. Un regim fără carne, cafea, alcool, prăjeli, coservanți, aditivi, zahăr alb, etc.

Medicamentele impotriva parazitozelor intestinale sunt suficient de toxice si,, de aceea, v-a fost prescrisa schema de medicamente hepato-protectoare. Se combina cu evitarea efortului fizic, fara temperaturi extreme, regim alimentar riguros, fara alcool, evitarea stresului. Rezultatele se observa dupa cateva luni, confirmate de un recontrol medical si de repetarea analizelor de laborator si echografie.

Mesaj:
Eu sunt la spital si in salon cu mine este mama si 2 fete , iar eu si cu o fata faceam glume pe seama celelaltei fete si ea radea de cea ce faceam noi si chiar daca faceam glume pe seama ei ea radea si dupa 2 zile ma facut nesimtita dintr-o data si nu-i facusem nimic atunci si a spus că mă spune tatalui ei .Eu m-am dus la mama si i-am spus mama ma certat rau de tot , dar eu stiam ca am totusi o vina si eu stateam intr-o parte si ea vorbea dupa , s-a ridicat dupa scaun si a plecat si m-am dus dupa ea si am oprit-o a spus sa-i dispar din fata si am insistat si tot a tipat la mine . Seara cand m-am dus la dus fata accea tipa in gura mare ca ne-am batut joc de ea si ca mama mea statea si nu facea nimic , mama a venit dupa mine la dus si a spus ca pana la 12 noaptea sa-mi cer scuze , asa am si facut m-am dus si am vorbit cu fata accea si a inteles ne-am impacat , dar inainte sa vina mama la dus infirmiera a auzit si mi-a dat un sfat sa o las in pace ca.s fata cuminte . A doua zi dimineata nu m-a bagat deloc in seamna ma evita si eu am mai bagato printre picaturi atat cat am putut , dar nu-mi raspundea . Si daca ma-n pac cu ea o sa-mi reproseze ca a fost vina mea si ca ea ma baga mereu in seama , dar nu este asa deloc . Eu mi-am cerut scuze fetei acelea , dar daca mama ma pune sa ii cer scuze si ei , de ce sa o fac ca nu i-am gresit ei cu nimic

vai de viitorul nostru si al limbii romane!

Sunt de acord, dar si oamenii nescoliti au emotii si simt vinovatia sau nedreptatea, sau au mari probleme de comunicare si interactiune. Draga mea, chiar daca ti s-ar parea nedrept ceea ce iti va cere mama ta, poti totusi sa-i satisfaci dorinta, de dragul armoniei. Pana la urma, nu dreptatea este valoarea absoluta.

M-am amuzat asa tare , ca nici nu stiu ce sa raspund. Of, of, mai,mai.

Eu nu am inteles nimic. Cine, ce, cui?

Am inteles doar ca cineva vrea sa te invinovateasca de ceva iar tu consideri ca nu ai vina. Daca tu asa consideri, poti sa-ti sustii punctul de vedere. Daca ai cu cine.

Fata de care ati ras nu a stiut sa opreasca BULLING-UL vostru, a tacut si a inghitit, probabil asa stie ea sa reactioneze in astfel de situatii. Dar a veniit noaptea si stiti foarte bine ca noaptea este sfetnic bun, a stat fata si s-a gandit la ceea ce sa intamplat si a reactionat. Cu efect intarziat, ce-i drept si in acelasi timp cu efectul bulgarelui de zapada. ))))))))))))) Nu a invatat-o nimeni sa spuna ceea ce are de spus la momentul potrivit. Acum apare ca o ciudata reactionand intr-un moment total nepotrivit si cu o intesitate la fel de nepotrivita. )))))))))))))))) Ai inteles explicatia mea? ))))))))

Pe scurt….ceea ce se intampla sunt rezultatele actiunii voastre dar cu efect intarziat.:)))))))))

