Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua! Sunt mama a unui adolescent de 14 ani pe nume Teodor. Teo este de regula un copil linistit, cu rezultate bune la scoala si foarte pasionat de literatura. Nu are foarte multi prieteni, ci numai cativa (vreo 3) de care se simte mai apropiat. Pana mai deunazi nici prietena nu avea. De vreo doua luni insa, se intalneste cu o fata de aceeasi varsta si din aceeasi scoala cu el dar de la o clasa diferita. Pana acum o saptamana nu credeam ca si-a inceput viata sexuala, insa evenimentul la care am fost martora in propria-mi casa a contrazis ceea ce stiam despre el si in acelasi timp mi-a intors stomacul pe dos. Cum sa va spun ceea ce nu ar trebui nici macar gandit? Asa ceva cred ca nici in imaginatia cea mai bolnava nu exista si chiar si acum cand va scriu aceste randuri ma intreb unde am gresit in educarea lui, mai ales ca i-am oferit totul.
Week-end-ul trecut m-am intors cu sotul de la tara mai devreme decat de obicei (ne ducem la tara la parintii sotului in fiecare week-end) si cand am intrat in casa am auzit dusul curgand la baie plus niste gemete abia perceptibile. Intrand imediat la banuieli ca Teo este cu vreo fata, m-am deplasat pana aproape de usa de la baie si am deschis-o brusc sa vad ce se intampla. L-am vazut pe Teo al meu impreuna cu ”prietena” sa, cum sa va spun, in cada de la baie, el facandu-i anilingus acelei fete care statea in fata lui intr-o pozitie cu toate ”dotarile” la vedere. Cand am vazut asa ceva am iesit repede plangand de acolo, mi-am strigat sotul, iar apoi am avut amandoi o discutie destul de aprinsa cu el. L-am intrebat daca a fost fortat in vreun fel sa practice asemenea perversiuni insa ne-a raspuns ca nu l-a fortat nimeni si ca a facut-o din proprie initiativa. L-am intrebat si de unde stie despre asemenea practici insa nu a vrut sa raspunda. Sotul meu e foarte suparat pe el chiar si acum. Am vrut intr-o prima faza sa anuntam si parintii fetei dar am renuntat caci ne-a fost rusine de rusinea lor. Cum sa le spunem asa ceva? Teo s-a simtit foarte rusinat si acum evita sa mai vorbeasca cu noi, comportandu-se de parca noi am fi cei vinovati si nu el. Ce sa facem cu el? Ar fi indicat sa mai vorbim cu el despre celenpetrecute sau nu? Este nevoie sa-l ducem la vreo terapie sau medic? Aceste perversiuni sexuale denota vreo boala sau ceva de acest gen? Ajutati-ne cu un sfat, va rugam mult.

Consider ca fiecare face in dormitor, cu partenerul de viata, ceea ce vrea. Parerea mea este ca baiatul dumneavoastra are nevoie de intimitate. Nu ati batut la usa. Indiferent de ce credeati ca se intampla acolo, corect era sa bateti la usa si sa nu dati buzna peste el. In al 2 lea rand, baiatul este la o varsta la care este curios si exploreaza. In ziua de azi, adolescentii sunt expusi la mult mai multe lucruri cu caracter sexual decat erau expusi oamenii acum zeci de ani. Este normal sa fie curios si sa isi inceapa viata sexuala mai devreme. Consider ca, in loc sa il puneti la zid, ar trebui sa discutati cu el calm, sa ii explicati cum sa se protejeze, pentru a preveni eventuale boli cu transmitere sexuala sau vreo sarcina nedorita.daca il certati, nu inseamna ca el nu va mai intretine relatii sexuale. Avand doar 14, copilul dumneavoastra nu a ajuns inca la o anumita maturitate emotionala. Poate ca ar trebui sa mergeti la terapie, dar impreuna, pentru a stabili anumite granite in relatia voastra si pentru a va ajuta sa va imbunatatiti comunicarea.

Pai voi sunteți vinovați si nu el. Stiu ca suna dur dar exagerarea si rusinarea adolescentului nu este cea mai buna idee să discutați dacă așa ceva va surprinde. Viața lui sexuala este privata, chiar dacă are 14 ani..din punctul meu de vedere ați greșit reactionand așa.. cert e că nu a omorât pe nimeni, nu s-a întâmplat nici o tragedie. Cred că e vorba strict de explorarea unui subiect tabu. În concluzie va doresc să îl înțelegeți si sa ii acordați puțin timp inainte de a discuta ce s-a intamplat, relaxat si open minded. P.s. va scriu în calitate de părinte.

Aceste acte sexuale sunt normale. Adolescenții sunt foarte curioși și dornici de sex începând cu această vârstă. Dvs nu ați greșit cu nimic în educația (generală) a lui. Educația nu are legătură cu actele sexuale realizate în intimitate cu o alta persoană. De aceea este necesara educația sexuală în școli, dar aceasta este o alta tematica. Dvs. puteți discuta cu un psiholog despre ceea ce vă deranjează la acest “episod” și sunt convins că ați putea avea o discuție și cu băiatul dvs. eventual in prezența psihologului. Consider că ceea ce trebuie să cunoască băiatul (și partenera lui) sunt metodele de contracepție și cele de igienă. Acestea sunt subiecte mai importante decât pozițiile sexuale pe care dvs. le considerați perversiuni. O zi frumoasă!

Având în vedere ca ati dat buzna peste el, nu ați respectat cât de puțin intimitatea copilului dvs, despre care spuneți ca ești și asa destul de retras, încercați sa discutati cu el fără sa îl acuzați, fără sa ii reproșați ceea ce a făcut. Acest moment este unul foarte sensibil și s ar putea sa aibe repercursiuni în viata lui. Procedați cu grija, pt ca este vorba de viata intima a băiatului, viitor cap de familie. În 2017 accesul la orice fel de informație este foarte ușoară, mai ales ca la vârsta adolescentei, se experimentează, exista foarte multa curiozitate. Răbdare și discuții calme va doresc.

