Mesaj:
Buna ziua. M-am pierdut si nu ma pot gasi. De un an si jumatate nu imi mai vad a doua jumatate. Toate zilele stam la skype si vorbim. Acum eu nu mai inteleg daca il iubesc sau nu. La inceput am fost foarte atrasa de el si imi faceam planuri de a face o familie. In aceasta perioada de despartire am avut parte de discutii serioase care ma enervau. Acum nu stiu daca mai sunt indragostita in el. Ajutatima sa inteleg.

v-ati gandit sa mergeti sa stati de vorba cu un psihoterapeut, in persoana?

Subscriu la parerea colegului. Luati legatura cu un terapeut.

Buna seara. Distanta pe termen asa lung nu prea poate sustine o relatie. Poate ca v-ar fi de folos sa fiti aproape pentru a va da seama.

Mesaj:
Buna ziua.. Ma numesc N, am 22 de ani, sunt stundeta la facultatea de drept din Bucuresti si am probleme.

Cand spun ca am probleme..ma refer la faptul ca am impresia ca intru intr-o depresie si nu mi gasesc un echilibru in viata.

Povestea mea pleaca din copilarie..am fost crescuta de bunicii mei la tara..tata a plecat si ne-a parasit cand eu aveam 2 saptamani..

Mama..o fire foarte rece cu care mereu ma cert si nu reusesc absolut deloc sa comunic..

In afara de bunicii mei nimeni nu intelege ce e cu mine..si ce caut eu la persoanele din jurul meu.

Sunt si o fire mai retrasa care nu socializeaza foarte mult..mai bine ma descurc in spatele unui laptop decat in realitate..timiditatea fiind marea mea problema..

Privind studiile si mediul scolar..

Am trecut prin ele ..dar nu m-am adaptat foarte bine..mereu m-am simtit diferita si data deoparte.

Relatiile de prietenie..nu am foarte multi prieteni si..nu reusesc sa-mi fac altii pt ca nu socializez si n-am incredere in oameni.

M-am simtit mereu altfel datorita faptului ca am crescut fara tata si nimeni nu m-a inteles..

Am fost ranita de oamenii din jurul meu si la varsta de 12 ani ..am trecut printr o experienta urata…

Am fost acostata pe strada si luata de un barbat care a incercat sa aiba relatii intime cu mine..nereusind..dupa ce m-a chinuit mult timp a renuntat si m-a lasat singura intr-o padure unde am ramas ceva timp plangand..

Am trecut dupa prin toate procedurile legale..am depus plangere ..a urmat confruntarea fata in fata cu acesta..si cand mi s a recomandat tratament de specialitate am refuzat crezand ca pot sa trec peste singura..

Sunt o persoana linistita, fara vicii, dar..exista un dar.

Nu reusesc sa mi formez o relatie stabila pt ca nu am incredere in mine, sunt posesiva si mereu banuitoare de lucruri urate…

In momentul de fata fac acelasi lucru cu actualul prieten..care este mai mare ca mine cu 5 ani ..

Simt ca ma minte..ca ma inseala ca isi bate joc si ma simt egala cu 0.

Nu reusesc sa mi schimb deloc comportamentul si nu reusesc sa fiu altfel …

Din cauza asta mi e teama ca o sa pierd toate persoanele dragi mie

Simt ca totul imi scapa din maini si nu sunt buna de nimic..nu am incredere in mine..in ce vreau sa fiu, sa fac…nu ma simt deloc ok cu mine insami….

Si nu stiu ce sa fac..pe ce drum s-o iau…. chiar deloc…

Ce este in neregula cu mine ??

Buna. Incepe prin a te ierta, prin a te impaca cu tine insati, asa cum esti, cu bune si cu rele, cu tot ceea ce a fost frumos sau urat in viata ta. Uita-te in oglinda si spune-ti "Te iert, N! Te iubesc, N!"
Pe langa asta, terapie. Incearca, daca nu ai posibilitatile materiale, sa cauti un psiholog care sa iti acorde cateva sedinte po-bono. Sunt si asemenea persoane, rare, insa sunt.
In plus, nu te lasa! Ridica-te, sterge-te de praf si mergi mai departe. Priveste lucrurile bune. Ai o relatie stabila, ceea ce nu e de colo, ca sa zic asa. Acel om a stat si sta langa tine, indiferent de situatie. Te iubeste. Iubeste-te si iubeste-l la fel!