Mesaj:
Buna seara,Ma numesc Luciana C, am 27 de ani, am absolvit facultatea de Sociologie si in prezent lucrez la o clinica medicala. M-am hotarat sa apelez la ajutorul dumneavoastra deoarece de ceva vreme ma confrunt cu o dilema in viata personala. Povestea mea este urmatoarea: de aproximativ 10 ani am o relatie cu un baiat, insa in acesti ani am pastrat legatura ( din cand in cand vb pe mess, vb de prob cotidiene, ne dadeam msaje de zile de nastere, sarbatori importante)cu un baiat, Dragos. Cu acesta am incercat o relatie in perioada cls a 9, insa nu a durat decat 2 sapt..el disparand. Legatura am reluat-o deoarece el m-a vazut pe strada intr-o zi si prin apropiati a dat de nr meu de tel. Am acceptat sa vb cu el, din curiozitate. Si in felul acesta am ajuns anul acesta sa mi spuna ca ma iubeste, ca vrea o rel cu mn. Ne-am intalnit de cateva ori, e afectuos, respectuos..asa incat mi-a bulversat existenta. El imi ofera tot ce mi lipseste la cel cu care am rel..(care nu arata suficient, nu alinta, nu arata grija..parca ne-am plafonat..desi sustine ca vrea sa locuim impreuna). Nu stiu ce decizie sa iau..cand sunt fara Dragos simt ca nu am aer, imi lipseste pofta de viata, am o urma de tristete..cand sunt fara celalalt simt ca imi este dor, ma intreb ce face. Pe cn iubesc de fapt? Ce decizie sa iau? V-as fi recunoscatoare daca m-ati putea ajuta cu un sfat. Va multumesc.

Nici o relatie nu este perfecta si nu poate ajunge sa satisfaca nevoile noastre ca oameni 100%. Este normal ca lucrurile intr-o relatie sa se schimbe insa depinde de modul de comunicare intre parteneri. Poate este cazul sa ii exprimati prietenului ceea ce va lipseste, ce asteptari aveti si ce nevoi. Pe de alta parte este cazul sa analizati la rece situatia si sa luati decizia cea mai buna pt dvs. Nimeni nu este in masura sa va ofere o certitudine si oricare din cele doua decizii are si anumite riscuri, implicit consecinte. De fapt, ganditi-va exact la ce va doriti de la o relatie si de la un partener si care sunt compromisurile care sunteti dispusa sa le faceti.

Fiecare om are calitati care, celuilalt, ii sunt complementare. Eventual, ar fi bine sa TESTATI (pe mai multe cai, cu diferite metode, nu neaparat terapeutice (doar luate din uzanta cotidiana a femeilor)) mai multe laturi ale personalitatii celor 2 domni. La o relatie, dincolo de afinitati, mai intervin si ale cerinte, cum ar fi educatia, manierele in societate, relationarea cu femeile din viata lui, stil de comunicare in societate (nu neaparat doar cu iubita lui). Cu aptitudinile si vocatia dvs., precis stiti mai bine despre ce vorbesc. Testati cu rabdare , dar cu obiectivitate, si decideti logic (ca doar cu inima, deja ati decis….). Logica este buna uneori, daca vreti ca relatia de iubire sa nu degenereze, cu timpul, in cosmar… Succes!

Poti lua o o hartie pe care sa scrii in stanga calitatile si in dreapta defectele la fiecare, tinand cont de cat de veche este relatia. Dupa ce vei asterne primele randuri, iti vei da seama cu cine vei ramane. Trebuie sa fi sincera cu tine cand vei lua decizia respectiva.

Majoritatea relatiilor ajung, la un moment dat, la monotonie. Sunt mari sanse sa traiesti monotonia si cu Dragos, in cazul in care veti avea o relatie. Intrebare cheie: ce faci atunci? Te implici in urmatoarea relatie? Vezi?…Lucrurile nu sunt asa de superficiale pe cat credem noi.

Tu pui lupa pe barbatii de langa tine….cauta cu lupa IUBIREA….si ai sa vezi ca atunci nu conteaza care barbat iti este alaturi.