Va întrebați unde ați greșit în educația lui? Nu ați precizat dacă ați discutat cu copilul ce înseamnă viata sexuala și cum sa se protejeze de bolile cu transmitere sexuala. Aceste discuții trebuie purtate cu mult tact începând cu vârsta de 10-11 ani. La 12-13 ani hormonii sexuali încep sa se manifeste și este ceva normal. Iar tehnica cu datu buzna peste copil nu e potrivita de loc. Nu mai priviți viata sexuala ca pe un subiect tabu (din moment ce aveți un copil știți ce inseamna) și discutați cu el. Oricum e de bine ca e cu o fata și nu cu alt ceva.

Pe mine m.a amuzat când ați presupus că cineva l.a obligat să facă asemenea “perversiuni” , eventual fata:))) , că băiatul mamei nu ar fi în stare de așa ceva )

Facandu-Se un studiu extensiv ( în cam 20 de țări, pe 100.000 de cupluri) pentru a stabili repere ale normalității, psihologii au constatat că sexul oral este practicat de mai mult de 50 % din cupluri. Este adevărat că studiul a fost realizat cu adulți, însă ceea ce dvs considerați perversiuni, multa lume consideră normalitate.

Bună dimineața si eu am un băiat de 16 ani a început viata sexuala dar leam explicat ca trebuie să se protejează nu ma deranjează e adolescent e ceva normal dar trebuie sa știe ce face doamna dumneavoastră nu ati explicat la copil nimic in ce secol trăiești?

Acum ce va recomand eu ca mama e sa mergeți împreună cu soțul și baiatul la un psihoterapeut specializat pe problemele adolescenților ca să puteți face fata provocărilor ce le implica creșterea unui adolescent.

Nu te supara mamico, dar aici tu eati vinovata! Sper sa citesti aceste mesaje, sper sa iei atitudine pana nu e prea tarziu. Vorbeste cu fiul tau, inainte sa fie prea tarziu si sa se inchida in el. Voi, parintii lui, trebuie sa fiti liantul lui in lumea asta nebuna, nu primii care il judeca si il pun la zid. Si eu sunt mama de baieti si stiu ce spun. Ba chiar glumesc mereu cu sotul ca am construit casa noastra astfel incat baietii nostri sa aibe parte de intimitate cd vor fi mari. Vorbeste cu copilul tau si incepi prin ati cere scuze ca i-ai invadat intimitatea si ca l-ai criticat si judecat fara sens. Apoi explicai ce fel de partenere trebuie sa isi faca, despre sexul protejat, despre bolile cu transmitere sexuala. Ce numiti dvs pervesiuni, sunt practicate de 90% din adolescentii din ziua de azi. Bucurati-va ca aveti un copil normal, sanatos, cu prieteni, cu rezultate bune la scoala, cu o prietena. Din primele randuri am crezut ca e gay.

admiram (noi administratorii grupului) acest val de raspunsuri, insa va rugam sa raspundeti concret si ‘suportiv’. Nu ne dorim sa ia o amploare prea mare aceasta situatie in care s-ar putea regasi oricare dintre noi . Multumim pt contributii! O zi cat mai buna tuturor!

El nu o sa uite aceasta intamplare toata viata lui. Daca ati auzit niste gemete( de placere), nu inteleg de ce v-ati dus brusc peste ei! El a trait prin asta o situatie extrem de rusinoasa care i-ar putea inhiba pe viitor viata sexuala. Sunteti o mama ingrijorata si asta inteleg dar puiul dumneavoastra creste si trebuie sa acceptati asta, nu sa ii inhibati aceasta dezvoltare a lui.

Buna ziua! Stimata doamna, dumneavoastra nu ati gresit cu nimic, baiatul a crscut, este la o anumita varsta. Ceea ce consider eu ca este necesar acum, este sa se discute cu baiatul si sa inteleaga- riscurile acestui tip de relatie / practici sexuale descrisa de dumneavoastra; nu cred ca le cunoaste! Mai mult consider ca educatie sexuala – cu un specialist probabil l-ar ajuta ! Numai bine!

Curiozitatea ne îndeamnă să experimentam lucruri și totodată să aflăm ce ne place si ce nu. Fiul dumneavoastră, ca orice adolescent normal trebuie să fie singurul stăpân al propriului corp. Instinctele lui nu pot fi controlate de nimeni…Poate ca ar trebui să-i respectati intimitatea..?

Dacă vreți să-l ajutați, cel mai indicat este să vă consultați cu un specialist în astfel de “probleme”.

ceea ce pentru dumneavoastra pare urat,ciudat ,scarbos ,pt fiu este ceva normal …respectatii intimitatea pt ca aceasta este societatea in care traim

Nu sunt psiholog , sunt doar mamă de adolescent rebel. Anul trecut am fost în depresie 6 luni din cauza experiențelor lui . Griji, note proaste la școală , anturaje proaste , etc .etc. (Nu vreau să îmi mai aduc aminte ).Am citit foarte multe articole dar următorul m.a ajutat cel mai mult .Cu răbdare și puțină indiferență, s.e vor rezolva toate. Acum Mulțumesc lui Dumnezeu suntem cei mai buni prieteni.
Atentie, adolescent rebel!23 Mai 2005

SANATATEA ADOLESCENTULUI

Este un lucru stiut deja de toata lumea ca adolescenta inseamna o perioada de majore transformari si restructurari. Ceea ce se stie mai putin este ca nu doar copilul se transforma, incepand sa isi dezvolte personalitatea si incercand sa isi impuna propriile pareri, ci intreaga familie.

de ANDRADA FLORIA

Pentru ca parintii trebuie sa isi schimbe si ei atitudinea fata de copilul lor, devenit acum adolescent. Iar de cele mai multe ori exista un decalaj destul de mare intre viteza cu care se petrec transformarile in viata tanarului de 14-18 ani si ritmul schimbarilor de atitudine ale parintilor. Acesta este si motivul principal pentru care se nasc arhicunoscutele conflicte intre generatii.