Lipsa unei figuri paterne inca din copilarie, relatii reci cu figura materna, abuz. Nu este ceva in neregula cu dvs. Ati avut niste experiente care afecteaza in general orice persoana care experimenteaza astfel de situatii.Luati legatura cu un terapeut pentru a depasi situatia actuala. Succes!

Mesaj:
Buna ziua! Am 23 de ani si as vrea sa va intreb: ce inseamna cand simti ca iubesti doi barbati? Sunt intr-o astfel de situatie si mi se pare absurd, dar jur ca simt ca ii iubesc pe amandoi. Despre mine pot sa spun ca sunt o persoana responsabila, care isi doreste sa invete cat mai mult (sunt studenta la doua facultati) si urasc lancezeala si plafonarea. Cei doi barbati despre care vorbesc sunt total diferiti, dar ambii vad in mine dragostea vietii lor. Sa ma credeti pe cuvant ca nu e vorba de un moft sau de o chestie de moment, chiar nu am sentimente difuze. Chiar as putea trai asa, dual (ceea ce ma sperie si ma face sa caut raspunsuri). Mi-am pus intrebarea: "Pe cine ai alege daca ar fi sa alegi doar unul?" si e greu, nu vreau sa aleg, evit sa aleg si sa ma pun in fata faptului implinit si anume ca nu e ok sa ma joc cu sentimentele nimanui si ca mai devreme sau mai tarziu actiunile mele s-ar putea sa aiba repercursiuni. Si da, stiu si vorba aia: "Nu alerga dupa doi iepuri ca n-o sa prinzi nici unul". De ce? Cum poate simti un om sentimente atat de…egale pentru doi barbati diferiti? Multumesc frumos!

de ce nu? daca ai reusit tu, de ce nu ar putea multi altii? Este foarte posibil ca inconstientul tau sa fie atat de incantat de acesti doi barbati incat sa nu doreasca sa ii piarda pe niciunul, singura pb este apare un ‘conflict de interese’. Parerea mea este ca putem iubi (daca este iubire) mai mult de o persoana, similiar cu dragostea pt parinti, bunici, frati, etc.

Nu faptul ca iubesti doi barbati este problema, nu e imoral sau gresit. O problema este faptul ca tu consideri gresit acest lucru si astfel nu poti integra personal, familial, social cele doua relatii. O alta problema apare in cazul in care cei doi iubiti nu stiu nimic unul de altul si mai mult de atat nu accepta relatiile multiple. Cand vor afla, sunt convinsa ca vor afla, )))))))))))))) atunci se aplica ceea ce spui tu " cine fuge dupa 2 iepuri nu prinde nici unul" si atunci ai sa ai inima de doua ori ranita, plus sentimente de vinovatie si oprodul public.

In astfel de situatii este important ca tu sa sti parerea iubitilor tai despre relatii multiple, daca sunt deschisi spre asa ceva atunci esti o fericita, daca nu ai o mare problema.:)))))))))))))

Oricum, vezi ce calitati te atrag la unul si ce calitati te atrag la celalalt. Impreuna ei reflecta latura masculina a fiintei tale. Cu aceasta ocazie descoperi mai mult despre partea masculina a sufletului tau. Cum nu stiai ca ai asa ceva? ))))))))) Ei na, afli acum. Te imbratisez! )))))))))

Poate pentru ca fiecare dintre ei se adreseaza unor dorinte ale dvs. Impreuna cu ei aveti relatia ideala. Dar pentru ca in realitate acest lucru nu este posibil, exista acest inconvenient legat de alegere. Ei spun ca vad in dvs. dragostea vietii lor. Intrebarea ar fi daca simtiti acelasi lucru in priviinta lor.

cineva spunea: "daca iubesti doua persoane, alege-o pe a doua intalnita, pentru ca daca o iubeai cu adevarat pe prima nu mai erai disponibil pentru altcineva!"

draga mea, inima are patru camere! mai ai loc inca de doi barbati! sa fim seriosi, oricat de fideli si responsabili am fi, tot ne mai aluneca ochii si gandul! si-apoi, daca ei se completeaza, important e ca te faci sa-i admiri zambind, sa te simti vie si plina de curaj! astfel de stari, vin de la sexul opus! e ok, parerea mea!