Vezi ca IUBIREA nu se ascunde prea departe, cauta in Sinele tau!!!!!! ))))))))))))))

Dupa intocmirea listrei cu calitati si defecte, acorda un punctaj acestora intre 1 si 10 apoi totalizeaza coloanele si copara avantajele si dezavantajele. Oricum nu poti prevede cum va decurge relatia cu Dragos dupace va inteveni si in acesta relatie rutina. Numai cunoscandu-te suficient de bine poti alege in cunostinta de cauza ce ti se potriveste cu adevarat

Consider ca nu este vorba de alegere aici. Daca il alegi pe Dragos la prima cearta cu el ai sa spui ca ai gresit, precis era mai bine cu celalalt si invers. Deci oricum o dai nu iese bine. Cauta raspunsul in inima ta. Cauta sa te iubesti mai mult pe tine apoi sa vezi cum ai sa regasesti iubirea in jurul tau.

Cauta sa descoperi in fiinta ta daca exista o anumita situatie in care ai de facut o alegere( tu sti ce fel de alegere este vorba) si refuzi sa o faci, acest conflict este reflectat in cei 2 barbati.

Mesaj:
Buna ziua,
Am o relatie de 3 ani de zile, in care totul a functionat haotic. Eu nu prea am incredere in barbati pentru ca stiu ca acestia inseala si nu sunt in stare sa iubeasca o singura femeie..Eu insa cred ca o relatie trebuie sa se bazeze pe respect, iubire, intelegere si comunicare. Partenerul insa de la inceput cauta sa impresioneze, zicandu-mi ca a avut f multe femei la viata lui, ca nu le stie numarul, ca ar fi putut avea triplu dar ca multe a respins samd…asta m-a facut sa nu il vad tocmai bine. Apoi am inceput sa ma ingras. La vreo 3 luni de la relatie, el mi-a zis ca daca nu slabesc, el ma va insela. Apoi mi-a facut o mica scena de gelozie, deoarece a gasit pozele mele cu fostul in calculator. Cand am vazu ca el cauta in lucrurile mele, am inceput si eu sa caut, desi eu chiar nu sunt de acord cu acest lucru. Ce am gasit, nu mi-a placut..discutii cu alte femei, in care povestea toate certurile noastre si mereu ma prezenta in cea mai rea postura. A plecat in Germania pt 7 luni, iar cand s-a intors a fost doar mai rau. Eu sunt mai rea de gura si cand am de zis ceva, zic. Am dus-o tot in certuri. Apoi, inainte de un weekend unde eu aveam o nunta, el si-a gasit sa plece cu niste pretene de-ale lui, una dintre ele fiind cu viitorul soti, in orasul natal al fetelor, la paritii acestora pt mai multe zile.El avea sa se intoarca in sambata cu nunta, candva pana la amiaza. Eu aveam nevoie de ajutorul lui dimineata si am avut un scandal, pt ca nu mi se pare normal, el fiind intr-o relatie sa faca asta. Nu mi se pare normal sa plece la parintii altor fete pt mai multe zile si sa ma lase balta dimineata cand aveam nevoie de ajutorul lui. Zilele respective ne-am certat la telefon non stop..din cauza nervilor, am facut o cadere de calciu si mi s-au inclestat degetele pentru o perioada de 1-2 ore. Le-am scris fetelor respective, pentru a le reprosa ca au creat probleme in relatia noastra si ca asa ceva nu e face. Una dintre ele mi-a raspuns frumos, am discutat cu ea civlizat. Cealalta, a inceput sa ma jigneasca, ca eu am complexe, ca sunt grasa (mentionez ca atunci aveam 68 kg, la 1,65 m…nu cred ca eram chiar atat de grasa) si a adus-o in discutie pe mama mea. Cand i-am reprosat lui, el m-a acuzat pe mine, ca e vina mea, ca eu i-am scris fetei, ca nu trebuia eu sa ma bag samd…eu m-am intors la el, desi el m-a ignorat 3 zle…la fiecare cearta, eu ma intorceam la el. La fiecare jignire, eu mereu imi ceream scuze. El niciodata! In vocabularului lui nu exista aceste cuvinte. Vazand ca si cu aceste fete el a povestit toate problemele noastre, am inceput ca ii caut in telefon, pe retele de socializare…iar am gasit discutii cu alte femei…asa zice pritene ..despre relatia noastra. Inainte de acest eposod, cand el a fost jignit de o cunostinta de-a mea, eu i-am luat lui apararea si am erminat orice legatura cu persoana respectiva. I-am cerut de mii de ori sa termine orice legatura cu fata care m-a jignit. Nu cu sora ei cu care am discutat civilizat. Insa el niciodata nu a luat in seama ce am zis eu. Mi-a zis ca e amica lui si el nu o scoate din viata lui…Aceeasi fata, la inceputul relatiei l-a sunat la ora 11 seara. I-am zis ca nu imi convine si a zis atunci ca ii va zice sa nu mai sune la ore din acestea. Acum, de catva timp, iar l-a sunat la ora 11 noaptea…sa ii povesteasca despre cearta ei cu iubitul