La varsta adolescentei se redistribuie interesele: creste interesul pentru grupul de prieteni si scade aderenta la grupul familial. Se reordoneaza valorile, performanta scolara nemaifiind, de foarte multe ori, o prioritate. De asemenea, se modifica toate gusturile tanarului, si cele vestimentare, si cele de petrecere a timpului liber. Insa cel mai important este ca la varsta adolescentei apar, din punct de vedere psihologic, nevoi noi: tinerii vor mai multa autonomie, independenta, libertate si intimitate. Iar in cele mai multe cazuri parintii continua sa manifeste fata de ei acelasi tip de educatie ca atunci cand erau copii: incearca sa controleze tot, sa afle toate “secretele”. Adolescentii resimt acest tip de atitudine ca pe o cotropire a vietii intime.

PROMOVATMastercard | mastercard.com

Mergi la bancomatele BT

Cu Mastercard, primești banii trimiși prin Western Union direct pe cardul tău! Află cum

In general, parintii accepta greu transformarile. Insa in momentul in care copilul lor devine adolescent ar trebui, in teorie, si ei sa devina altfel de parinti.

O familie unitaConflictele dintre parinti si adolescenti duc la negarea valorilor pe care familia le promoveaza, incepand de la regulile de politete si de buna-cuviinta pana la acceptarea unor programe: mese in familie, sarbatori petrecute impreuna. Pot exista, de asemenea, si acumulari de tensiune, de nervozitate, iar parintii au impresia ca nu isi mai recunosc copiii. Daca familia reuseste sa simta nevoile si schimbarile tanarului, atunci dialogul este posibil. Daca, dimpotriva, parintii nu fac nici un pas inspre rezolvarea conflictelor, acest lucru poate avea consecinte dramatice. Iar cea mai grava situatie este aceea cand se rupe puntea de comunicare dintre adolescent si familie. Marina Cavassi, psiholog principal in cadrul Ambulatoriului de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu”, s-a confruntat de foarte multe ori cu disensiuni intre generatii: “Intotdeauna am avut grija sa ii atentionez pe parintii de adolescenti ca represiunile permanente si impunerea unor reguli extrem de dure duc la acumularea de tensiuni, la conflicte violente si, cel mai grav, la indepartarea tanarului de parinti. In general, daca i se spune sa nu mai frecventeze un anumit grup de prieteni, de exemplu, el o va face in continuare, doar ca va minti in aceasta privinta sau va ascunde acest amanunt. Asa ca le-am recomandat parintilor sa adopte o atitudine mai toleranta”.

Negocierea regulilorInsa nu trebuie nici sa se inteleaga ca tanarul este o fiinta fundamental rebela, care trebuie lasata sa faca tot ceea ce vrea.

Pentru ca adolescenta este varsta la care personalitatea abia incepe sa se contureze, capacitatea de discernamant este inca destul de mica, iar maturitatea emotionala este in formare.

Cel mai indicat este ca familia sa negocieze o serie de reguli.

VALORI. In perioada adolescentei, punctele forte ale parintilor ar trebui sa fie toleranta si o deschidere mai mare fata de tanar. In plus, unul dintre rolurile fundamentale ale parintilor este sa reprezinte repere. Ei trebuie sa le ofere copiilor lor modele, care sa fie clare, precise si consecvente. Pentru ca este inutil sa pledezi pentru anumite valori pe care tu insuti nu le respecti. In orice familie trebuie sa existe o serie de reguli absolut fundamentale, care tin de respect, de moralitate, de adevar. Acestea sunt lucruri care nu se negociaza sub nici o forma. Iar parintii trebuie sa se comporte in asa fel incat tanarul sa inteleaga ca aceste valori sunt importante indiferent de varsta pe care o ai. De exemplu, este foarte dificil pentru un parinte fumator sa isi convinga copilul sa nu se apuce sau, daca deja a inceput, sa se lase de fumat.

BANI DE BUZUNAR. Exista o categorie de parinti cu foarte multi bani, care pun pe primul loc cariera. Sunt aproape absenti si nu sesizeaza transformarile din viata copiilor lor. De cele mai multe ori, ei cred ca educatia tanarului se face dandu-i foarte multi bani. “Eu cred ca acesti adolescenti au un potential de risc foarte mare. Libertatea excesiva, absenta cuiva care sa le ofere repere, lipsa unor persoane care sa le explice care ar putea fi consecintele faptelor lor nu fac altceva decat sa ii expuna pe adolescenti la un nivel de risc foarte ridicat”, precizeaza psihologul Marina Cavassi. Insa banii de buzunar trebuie sa existe. Atat pentru satisfacerea nevoilor tinerilor, cat si pentru ca acestia pot constitui un capitol al negocierilor. Daca adolescentul nu si-a respectat promisiunile, suma banilor de buzunar scade.

SFATUL PSIHOLOGULUI

Psihologul Marina Cavassi sfatuieste familiile in care exista un adolescent sa adopte o atitudine plina de tact. De exemplu: “Eu te las sa te duci la discoteca, dar te rog sa fii atent, pentru ca ti se pot intampla foarte multe lucruri. Nu vreau sa intelegi ca nu am incredere in tine, dar trebuie sa stii ca un singur moment de neatentie te poate transforma intr-o victima”. In nici un caz nu trebuie sa ii interzici tanarului din start sa faca ceva: “Nu te duci nicaieri, pentru ca asa spun eu!”. El va percepe acest lucru ca si cum parerea si dorintele lui nu ar avea nici o importanta, iar el nu ar fi in stare sa ia decizii corecte. Insa parintii nu trebuie sa mizeze nici pe capacitatea unui adolescent de a discerne suta la suta binele de rau. “Fireste ca familia trebuie sa fie in spatele tanarului si sa il orienteze, dar maniera in care se face acest lucru trebuie sa exprime incredere”, este de parere psihologul. Este foarte important ca parintii si adolescentul sa stabileasca reguli: “Te las, cu cateva conditii: sa vii la o anumita ora, sa nu frecventezi un anumit tip de localuri”. Deci niste reguli trebuie sa existe, dar nu interdictie absoluta.