Mesaj:
Buna seara!am si eu o mare problema m am despărtit de prietenul meu cu care eram de 5ani pt. nu ne întelegeam pe plan sexual.adică nici macar mici gesturi.eram ca fratii.am ajuns in situatia aceasta deoarece el vorbeste foarte urat ,ma jicnea,era tot timpul nemultumit si foarte rece.m am decis să mi caut pe altcineva si chiar mi am gasit.un tip cu care ma inteleg foarte bine si pe plan sexual exceptional.problema este ca el e cam nefinisat sa zic asa (din topor)dar nu cu mine.si mi e o problema ca nu are o situatie financiara foarte buna.adică castiga cam 1000 de lei pe luna.eu sunt tehnician dentar.va repet ne intelegem foarte bine numai ca eu dupa 3-4 zile ii vad numai defectele si fug la fostul carte ma primeste de fiecare data inapoi.apoi stau si cu el cateva zile (doar ca amici)si fug la celalalt unde ma simt iubita si fericita.dar nu pt mult timp pt ca iar fug.chestia asta o fac de 4luni jum.suntem disperati toti trei.actualul nu stie k eu fug la fostul.dar fostul stie ca am pe altcineva.ce ma sfatuiti.cu care sa raman?

eu va sfatuiesc sa mergeti sa discutati mai pe larg cu un psihoterapeut… situatia nu este asa simplu de rezolvat. Succes!

Principala dvs problema nu este cu cine sa ramaneti, este mult mai profunda decat va puteti imagina. Eu va sfatuiesc sa consultati un psiholog .

Situatia este mai complexa..cauta un specialist, impreuna cu el ai sa vezi imaginea de ansamblu.

buna. am si eu o intrebare. am divortat de o persoana foarte geloasa si posesiva. aceasta persoana poate avea acelasi comportament si in alta relatie. eu imi fac griji pentru copil.mentionez ca fosta sotie a avut in copilarie un tata autoritar in care el le stia pe toate si restul nu erau buni de nimic. acelasi comportament il avea si fosta sotie. multumesc.

Puteti formula mai exact intrebarea dvs?

Mesaj:
Buna ziua!sunt la moment student 20 ani nu am probleme in familie sau in alta activitate poate putin la facultate, problema mea :îmi tremura mâinile cam des mai ales cind am emotii sau in timpul efortului fizic,problema aceasta dureza de pen clasa 9 medicii miau zis ca am hipertensiune arteriala am urmat un tratament însă problema nu a dispărut , astept răspunsurile dvs. mulțumesc anticipat.

mai consultati unul sau doi alti specialisti pt parerile acestora fata de acest moment al vietii. Succes

Consultă un neurolog si dacă în urma tratamentului medical, tremurul persistâ, caută-mă în privat.

Mesaj:
buna!am 25 de ani,femeie,sunt intr o relatie cu un barbat de 27 de ani,de 9 luni..am nevoie de un sfat,o parere.o sa incerc cat posibil sa scurtez povestea,dar sa punctez esentialul.proaspat iesita dintr o relatie de 6 ani,fara sa sufar pt ca fostul partener ma indepartase in timp,l am cunoscut pe actualul partener.totul era ok,si ne am decis ca eu sa ma mut la el,din cauze job urilor,nu aveam timp si era obositor.totul mergea ca pe roate,desi el divortat si o fetita,l am acceptat cu trecut,prezent si viitor,drag imi fiind si el si intreaga lui familie.dupa cateva luni,am petrecut un holiday de neuitat,si totul parea sa fie perfect.nu cearta,nu discutie,doar rasfat si mult alint.pana cand…a inceput sa se raceasca,sa nu ma mai alinte atat d mult.a plecat cateva zile in tara,si s a intors complet schimbat.am avut o discutie…nu se simte apreciat de mn,eu nu sunt suficient de puternica ca femeie….fara niciun alt defect….ii pare rau….dar nu mai simte nimik fata d mn….cica nu ma inseala….si da i plans si suferinta…vreo 2 zile.am vb cu el si am zis ca o sa ma schimb,si efectele se vad.ale mele,ale lui nu.il vad trist,nu mai vine acasa cu drag.ce sa fac?ce ai face u in locu meu?de la te iubesc am ajuns abia sa ma mai alinte.l am intrebat ce s a intampla?a zis ca totu a fost ok pana la holiday…dar porma ceva s a schimbat…si nu mai simte

Fostul, spui ca s-a racit, actualul se comporta la fel. Cred ca ai nevoie de un terapeut sa te ajute sa vezi ce comportament repeti tu.

poate ar fi o idee sa incercati o terapie de cuplu… macar cateva sedinte pt a lamuri ce s-a intamplat in el. Daca este hotarat sa opreasca relatia… atunci nu il poate forta nimeni, iar daca singura solutie este ca Dvs sa deveniti alta persoana, v-as sfatui sa reevaluati situatia. Succes!