ei..mentionez ca noi doi stam in orase diferite. I-am zis de multe ori sa se mute cu mine..a vrut si nu a vrut..niciodata nu a facut nimic conrect in acest sens. Am avut mii de ceruri, jigniri, reprosuri..el mereu ma trata cu indiferenta. Am slabit din cauza lui, am cautat sprijin in biserica (la un preot care e la randul lui consilier in probleme de familie la o fundatie) am citit carti cum sa ma comport sa fiu mai buna pentru el..eu sunt foarte impulsiva si am o gura rea insa nu un sufel rau. El mereu imi zicea ca sunt rea. El mereu ma considera pe mine vinovata de tot in relatie..desi am ajuns sa discutam despre casatorie, mereu imi zicea ca el nu se va casatori pana cand nu ne rezolvam problemele…se rferea la problemele mele..el nu vede deloc cat greseste el…orice imi doream e, el era contra. Draca vream sa imi pastrez numele de fata la casatorie, el a zis ca el nu se marita. Insa la copilul lui, dacae fata, vrea sa ii puna numele mamei lui care a murit. I-am zis ca nu sunt de acord. A rezultat un scanda, in care i-am zis ca nu vreau numele lui ma-sa!..De atunci imi tot reproseaza ca m-am legata de mama lui moarta…Nu mi se pare ca m-am legat de ea..Un alt episod a fost de revelion, anul acesta. Eram 5 cupluri. Una dontre fete, se dadea la el..el nu a recunoscut nicio secunda desi era f evident si si el stia foarte bine ca aia se da a el..nsa daca recunostea, inseamna ca se acuza ca poate si el se simte magulit samd…ne-am certat atunci intr-o seara. Cearta defapt a inceput de la alt subiect iar cand i-am zis ca maine plecam acasa, s-a rasit la mine ca sa imi fac bagajul si sa ma car. M-am enervat si l-am prins de fata zicand-i ca-i un dobitoc si ca el cu mine nu vb asa. Din acel moment, imi zice ca sunt agresiva, ca am vrut sa il bat, ca nu ma stiu controla….i-am zis si atunci ca ajungem acasa si resectiva ii va cere prietenia pe fb…zis si facut. I-am zis ca mie nu mi-o va cere..din nou..zis si facut. Era f evident ce vrea persoana respectiva..Ne-am certat, iar el evident ca a adaugat-o pe facebook. Apoi tot eu m-am umilit si m-am intors la el. Din nou am inceput sa ii verific facebook-ul..i-am gasit vizualizari pe profilele fostei lui mari iubiri..alte femei. I-am reposat evident. De ceva timp, ma face nebuna, cu probleme psihologice grave ci gelozie excesiva. Insa cand ii zic ca el e de vina pentru ca nu se comporta ca un om cormal, matur, intr-o relatie si mereu imi face in contra, el zice ca sunt asa din cauza iubirii mele din-naintea lui. Nu e adevarat! Daca el stia sa aiba grija de mine, sa ma protejeze..i-am povestit tot cum s-a comporta fostul cu mine, tot ce m-a ranit la aceeea persoana, ca sa stie sa aiba grija sa nu procedeze la fel. El insa cand ne certam, tot ce ii ziceam, folosea importriva mea. La nele certuri ma inregistrat cu telefonul, cand in jugneam si m-a pus la prietenii lui. El nu recunoaste, dar nici nu neaga ca e asa cand ii reprosez. In urma unei alte certe, de fata cu tatal lui, i-am zis ca mi-am gasit pe altul.A devenit f agresiv. M-a imbrancit, m-a scos afara din casa. Am vb cu tatal lui si probabil dupa ce a discut el cu tatal lui a venit sa isi ceara scuze. L-am iertat…din nou. Cand eu ii zic de comportamentul lui agresiv, imi zice ca ce ca el a facut-o asa de show ca nici nu m-a bruscat doar se juca…da..evident el iar nu e de vina. Ei bine, acum in final eu din nou sunt nebuna, geloasa, el nu ma poate asa psihic, trebuie sa ma tratez si din cauza geloziei mele, el demult vrea sa se desparta de mine, insa nu a facut-o din cauza ca bunica lui tine la mine …din acel moment nu l-am mai cautat. Nici el nu ma cauta. Tipic lui. Niciodata nu a facut-o! As vrea sa stiu, in urma a ce v-am povestit, in ce masura sunt eu nebuna, am probleme grave de gelozie, asa cum afrima el, care pretinde ca a vb cu o cunostinta psiholog si respectiva i-a zis ca am gelozie patologica..el evident prezentand doar faptul ca inainte de el am suferit mult din cauza fostului..el nu are nicio vina. Sau in ce masura este el de vina pentru toate starile mele, toata neincrederea mea. mentionez ca am mai avut relatii in trecut, insa nu am trecut prin asa ceva. Insa baietii respectivi, desi nu au reprezentat relatii lungi (4-6 luni), nu s-au comportat asa. In final, doresc sa spun ca eu am 27 ani iar el 32.
Astept raspuns si sfaturi. Multumesc!