ULTIMA ORĂ

13:30

Legea privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, promulgată de…

13:20

Numărul obiectelor de activitate ale PFA-urilor şi Întreprinderilor…

13:01

Gina Pistol, speriată de un important capitol din viaţa sa! “Îmi e…

12:58

Firea: Toate maşinile parcate care blochează circulaţia pe banda întâi…

12:49

Angajaţii Circului Globus protestează faţă de demiterea directorului…

ALTE TITLURI DIN: SANATATEA COPILULUI

Ești însărcinată? Iată care sunt lucrurile interzise în cele nouă luni de sarcinăNumărul cazurilor de rujeolă a ajuns la 2.015, înregistrate în 33 de judeţe; numărul deceselor a ajuns la 11MAI MULTE TITLURI DIN: SANATATEA COPILULUI

Înțeleg șocul dvs. din postura părintelui care avea cu totul alte așteptări. Cu toate astea, așteptările noastre, indiferent care sunt ele, nu coincid întotdeauna cu ceea ce se întâmplă în mod real. Băiatul dvs. evoluează, se maturizează și în acest sens este important să îi fiți alături. situația descrisă cel mai probabil are consecințe negative asupra tuturor actorilor implicați, din păcate, așa că recomandarea mea este să încercați să vă flexibilizati gândirea, acceptând că anumite comportamente din partea fiului pot fi diferite de cele pe care le anticipați dvs. și să întrețineți o relație armonioasă și deschisă cu acesta. Un terapeut va poate sprijini în acest demers, normalizand reacțiile de ambele părți și stimulând mai degrabă un parteneriat intre voi, decât un război.

Am observat multe recomandari si comentarii “cu manusi”, dar personal, cred ca e cazul ca parintii sa fie atentionati mai ferm, daca ne pasa de dezvoltarea psihoemotionala a bietului copil care e clar ca n-a avut parte de niciun fel de comunicare reala cu proprii parinti. Recomand mamicii sa consulte un terapeut pentru socul suferit. Nu copilul are o problema in acest caz, ci parintii sunt cei care au grave carente psihoeducationale in primul rand.

Din pacate sunt foarte multe “sfaturi” neavizate , care o pun la “zid” pe mamă , prin simplul fapt ,ca a avut curajul de a-şi povestii off-ul .Doamma ne-a cerut un sfat specializat.Noi toti ne credem psihologi cand vine voba de a da sfaturi la altii…..Problema e alta, trebuie sa stim, cum dam aceste sfaturi!..nu toata lumea are deschiedere spre astfel de subiecte si nu toti avem aceleasi valori morale,dupa care ne ghidam…Aceasta doamna, chiar este şocata de isprava adolescentului. Aşa cum au scris majortatea…..lucrurile sunt firesti si se incadreaza oarecum in normalitate. De ce zic “oarecum”?…se pare că nu toata lumea e deschisa spre astfel de practici. Este cert ca limitele in dormitor, le stabileste fiecare cuplu de comun -acord .Insa aici fiind vorba de un minor si de parintii care nu vor sa depaseasca aceste limite ale cunoasterii, pe aceasta temă, este putin mai delicat.Mama trebuie sa inteleaga , că traim intr-o lumea, in care lucrurile evolueaza şi noi odată cu ele, chiar si in viata intima.Nu este nimic anormal la fiul dansei. Mai mult de atat, nu vad normal, ca parinti sa impuna adolescentului, anumite granite sau limitari in viata sexuala a acestuia. Da, este firesc sa facem educatie sexuala copiilor, la o anumita varsta, ca ei sa stie riscurilor la care se expun ,atunci cand nu se protejeaza , sau o fac cu parteneri neptotejati, insa nu despre pozitiliile pe care le vor practica cu partenera/ul in dormitor. Acest lucru tine de principiile si placerile fiecarui individ in parte si face parte din viata lui intima.
Pentru mama, un sfat profesional:
Lasati-va adolescentul sa experimenteze si sa aleaga cum vrea sa isi consume viata sexuala.Nu e firesc sa interveniti in astfel de lucruri..nu era necesar sa dati buzna peste el, mai cu seama ca, ati presupus despre ce este vorba..l-ati pus intr-o situatie jenanta si d-voastra ca mama, v-ati pus de asemenea intr-o situatie penibila.Ma gandesc cum ati fii reactionat , daca l-ati fi surprins cu un baiat?! Nu vreau sa va necajesc mai mult decat sunteti deja, dar vreau sa va dati seama ca ati exagerat si nu aveti motiv pentru acest lucru.Lasa-ti baiatul sa se linisteasca (sigur ,o sa va evite o perioada) si treceti peste acest episod fara sa-l mai aduceti in discutie . Nu aveti un” copil bolnav” si nu e o perversiune..sa fiti sigura de acest lucru. Este viata lui !
Succes va doresc si rabdare!

Nu sunt psiholog sunt doar o persoana intr-o lume mare adunata. Dar draga mea sexul nu reprezinta doar acel sex clasic la care ne gandim noi gen penetrare cu penis si atat. Exista sex anal oral si poate alte enspre zece mii de feluri de sex poate pe care eu nu le stiu. Tinand cont ca aveti un baiat de 14 ani pot zice ca nu aveti o varsta prea innaintata si suntem destul de aproape de varsta si totusi eu va zic ca persoane de varsta noastra practica astfel de sex si nu e nimic anormal. Da poate a-ti fost socata ca un baiat de 14 ani face sex dar metodele sunt nenumarate si asta asa e in ziua de azi. Poate discutia principala ar trebui sa fie protectia . E destul de informat in privinta sexului? Face sex protejat …? stie riscurile sexului neprotejat? SI nu o sarcina ar fi o problema cat o problema ar fi bolile ce apar pe baza sexului neprotejat.