Ati putea incerca terapie de cuplu pentru a rezolva situatia si a intelege ce s-a intamplat in realitate. Lucrurile nediscutate si nerezolvate tind sa se repete in experientele noastre viitoare. In plus veti putea decide daca doriti sa va schimbati in felul in care doreste cineva sau nu. Puteti sa va schimbati pentru cineva dar asta inseamna sa negati unele aspecte din dvs. Ceea ce pe termen lung poate duce la nemultumiri.

V-ați gândit că la acel holiday petrecut împreună cu alții, cineva a putut aduce dezbinarea prin magie neagră?

Mesaj:
Buna ziua! Ma numesc D.L., am 24 de ani si de aprox 1 luna de zile ma confrunt cu o problema care ma consuma complet. In urma cu nici 3 luni de zile m-am casatorit cu un tip pe care il cunoscusem acum 4 luni. Ne-am vazut, ne-am placut, el m-a cerut, am acceptat si ne-am casatorit. Dupa casatorie am descoperit unele lucruri de-a dreptul macabre cum ar fi faptul ca a mintit in legatura cu situatia financiara. Nu aveam pretentia sa fiu intretinuta, am un job f bun dar solicitant si provin dintr-o familie f instarita. Cu toate astea m-am trezit cu el mutat in apartamentul meu, mancandu-mi bani si traind pe spinarea mea. El munceste dar este platit mult sub mine desi are studii superioare si el. Stilul meu de viata s-a transformat radical, am impresia ca traiesc intr-un cosmar fara scapare. Am momente in care il urasc enorm, altele f rare in care imi este mila de el. Stiu ca ma iubeste si se chinuie sa faca ceva cat de cat dar eu am impresia ca mi-a distrus viata si anii tineretii
. De maritat eu nu am vrut sa ma marit dar mama mea, incepand de 18-19 ani m-a terorizat zicandu-mi in fiecare zi sa ma marit devreme. Numai gandul ca sunt maritata ma ingretoseaza. Verigheta nu o port iar actele am refuzat sa le schimb pe noul nume se familie si in momentul de fata.
Ce este de facut?

Intrebare de baraj… Daca situatia lui financiara era in realitate asa cum ti-a fost prezentata initial, te mai ingretosa ideea ca esti maritata cu el? Vad ca ai descris ca ‘macabra’ situatia in care ai descoperit ca financiar ‘este mult sub tine’.Ar trebui sa te gandesti profund la unele lucruri.Poate vina lui a fost ca a incercat sa te impresioneze.E bine sa te gandesti la pretentiile tale inainte de-a face anumiti pasi importanti in viata, si mai ales sa cunosti mai bine persoana. Oare ce intelege lumea din afirmatia: ‘ Ne-am pvazut , ne-am placut, dupa 4 luni m-a cerut si am acceptat"… apoi " Am descoperit ceva MACABRU(…)nu avea situatia financiara asa de buna precum mi-a prezentat-o inainte sa ne casatorim, prin urmare casnicia cu el ma ingretoseaza’ )) Deci gandeste-te mai bine lla ceea ce vrei tu, si constientizeaza lucru acesta!

ce am inteles eu din cele relatate este ca simti o groaza in ceea ce priveste aceasta relatie, ca defapt nu iti doresti acest mariaj, in care ai si acceptat sa intri foarte repede, aparent din cauza unor presiuni din partea mamei. Intrebarea care imi vine direct este: ce te opreste sa pui capat acestei relatii? Intreb pt ca am senzatia ca ne-ai scris aici cumva in cautarea unui sprijin… sau a unei incurajari in aceasta directie. Puterea de a-ti trai viata asa cum doresti este la tine. Succes!

Vad aici numai referiri legate de bani si situatie financiara. Altceva mai e pe acolo? Pentru ce post era de fapt concursul?

Eu cred ca ti-ar prinde bine cateva sedinte de terapie, ca sa poti intelege si rezolva cauza care te face sa fii atat de ravasita. Casatoria presupune schimbari majore in viata….dintr-o data te trezesti cu inca o persoana in casa cu care trebuie sa imparti spatiul , timpul, chiar si banii etc. Este important sa vezi ce te deranjeaza mai mult : ca te-a mintit , ca nu are bani , ca te simti invadata in propia casa, ca ti-e greu sa te obisnuiesti cu noua ta viata…. S-ar putea ca, depistand si rezolvand cauza, sa constati ca nu ti-e chiar asa antipatic omul, ca nu-i asa rau sa imparti cu el viata si banii…poate chiar sa observi ce anume iti poate el darui tie (iubire, protectie, etc). Succes!