Pana sa citesc pana la sfarsit credeam ca amandoi sunteti sub 20 de ani:)) aveti o varsta in care lucruirle astea sunt putin copilaresti… la varsta asta se poat ecomunica, se pot lamuri multe lucruri, nu se lasa doar in seama hormonilor.Luati-va putin mai in serios!

Prietene , nu aveti ? Poate ar fi bine sa va impartasiti trairile cu cineva ! Verbal .

ce va pot eu recomanda este sa gasiti un barbat care sa va poata satisface nevoile (de orice fel) nu unul care sa va umileasca permenant si care nu doreste sa comunice la niciun nivel. Directia Dvs este destul de autodistructiva si va sfatuiesc sa va opriti cat mai puteti. Nu ar strica daca ati merge o perioada la un psihoterapeut care sa va directioneze putin. Succes!

Ce mai astepti de la el? Alte umilinte? … iar despre maritat cu el, nu ti-e clar ca nu are de gind? Te foloseste doar ca pe o lada de gunoi a frustrarilor sale…. asta vrei sa fii?

Chiar ai nevoie de el?

Daca el nu le poate "scoate" pe cellelalte din viata lui, tu de ce te incapatanezi sa il tii in a ta?

Felicitari pentru rezistenta! 3 ani….

Nebanuite sunt caile iubirii ! Da , subscriu " Felicitari pt. rezistenta "

scuze ,dar porniti de la o ipoteza gresita ,nu toti bărbati sunt asa …concentrati.va pe ce va doriti cu adevarat .. Ganditi ,reflectati ,meditati ..

In primul rand nimeni nu e nebun si nimeni nu e de vina. Cu totii avem in spate niste nevoi psihologice si niste goluri pe care incercam sa le implinim si sa le umplem asa cum am invatat cand eram copii, in baza unor decizii luate inconstient, pana la varsta de 5-7 ani. Pana la aceasta varsta copilul isi "scrie" o poveste de viata, in mintea lui, inconstient si va face toata viata, orice, oricum, oricat, astfel incat sa-si urmeze aceasta "poveste" sau "scenariu de viata".