Nu o fi primit doamna destule raspunsuri cu aceiasi idee, cuvinte diferite ?..nu o speriem asa ) ? zic si eu

Stimata doamna sunteti de-a dreptul criminala cu tot cu partenerul dumneavoastra de viata. Ceeace s-a intamplat poate avea diverse cauze inclusiv ca nu aveau un condom la indemana, etc… Tot ce v-a interesat a fost doar ceeace ati simtit dumneavoastra si nu ce efect poate avea reactia dumneavoastra asupra copilului pe care spuneti ca il iubiti, si pentru care ati facut TOTUL. Am sa fac un lucru pe care nu o sa-l faca nici un vorbitor de pe aici regula fiind aceia ca clientul nu trebuie contrazis, criticat, etc… deoarece asta i-ar activa automat mecanismele de aparare si comunicarea s-ar bloca. Prima concluzie pe care o trag este aceia ca sotul dumneavoastra nu prea are un cuvant de spus. A doua este o intrebare : “da, cu dragostea cum stati ?” Mai lipsea ca cu lacrimi de mama indurerata in ochi si care a facut TOTUL din ceeace alta mama nu ar face, sa stati langa ei si cu rabdare sa-i invatati cum sa faca TOTUL spre binele lor cel mai inalt. Clar ca dupa o asemenea interventie de mama care nu numai ca nu si-a putut stapini CURIOZITATEA de a trage cu ochiul la copilul ei ce facea sex, dar a mai dat si buzana facand scene melodramatice, pustiu are nevoie de terapie. Pe viitor o sa o faca pe strada, in parc. in pom, printre straini, etc pt ca este clar in casa in care se face TOTUL pentru binele lui nu mai are ce cauta. Despre cum va pare in ochii acelei fete, a prietenelor ei si poate a colegilor cine stie ce va mai fi. Oricum, mai ales daca este cu adevarat o persoana putin retrasa, are mari sanse ca pe viitor sa-si piarda incredrea in el si aici va dau dreptate, caci ce-si face omul cu mana lui este fara boli venerice. Dar cel mai bine, ca sa faceti cu adevarat TOTUL spre binele copilului, ar fi sa va luati sotul de manuta si sa incepeti o terpie de cuplu, apoi una mai extinsa impreuna cu copilul. Doar asa veti face totul. Succes.

Eu cred ca a inteles doamna. Un admin ar trebui sa opreasca comentariile. Botezat-Antonescu Radu

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Bună ziua ! Am nevoie de ajutorul unui psiholog.
Mă numesc Florin, am 17 ani și sunt o persoană mai retrasă, încă din școala generală am fost un băiat timid, evitam de cele mai multe ori să vorbesc la școală, la ore nu răspundeam și de cele mai multe ori cei din jurul rădeau sau mă batjocoreau.
Poate suna ciudat, dar în timpul pauzelor școlare în timpul școlii nu mă ridicam din bancă și nici pachetul pe care-l luam de acasă nu-l mâncam. Tremuram adeseori sau stăteam cu capul în jos, în timpul orelor de sport mă cuprindeau emoțiile și nu știam ce să fac, nu jucam niciodată fotbal din cauza timidității și mă refugiam în baschet. Stau retras foarte mult în casă, nu am folosit niciodată telefonul mobil la școală, ci doar acasă și nu ies deloc din casă cu prietenii în timpul școlii, ci ies doar pentru anumite nevoi. Cu prietenii ies doar în timpul vacanțelor.
Acum sunt la liceu, mă cuprind emoțiile și nu știu ce să fac, nu pot glumi sau vorbi mai tare de teamă ce vor spune alții despre mine și nu pot glumi cu ei. Nu mă pot întări, nu am prieteni, băieți, fete cu care să ies și în timpul orelor nu ridic mâna foarte des de emoții, iar în timpul testelor mă emoționez și de cele mai multe ori uit sau mă încurc, de asemenea în timpul pauzelor nu ies din bancă condiserând că nu am ce face, iar in timpul orelor de sport mă cuprind emoțiile și nu joc volei sau fotbal de teamă că voi eșua și vor râde cu toții de mine, eu nejucând niciodată până în momentul de față, din clasa a 5-8 fotbal și 9-11 (momentul de față) volei.
Menționez că relația cu mama e foarte bună, dar cu tata e mai complicat fiind despărțit de mama mea.
Nu știu ce să fac. Mulțumesc anticipat.

vorbeste in primul rand cu mama ta. Pt a face o psihoterapie oricum vei avea nevoie de sustinerea ei (chiar si a tatalui). Discutati intai in familie despre ce se intampla cu tine dupa care, impreuna cu un specialist, poti invata ce ai nevoie pt a-ti fi bine in viitor. Curaj!

Iti lipseste increderea in tine, asta denota probleme de comunicare cu familia, ani nevoie de sedinte de consiliere psihologica, sigur exista psiholog scolar si te poate ajuta.
Curaj !