Din cate vad, tu ne intrebi ceva legat de conflictul actual: discrepanta dintre venituri cauzeaza dificultati in relatie. Aceasta problema poate aparea in foarte multe cupluri, trebuie doar sa aveti niste discutii sa ajungeti la un consens in legatura cu ce veti face de aici inainte, cum veti imparti banii pentru casa. In aceasta discutie puteti aborda si perspectivele de viitor ale fiecaruia, astfel incat sa vedeti cum va evolua situatia (poate el e platit putin acum, dar are loc de promovare pentru a fi platit mai mult?). Iar aceasta discutie ar fi bine sa aiba loc in cadrul unei terapii de cuplu, deoarece terapeutul poate fi un bun moderator intre voi, astfel incat sa evitati certurile. Cu un terapeut, puteti fiecare sa va clarificati ce asteptari aveti de la sine si de la celalalt si sa lucrati inspre a le indeplini.

Pe de alta parte, eu mai simt un conflict acolo: tu chiar ai vrut sa te mariti? Din ceea ce-mi spui, raman cu senzatia ca ai facut acest pas cu primul care ti-a aparut in cale si a fost disponibil pentru asta, in mare parte datorita idei ca "asa trebuie". O casatorie ar trebui bazata pe ceva mai mult si nu ma refer aici neaparat la iubire, ci un tip de afectiune mai stabil, o dorinta de a-ti impartasi viata cu respectivul si de a creste impreuna ca persoane, cuplu si, in cele din urma, familie. Tu doresti asta cu respectivul? Daca problema financiara este cea mai mare, atunci este bine – fiindca asta se poate rezolva, intr-un fel sau altul. Dar, lasand banii deoparte, te vezi stand cu el toata viata si fiind fericita? Daca nu, ar fi indicat sa-ti explorezi putin propriile nevoi si dorinte legate de viata si persoana ta.

Pentru orice alte intrebari sau clarificari, iti stau la dispozitie.

da..eu nu vad de ce ai depune cel mai mic efort pentru a face fata, solutiona si a te adapta la o situatie pe care tu nu ti-o doresti. Pari influentabila si obisnuita sa le faci celorlalti pe plac, lasandu-te pe tine la o parte. Tu vrei sa divortezi, dar nu iti asculti nevoia, nu stiu de ce. Vrei sa locuiesti singura din nou, dar crezi ca asta te face inumana, FALS. Tu esti cea care decide cum vrea si cu cine vrea sa-si traiasca viata, nu mama, nu "sotul" care te-a si mintit de la inceput, putin cam manipulativ, daca ma intrebi pe mine. Normal ca te iubeste, si eu te-as iubi in locul lui. SAU poate ca el nu isi doreste mila ta si prefera sa plece decat sa primeasca mila. Si tu ce faci cand ajungi seara acasa? Joci rolul sotiei? Incearca sa joci rolul tau, nu cel pe care ti-l impun ceilalti, fii si tu mai hotarata, daca nu iti iei singura deciziile cine sa ti le ia? Mama? S a intamplat si uite unde ai ajuns.

Daca ai fi pe o insula pustie, unde banii nu au nici o valoare, dar l-ai avea alaturi pe proaspatul tau sot, cum ai vedea relatia sau casatoria cu el?

"Am momente in care il urasc enorm, altele f rare in care imi este mila de el" Intrebarea mea este: Tu il iubesti? Ceea ce traiesti sunt rezultatele actiunilor tale, normale de altfel. Daca cauti vinovati sau salvatori care sa te scoata din aceasta situatie nu cauta prea departe. Priveste in oglinda. )))))))) Daca iti ascultai inima si nu parintii, daca asteptai sa il cunosti cu adevarat nu mai traiai acum situatii macabre care te ingretoseaza. SORRY, adevarul chiar daca doare este important de spus. Deci ce sa faci? Raspunsul e la tine.Succes!!111

Intrebarea este cea pe care ti-a pus-o Clau. De ce ai facut-o ? Poate ti-e teama nu doar de mama ci si de consencinete? Depind de relatia cu ea. Rezultatul este unul de vinovatie, te simti vinovata pentru pasul facut . Te afli intr-un rol de victima care la randul ei victimizeaza. Poate mamei i se-a parut ca tu ai gasit un barbat care te iubeste cu adevarat. De ce si-a dorit asta mama este problema ei pe cae ar trebui sa o constientizeze. Sunt multe lucruri de clarificat pentru ca viitorul tau sa depinda doar de tine. De ce fumezi toata tigara fara sa o arunci de la inceput ? http://www.lapunkt.ro/2014/09/23/de-ce-stam-sapte-ani-intr-o-relatie-care-ar-fi-putut-dura-un-an/

"Numai gandul ca sunt maritata ma ingretoseaza"…asta nu are legatura cu el ca barbat, sau cu banii, sau cu orice altceva din exterior. E important sa vezi ce se ascunde in spatele acelei afirmatii, care sunt convingerile tale legate de casnicie in general si de aceasta in particular.