E posibil ca in "scenariul de viata"(vezi filosofia Analizei Tranzactionale) sa aveti credinta ca toti barbatii inseala. Partenerul dvs nu locuieste in oras cu dvs, iar dupa cum afirmati, e cu ochii dupa alte femei si credeti ca va inseala sau ca sigur va va insela. Va certati mereu pentru ca el este indisponibil pentru dvs iar dvs va reintoarceti la el de fiecare data.
Ganditi-va la relatiile dvs din trecut, v-au inselat fostii parteneri sau ati fost convinsa ca va inseala? Va certati des si dvs va intorceati mereu? Ati mai avut relatii cu parteneri din alt oras, dar cu barbati care erau intr-o alta relatie? Dar cu barbati carora le placea bautura, sau alte femei, sau poate barbati care nu puteau sa plece de langa mama lor?
Daca raspunsul la aceste intrebari este "da", in majoritatea cazurilor, ganditi-va la relatia dvs cu tatal dvs, la relatia tatalui dvs cu mama dvs. Gasiti vreo asemanare intre relatia dvs cu tatal si intre relatiile dvs cu partenerii intimi? Dar intre relatia mamei dvs cu sotul ei si relatiile dvs cu partenerii intimi?
Daca gasiti asemanari si credeti ca toti barbatii inseala, atunci, credinta ca toti baratii inseala este o parte importanta a "scenariului" dvs si va veti orienta mereu spre relatii cu parteneri care au tendinta sa insele.
Faptul ca partenerul actual v-a spus la inceput ca a avut multe femei, a confirmat in inconstientul dvs ca el este ideal pentru a va confirma credinta ca toti barbatii inseala.
Ramaneti o perioada singura, nu-l mai cautati, pentru a va putea face loc in ganduri la o reflectare asupra a ceea ce v-am pus.
Apoi, daca simtiti nevoia de ajutor in descoperirea a ceea ce va face sa stati de 3 ani in aceasta relatie, puteti merge la un psihoterapeut.
Daca simtiti nevoia, ma puteti apela pe mesaj privat.

Deja se stie demult ca, in chestia numarului relatiilor, matematica este mai "speciala": barbatii "recunosc" de 3 sau 5 ori mai multe relatii decit au avut, iar femeile de 3 ori mai putine decit au avut….:) si pe undeva la mijloc, se intilnesc…. asa ca, unde este aici problema ta? Pe de alta parte, un barbat intelept zicea ca "O femeie desteapta vede totul, aude totul, stie totul, si TACE…"… asa ca, nu te mai lupta aiurea cu matematica "speciala", ca tot nu o vei schimba!

Nu trebuie sa incerce sa schimbe matematica "speciala"…inutil…dar nici sa "TACA"….trebuie sa se indrepte catre un psihoterapeut…sa "sape" in interiorul fiintei…sa-si identifice "scenariul",asa cum spunea Pisiologul De Serviciu in post-ul de mai sus…si de aici va descoperi de unde vin si succesiunea tradarilor,gelozia "bolnava",golurile emotionale,neputinta de a se desprinde de un partener abuziv,revenirea in aceeasi relatie toxica

O perioada de introspectie…singura…te-ar ajuta sa descoperi multe…cel mai important este ca te descoperi pe tine…cea autentica…eliberata de un "scenariu" toxic…pregatita sa-ti scri unul nou…dar de asta data bazat pe o sanatate emotionala…pe o intelegere si o simtire mai buna a situatiilor de viata,a realitatii.Se poate sa sti…doar trebuie sa vrei sa ceri ajutor.

Mesaj:
nu mai suport pe nimeni in jurul meu, am stari de tristete si simt o ura profunda pentru persoane care nu mi-au gresit…sunt in depresie?

Cred ca ceva sa petrecut in sufletul tau si chiar trebui discutat cu un psiholog pt a stavili furtuna ischata acolo.

Ia legatura repede cu un consilier spiritual, cu un specialist radiestezist sau specialist reiki. Ei iti vor explica ce este, si vor stii ce sa faca, ca sa scapi de “acel ceva” nedorit si neinvitat. Eventual,daca esti din Bucuresti, cauta pe dl Dragos Ovidiu Argesanu.

Parca ati vorbi cu Mama Omidda. Ce varsta aveti ? Puteti intui evenimente responsabile de declansarea aceastei stari ? Pentru echilibrare energetica cel mai rapid ar fi Reiki su raadiestezia, insa daca nu acolo este cauza, mergeti mai departe la un psihoterapeut si apoi la indicatile acestui daca este cazul la neurolog sau psihiatru…

Fara nici o jena, luati legatura urgent cu un psihoterapeut .
este foarte posibil sa fie nevoie si de tratament psihiatric ,dar numai ei pot hotari. Din punctul meu de vedere, problema este destul de serioasa

Numai un consult de specialitate poate decide ce este cu adevarat.