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua va rog din suflet am nevoie de raspunsuri.sora mea este in Grecia de 13 ani .are acolo 2 copii de 20 de ani ,respectiv 10 ani .Aavut un sot betiv ,alcoolic care a aliniat toata familia si a terorizat ani in sir copiii respectiv pe ea .Venea beat acasa ii inchidea in baie si ii scotea pe rind ii batea ,si apoi ii trimitea la camera,ea ramainind singura ultima luind batai pina la lesin .era amenintata cu moartea si a suportat ani in sir aceasta tereoare pina cind cu ajutorul unui ..barbat a reusit sa il faca pe respectiv sa plece .La momentul acesta ea are probleme cu psihicul si anume ..a inceput sa consume alcool nu exagerat dar suficient cit sa uite ca are copii singuri acasa –mentionez ca cel mare de 19 ani il ingrijeste pe cel mic ..ea munceste in grecia totusi la o batrina ii face menajul –dar vine tirziu acasa s a atasat de acel barbat care a scapat o de .fostul betiv ..si de multe ori uita sa vine acasa .,datorita batailor copii sunt traumatizati cel mic de 10 ani
face in pat noaptea pipi ,cel mare de 19 ani e si el afectat in exprimare..iar ea nu ma recunoaste ca sora –eu as vrea sa o ajut cumva .Va rog din suflet as dori sfaturi pentru ca nu stiu cum sa fac sa o determin sa vina in tara sa o tratam respectiv copiii ..daca intervin cu politia de aici voi avea probleme cu autoritatile de acolo si il vor lua pe cel mic la protectia copilului ,mentionez ca aici in tara parintii nostrii sunt pensionari au casa ,a pamint au unde gazdui copiii si repectiv pe ea dar sunt incurcata cu aceste autoritati de acolo si respectiv cu ea pentru ca datorita batailor primite e recalcitranta cu mine si de cite ori am incercat sa vorbesc cu ea sa ii propun sa vina in tara cu copiii e pusa pe cearta .ACEL BARBAT MONSTRU CARE LE A DISTURS VIETILE 3 IN TOTAL este bine merci in romania ,i a parasit fara regerete .Va rog din suflet sa ma sfatuiti cum sa procedez sa fac demersurile pentru a o trimite politia de acolo in tara fara a l afecta pe cel mic de 10 ani
.Multumesc .!

eu va sfatuiesc sa discutati cu cei de la ambasada romaniei in Grecia. Este o problema diplomatica si ei sunt autoritate acolo. Situatia este una foarte trista si complicata si in afara de caile diplomatice nu stiu ce puteti face. Biatul cel mare este major si poate sa decida sa vina singur in tara, insa cel mic nu. Daca ii extrageti fara acordul mamei este rapire… poate doar sa o convingeti sa ii trimita pe ei o vreme la bunici? Complicat

Ati putea sa ii propuneti sa mergeti dvs cateva zile la ea. Sa ii acordati toata sustinerea, sa simta ca sunteti alaturi de ea. Probabil ca este inca foarte speriata si refuza sa se intoarca la gandul ca fostul sot este deja in Romania. Baiatul cel mare ar vrea sa se intoarca? Poate reusiti sa vorbiti si cu el. Important e sa stiti ca nu puteti face nimic fara voia ei. Multa putere va doresc!

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua.am 27 de ani si sunt educatoare.momentan locuiesc in grecia .doar ca am o problema.am dislexie si dispraxie.si din cauza asta sunt timida si am probleme atunci cand ma angajez pt ca din cauza emotiilor ,stresului ,vreau sa fac bine de fapt realizez ca le fac pe dos.
Sa merg la un logoped e cam tarziu pt varsta mea…
Din ce cauza s-au decuza s-au declanst acestea?
As dori sa stiu cum sa putea rezolva sau ameliora aceste probleme.si sa nu mai incurc nr ,cuvinte s.a.m.d
Va multumesc mult!

Bună ziua. Din ce cauză s-a declanșat ce anume?

din cate stiu nu este prea tarziu pt un logoped, ai incercat?

Este de apreciat că reusiti să practicati aceasta meserie, pe fondul acestor probleme .In ceea ce priveste raspunsul la intrebarea dumneavoastra, il vei afla apelând la un specialist.(ex logoped). Mă uimeste dacă nu ati facut-o pana la aceasta vârsta. Terapie pentru imbunatatirea abilitatilor motorii ,Terapie pentru dezvoltarea limbajului si a vorbirii …şi multe altele.Niciodată nu este prea târziu !Succes

opinia mea este ca teama, anxietatea si deprecierea ca "nu veti face bine", ca "iar veti da gres!" va amplifica problemele! Altfel spus, acest "mecanism" de care spun eu, este numit -anxietate de performanta- . Incercati intr-o terapie sa identificati daca apare acest aspect cu adevarat ( va trebui depasit);! Cat despre restul problemelor …, nu incetati sa luptati! Succes!

Gasiti o persoana draga care vorbeste romaneste si e specializata in logopedie sau dictie sau terapie. Veti vedea ce usor veti face progese alaturi de ea Daca nu gasiti unde locuiti, puteti incerca sa faceti orele pe skype cu cineva de aici.

merita incerecate cateva sedinte de hipnoterapie…

RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: "Mulțumesc mult Pt răspunsuri.Doar ca ma întrebam dacă prin terapie pot sa nu mai încurc stânga cu dreapta și numerele. As fi vrut sa știu de asemenea cum sau din ce cauza se declanșează dispraxia și dislexia. Mulțumesc".