Oare ce e mai macabru? sa te trezesti maritata cu Barba-albastra si sa gasesti schelete in pivnita sau sa afli ca barbatul cu care te-ai maritat castiga mai putin ca tine, munceste mult si "sta in apartamentul si pe spinarea ta"? Se pare ca la tine e semnul egal intre cele doua. Spui ca mama ta a insistat sa te mariti, dar cum ramane cu "ne-am vazut, ne-am placut, am acceptat propunerea si ne-am casatorit?" Asta probabil era valabil pe vremea cand ai presupus ca situatia lui financiara este mai buna decat in realitate. Dupa aflarea adevarului te-ai "ingretosat" la ideea ca esti maritata cu un om sub asteptarile tale (si odata cu asta, probabil ai pierdut posibilitatea unei partide mai profitabile). Eu cred ca e timpul sa re-evaluezi sistemul tau de valori si sa te hotarasti ce e mai important pentru tine intr-o casatorie. Este evident ca in cele 4 luni petrecute impreuna inainte de casatorie nu ai avut timp sa cunosti omul, deci altceva a contat mai mult, pe langa insistententele mamei, evident. Ce-i de facut? Oricand ai posibilitatea divortului, daca esti atat de ingretosata de schimbarea de life-style. Si data viitoare cere dovezi (acte de proprietate, extrase de cont, etc), ca sa dovedesti ca ai invatat din greseli. Succes!

Mesaj:
Buna seara! Ne confruntam toata familia cu o problema destul de grava de 5-6 ani si anume:sora sotului meu are 25 de ani si a facut o obsesie pentru un baiat…insa nu e primul baiat la cam 2 ani face obsesie pentru diferite persoane,ajunge sa fure bani din casa sau le incarca la diversi baieti telefoanele cu credit sau le da bani ca sa stea cu ea…acum 2 zile a rugat un baiat ca pana duminica ii da 1000 lei ca sa stea cu ea…toti barbatii o cunosc si se feresc de ea pentru ca fie ei insurati sau nu ea face rost de numerele si tot ii suna…apoi cand noi familia aflam si ii cerem o explicatie ne minte foarte rau, spune ca ea se omoara ,ca e fortata de ei sa le dea bani si telefoane gratis dar daca te uiti in telefonul ei nu are mesaje de amenintare de la nimeni, doar de la ea catre ei cand ii roaga cu bani si diverse obiecte ca sa stea cu ea… nu stim cum sa mai procedam cu ea, a terminat 2 facultati printre care se psihologia cu 10… este extrem de desteapta…a fost si la psiholog nu a avut ce sa-i spuna negativ… am nevoie de un sfat, multumesc frumos!

E complicata rau situatia.Miroase a treaba patologica.Pun pariu ca se dezice de faptele ei, neconstientizandu-le.Nu stiu ce sa zic, poate au colegii de-aici vreo idee…

la psihiatru a fost? pare sa fie o foarte buna manipulatoare. Am putea intui multi dintre noi o boala psihica, insa fara sa o cunoastem este destul de dificil. Incercati sa faceti un consult psihiatric… insa mergeti 1-2 membrii de familie ca sa puteti lega toate variantele povestilor. Succes!

Eu as incerca orice : psiholog, psihiatru, hipnoza si orice forma de terapie despre care aud. Daca sunteti din Bucuresti, la clinica PROVITA doamna Cristina Hlusak face terapii si cred ca va poate ajuta.

Daca acesta este un comportant care se repeta, din partea cuiva care a avut intelectul sa termine doua facultati, este cel mai probabil un caz patologic, care nu intra in competenta oricarui psiholog. Din putinele informatii date, descrie oarecum un caz de tulburare de personalitate borderline. Aceasta tulburare necesita medicatie (deci, PSIHIATRU, nu psiholog), si doar dupa ce se gaseste o combinatie medicamentoasa care functioneaza se recurge la psihoterapie (in tandem cu medicatia) pentru a stabiliza stilul de viata.

Va recomand examen psihiatric si sa cereti a doua parere unui psiholog clinician (la nevoie si a treia parere). Daca se confirma tulburarea de personalitate Borderline, atunci medicatia si psihoterapia impreuna vor da rezultatele cele mai favorabile. Insa trebuie sa stiti ca tulburarile de personalitate nu se vindeca, eventual se pot ameliora prin medicatie si se pot cosmetiza prin psihoterapie, astfel incat persoana sa functioneze mai eficient in societate. Multa sanatate!

E greu de pus un diagnostic numai dupa aceste descrieri; tulburarea de personalitate, desi probabila, nu este singura posibilitate (sa nu uitam de episoadele maniacale, cele psihotice, tulburari disociative sau ale controlului impulsului care pot genera si ele aceste comportamente) Are 25 de ani, deci este matura biologic. A terminat 2 facultati dar nu stim daca se intretine singura sau nu, daca lucreaza sau nu,daca are prieteni sau nu, cum functioneaza in societate in general. Ar fi bine de stiut daca aceste comportamente ii provoaca suferinta si ei sau doar familiei. Daca ea se simte bine si are justificari rationale pentru comportamentul ei in timp ce toata familia este agitata… nu as exclude nici posibilitatea ca ea sa-si manifeste dorinta de libertate prin excentricitati de acest fel, in ciuda familiei. Acesta ar fi cazul cel mai fericit, dar sunt slabe sanse, dupa parerea mea. Numai o evaluare psihiatrica/psihologica completa poate stabili despre ce este vorba si cum se poate trata.

Mesaj:
Am nevoie de sfaturile voastre,sunt disperata.Aflu intr-o stuatie ca in telenovele…Am 25 de ani si am o relatie de 5 ani..Din prima vedere m-am indragostit de el dar el numai mintea ma trata urat fiindca nu ma iubea.Avea o relatie de 4 ani cu o fata si a parasit pe fata respectiva pt mine dar cam 2 ani jumate fata a ramas intre noi.Ne-am mutat impreuna dupa cateva luni chiar dac nu m-a iubit dar aveam momente frumoase dar mai mult urate,mai tot timpul ma insela cu fosta iubita si eu taceam din gura ca mi-era frica sa nu-l pierd,sufeream si plangeam tot am stat cu el.Dupa un anumit timp a inceput sa ma iubeasca dupa cum spune el,din cauza ca eu suportam si faceam totu pt el..fosta prietena a iesit din viata noastra si parea ca nu e interesat de nici o fata si tot timpul statea cu mine numai ca ne-am certat foarte mult si ma ranea tot timpul fizic si psihc pana cand simteam ca nu mai vreau sa traiesc,nu avem acelasi clasa sociala si ma facea sa simt nimic..Anul trecut am stat cu el si cu parintii lui,el fiind fumator de hasis s-a oprit pt un anumit timp si s-a desschis..a inceput sa flirteaza cu fete sa iasa dar cu mine nu a iesit nicaieri,intr-o zi ma batut crunt in fata familiei si m-a dat afara fara nimic..deci ceva amurit in mine din acel moment mi-am schimbat nr de tel si am ignorat..incercam sa-mi refac viata dar el nu ma lasa in pace suna non stop pe mama mea sa-l contactez urgent imi trimitea mii de mailuri sa-l iert si de totate..deci l-am iertat si cam dupa o luna m-am intors la el dar nu eram fericita si nu mai aveam sentimente ca in trecut..incercam si eu sa refac totul dar tot ne certam el iara s-a apucat de fumat si nu s-a schimbat nimic iara ma insulta in fiecare zi cand nu-i placea ceva ma batea..iara am plecat si iara m-am intors si tot asa..langa asta e foarte gelos si inventeaza lucruri ca si cum eu am inselat din cauz asta nu-l mai suport si vorbesc urat cu el..de fapt cand ma insulta am inceput sa-l insult si eu.M-am despartit de el de nenumarate ori am facut totul sa-l parasesc si nu am reusit,eram si sunt cea mai neefericita persoana de pe cntinent…in ianuarie m-m decis sa plec in strainate s lucrez..am primit contract pt 8 luni,era foarte grea lucram in fiecare zi fara zi libera cate 10 -12 ore pe zi si 2 zile 16 ore pe saptamana..aveam un treining 2 sapt si am cunoscut o persoana cu care am inselat in aceasta durata..de fapt ma-m despartit de el in fiecare zi si ma simteam ca el ma impinge..el ma facea de toate cand eu eram cuminte si aveam numai pe el ..am crezut ca daca o sa-l insel o sa fie mai usor sa-l parasesc dar s-a complicat treaba ma simteam vinovata si nu mai vroiam sa-l pierd..in aprilie baiatul mi-a scris msj pe facebook,el ca un obsedat nonstop ma controla dar eu nu aveam nimic de ascuns lucram mai non stop stia parolele mele, a vazut msjul inaintea mea si a intrat in vb..a descoperit ca am inselat dec el a inceput sa planga sia devenit ca un nebun cum sufera dar ma iarta eu am cerut iertare dar am propus totusi sa ne despartim dar el insista non top nu nu totul o sa fie ok t iert etc..din acel moment iadul a devenit si mai si!dormeam cate 4 5 ore pe zi din cauza ca am terminat cu lucru stateam sa vb cu el al tel de fapt non stop ne certam trebuia sa dau explicatii si dupa 16 ore de lucru cand nu mai stiam de mine si nu stateam pe picioare intreba cu cine am flirtat..in iulie am dat demisia pt el..cand am dat demisia a facut o relatiee cu o alta fata dar nu ma lasat in pace nici asa nici pe mine si nici pe fata..cu ea nu sa intamplat nimic fizic numai in fiecare zi au iesit in restaurant cafea la mare etc..am ajuns aici in primee zile al sept am aflat totul..imi venea sa ma spanzur ca stiam cate ceva si asa am venit la el..de cand sunt aici adica de o luna jumate in fiecare zi ne certam ma bate stau intre 4 pereti si nici din casa nu am voie sa ies fara el..cica el sufera si fumeaza non stop..nu stie ce vrea si cand incerc sa vorbesc cu el nu e aici deloc ..am ceerut o gramada de ori sa ne despartim si sa ma lasa sa plec acasa dar el insista si vb prosti ma face mincinoasa cand eu juram ca nu-l mint si chiar ca ziceam adevarul urla la mine si ma palmuia ca nu am zis ce vroia el sa auda si e convins ca eu il mint despre orice.Nu mai pot,nu mai stiu cum sa reactionez am pierdut speranta nu ami stiu pe unde sa-l iau nu dorm bine tot timpul plang m-am imbatranit cu min 5 ani..cateodata vb despre casatorie cateodata ca nu vrea nimic de la mine..sunt tare confuza si nu mai stiu ce vreau..ce sa fac?