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Am găsit acu câteva zile un mesaj în editare salvat in clipboard pe telefonul soției cu care sunt căsătorit de 18 ani ”Știi bine că țin enorm la tine, te iubesc cum nu am iubit decât încă odată în cei 39 ani.Ești tot ce am după fiul meu. Pur și simplu te iubesc. M-ai cucerit prin felul tău de a fi, ești înalt, frumos, ceea ce m-a atras mereu la un bărbat”. Am cerut explicații și a spus că era pt mine mesajul și nu mi l-a trimis deoarece mai trebuia să lucreze la conținut și să-mi facă o surpriză. În cei 18 ani de căsnicie nu știu să mă fi înșelat. Avem un copil împreună. După 4 zile de la incident am reușit să intru în posesia listingului cu apelurile efectuate de pe telefonul soției și am descoperit în ultimele 3 luni 4099 sms(doar 19 apeluri de voce) către un anume număr de telefon din totalul de 6200 sms si apeluri.În acel moment am sunat la acel număr și am convocat acea persoană la analizarea listei de apeluri. Acea persoană a spus că a fost coleg de serviciu cu soția mea până acu 3 luni și a precizat că a ”consiliat-o psihologic” i-au fost cerute sfaturi ce să facă în salvarea căsniciei deoarece a găsit-o plângând pt faptul că eu o înșel (era influențată de prietene cu înșelatul, dar nu era adevărat), iar ea a continuat să-i trimita sms-uri pe diverse teme dar se jură că niciodată nu au folosit cuvântul ”iubire” nu au avut relații sexuale, nu s-au atins unul de celălalt, și să știu că soția mea mă iubește f mult. Soția mea a spus că mă iubește (la fel știu și eu ) dar că a crezut că o înșel și cel cu care coresponda a fost ca un psiholog pentru ea dar nu întotdeauna îi răspundea la telefon sau la sms de aceea erau așa multe sau mai trimitea doar semne de întrebare/sms și a jurat cu mâna pe o biblie personală pe copil pe viața ei că nu a avut nicio relație intimă cu nimeni în viața ei înafară de mine (este credincioasă, merge la biserică, citește rugăciuni, are probleme medicale legate de circulația sângelui-depinde de tratament continuu, din cauza cărora uneori ia medicamente antidepresive). Menționez că sms-urile le ștergeau automat iar când am spus să mă sprijine cu o cerere să văd conținutul lor pt a mă convinge că are dreptate nu a fost de acord pe motivul că dacă o cred să nu mai amintesc de acele sms și a vorbit la firma de telefonie și nu se pot obține sub nicio formă. A amenințat că dacă nu o cred ea se sinucide. Eu știu că mă iubește, vrea să rămânem împreună, și eu aș continua cu ea, dar nu pot dormi nopțile până nu știu advărul, ea spune că nu va mai vorbi niciodată despre acele sms-uri e subiect încheiat, și nu a atins niciodată persoana cu care coresponda doar îi cerea sfaturi ce să facă să-și salveze căsnicia, ea știind că o înșel (după ce am jurat si eu pe acea biblie a spus că mă crede). Părerea mea este că soția mea a avut o relație cu cel în cauză (câteva luni bune) doar ca să se răzbune pe presupusa mea infidelitate sau doar o aventură scurtă care nu a mai putut fi controlată. Mesajul citat la începutul descrierii i se potrivește celui cu care presupun eu că are o relație (mie nu îmi trimitea sms decăt cu ocazia zilei de naștere, eu am 1,73 cm sunt mai plinuț, am cucerit-o acu 18 ani nicidecum recent, iar în context putea scrie ”fiul nostru”).
Vreau păreri legate de această situație, deoarece sunt bulversat total, știu că mă iubește, dar eu vreau să aflu purul adevăr, deoarece nu pot trăi cu ea neștiind adevărul și mai mult decât atât să mai aibă și alte relații de acest fel.

exista posibilitatea ca acel barbat sa o fi “atras intr-o cursa” sa spunem, pe sotia dumneavoastra, pentru a-si satisface el anumite inferioritati sau ceva in genul acesta; exista si astfel de situatii! Exista astfel de “cuceritori”! Din ce spuneti “consilia psihologic” mai multe persoane! Incercati sa vedeti lucrurile si din “unghiul” acesta!

Situatia este complicata pentru ca se pare ca nu reusiti sa comunicati in asa fel incat fiecare sa isi lamureasca banuielile. Incercati o consiliere de cuplu.

Dumneavoastra va iubiti sotia?

1. Ati ” descoperit” in telefonul sotiei…? Cam cu ce ocazie faceti cercetari in telefonul ei? Asta e primul meu semn de intrebare si in opinia mea, asta e gest de barbat patologic gelos si neaigur pe el.
2. Ca sa stergi automat niste sms-uri inocente trebuie sa ai o experienta anterioara in care ti s-a controlat telefonul. O noua bila neagra pt dvs…
3. Daca sotia a crezut ca o inselati, o noua bila neagra
4. Faptul ca inaistati cu obtinerea sms-urilor arata din nou o personalitate obsedata de control si nesigura de sine.
5. Inteleg ca totusi a existat din partea dvs ” o aventura scurta, care nu a mai putut fi controlata”. Am inteles bine? Daca da: aveti doua variante : hotul striga : hotii sau hotului de hot i-e frica!
6. Concluzie : aveti nevoie de consilier matrimonial

De fapt ce doriti? Vreti sa vi se confirme ca ati avut dreptate? Daca da, inseamna ca asteptati de mult timp acest prilej (obsesia controlului) sa o prindeti cu ocaua mica, dvs. fiind in culpa, vina pe care nu erati dispus sa v-o asumati, de fapt ati asteptat sa o aruncati asupra ei. In aceste conditii, lipsa de incredere in dvs. v-a determinat sa faceti si regia cu biblia sau cu desfasuratorul mesajelor. Acceptati-va greselile in relatia cu sotia dvs. asezati-va fata in fata si cu creionul in mana stabiliti ce va uneste si ce va separa. Daca va mai doriti aceasta casnicie luptati pentru ea! Important nu este orgoliul dvs. ci dorinta de a ramane impreuna.

Ce anume va doriti? Sa salvati casnicia sau sa va impuneti controlul? O relatie are la baza incredere reciproca , dar pt asta aveti nevoie sa va dezvoltati invrederea in propria persoana. In acest moment in care sunteti obsedat de ideea de a afla ,, adevarul” doar o terapie ( cuplu+ individuala ) va poate ajuta sa va salvati casnicia.Tineti cont si de parerile de mai sus.Mult succes!