imi pare rau dar o sa fiu foarte direct: se pare ca sunteti tinuta impotriva vointei, sechestrata, de acest barbat care va agreseaza fizici si psihic. Daca doriti sa scapati de el cu adevarat atunci poate ar fi bine sa contactati politia si un avocat pt a va putea apara adecvat. Inteleg ca relatia cu el este foarte complicata, ca reveniti si nu stiti de ce, totul este destul de haotic, insa nu va jucati cu violenta! Aveti drepturi ca om… aparati-vi-le! Succes!

Din câte am înțeles, el te bate numai când e drngat (fumează haşiș non stop). Este un motiv să te adresezi poliției și să-l părăsești, sau dacă vrei să rămâi cu el poți ced internarea lui pt dezimtoxicare și tratament contra drogului.

E foarte clar ca ta afli intr-o relatie toxica si abuziva. Sta in puterea ta sa iesi din ea, indiferent cat de mult te roaga, te santajeaza emotional sa te reantorci la el. In zilele noastre, relatiile nu merg mai departe datorita supunerii femeii barbatului, ci datorita negocierii dintre ei, datorita comunicarii asertive, datorita tolerantei si acceptarii persoanei cu tot cu defectele ei. Insa de aici, pana la abuz… e cale foaaaaarte lunga. Prietenul tau reactioneaza in acest mod pentru ca a invatat de la tine ca ierti si treci peste toate comportamentele lui inadecvate. Totul depinde de maiestria lui de manipulare si santaj emotional. Pana la urma vei ceda. Insa… atunci cand problema este abuzul, lucrurile nu se reduc la a ceda, ci la a te apara. E datoria ta sa te aperi, sa ceri ajutor atunci cand te consideri depasita. Insa nimeni nu te va putea ajuta atata timp cat tu mentii comunicarea sau contactul cu el. Un prim pas ar fi sa-l rupi complet. Daca nu rezisti, atunci ia-ti aliati care sa te invete cum sa faci sa rezisti: un psiholog, un avocat, politia, etc. Cu timpul, va stii si el ca totul s-a terminat de data asta si isi va intoarce atentia spre alta victima.

* cu timpul va sti