De fapt ce vă doriti cu adevarat?!
Să aveti o casnicie , să mergeti inainte alaturi de familie, sau ” tradarea sotiei”, pe care se pare ca o vreti cu tot dinandinsul !
Nu cred că isi are rostul si nu e benefic pt casnicia dumneavoastra, să cautati raspunsuri a unor mesaje…
Ganditi-vă la ce v-ar ajuta…dacă v-ar ajuta, sau v-ar aduce mai multă suferintă? E cert că sotia a trecut prin clipe grele .O femeie nu apeleaza la psiholog dacă e fericită. Parerea mea, lasati lucrurile asa, nu “scormoniti”…s-ar putea sa provocati mai mult rau in familie ,iar lucrurile să scape de sub control cu adevărat.Acordatii incredere ! Ati spus că ,sunteti sigur că vă iubeste….Asta trebuie sa vă motiveze increderea.Daca lucrurile stau altfel, ea va trebuii să le clarifice.Asteptati, nu provocati !
Vă doresc intelepciune,rabdare si succes!

Un om care isi doreste o relatie cu tine si te iubeste, nu se ascunde si nu incearca sa isi ascunda tradarea. O impacare reala, nu una de suprafata, incepe cu asumarea responsabilitatii aducand la lumina ceea ce este gresit. Daca nu este scoasa radacina si clarificata, o sa aveti pacea compromisului in familie, care nu este durabila iar lucrul acoperit cu patura compromisului va reveni si cu mai mare forta mai tarziu. Daca sotia isi marturiseste tradarea sunteti dispus sa o iertati? Daca da, asta ar dovedi ca o iubiti si puteti merge mai departe impreuna. Dar daca ea se ascunde si va mai scoate si vinovat pentru tradarea ei este imposibil ca relatia sa fie restaurata.

In inima fiecarui om se afla sentimentul de dreptate care atunci cand ii este incalcat, nu poate trece peste problema care l-a afectat decat daca acea problema este rezolvata.

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua!Ma aflu in fata unei situatii dificile. Am fost casatorita aproximativ 6 ani si nu am copii. Fostul meu sotul meu e un tip anxios care in ianuarie 2014 a facut un atac de panica (urmare unui fibroscopii) cu repercursiuni in sensul ca si azi resimte o stare inexplicabila de frica continua (multe operatii de polipi in copilarie – traume), dupa multe discutii am reusit sa-l conving sa mearga la un psihiatru in prima faza (a urmat un tratament medicamentos o luna – el a decis sa intrerupa medicatia) iar dupa cateva luni a facut o criza nevrotico-psihotica cumplica a trebuit sa mergem la spital I s-au facut investigatii si avea fenobarbital in sange de la medicamentele date de mama sa cat timp eram eu la serviciu. Medicii de grada de la UPU au decis sa trebuie transferat la Spitalul de Psihiatrie insa parintii lui l-au obligat sa semneze ca refuza si pleaca pe propria raspundere. A plecat la ei si calvarul a continuat cu nopti albe, stare de agitatie continua iar dupa 5-6 nopti nedormite a fost de accord sa merga in sfarsit la psihiatru sa accepte medicatie. Urmeaza medicatie si in prezent diagnosticul fiind de nevroza-psihotica. A fost socul vietii mele nu ma asteptam la asa ceva atunci am aflat de de fapt era vorba de o boala ereditara ca si tatal si bunica fusese diagnosticati la fel. Ne certam in fiecare zi de la tot felul de nimicuri fiind super cicalitor si mai ales gelos si posesiv(asta am aflat acum 6 luni – fiind o persoana fff introvertita). Inca de la inceputul relatiei am incercat sa-l ajut sa-si corecteze unele tulburari comportamentale care ma deranjau mai ales in public in timp insa s-a izolat de toti prietenii a renuntat la sport si a devenit un captiv al rutinei serviciu casa si mereu lipit de mine asa am ajuns si eu sa nu mai pot iesi nicaieri singura. Atunci am simtit ca nu mai pot substitui rolul barbatului intr-un cuplu – practic niciodata nu m-am simtit protejata si in siguranta el comportandu-se ca un copil mare pe care am tot incercat sa-l ajut cum am putut(am apelat si la preoti, psihologi, familie)ca intr-un final sa ajung sa-mi reproseze ca daca am fi facut un copil el nu ar fi trecut prin toate astea insa mereu ceva ma retinea sa iau decizia asta pe de o parte problemele financiare (avem un credit ptr casa pe 30 de ani) si abea ne descurcam de la o luna la alta (desi amandoi suntem bugetari cu studii postuniversitare) si pe de alta parte nu il vedem in stare sa-si asume responsabilitatea cresterii unui copil. Dezamagita cumplit am ajuns la divort la notar amiabil. Dupa cateva luni a trebuit sa fac si partajul fiind vorba de credit el cedand in favoarea mea. Imi este cumplit de greu insa incerc sa ma descurc si sa merg mai departe familia fiindu-mi alaturi. De cand m-am angajat la actualul loc de munca (8 ani) am devenit fff buna prietena cu un coleg care mereu mi-a fost mereu alaturi chair oferindu-mi diverse solutii in ideea de a-mi salva casnicia. Doar ca dupa 5 ani de prietenie adevarata mi-a marturisit ca s-a indragostit de mine si spre uimirea mea am raspuns sentimentelor lui nu-mi venea sa cred ce se intampla cu mine vorbeam in fiecare zi si la serviciu si mai ales seara pe mess ajungand sa ne cunoasteam destul de bine insa dragostea dintre noi a atins doar nivelul platonic – fizic nu s-a intamplat nimic . Din momentul acela a inceput o lupta in interiorul meu gandindu-ma in fiecare zi ce voi face mai ales din clipa in care colegul meu imi pusese intrebarea: ce asteptari ai de la relatia noastra? lucrul asta efectiv ma blocase eram intr-un cerc vicios. Astfel dupa o certa puternica cu sotul meu i-am spus colegului meu ca am de gand sa divortez ca am obosit sa lupt pentru o relatie care nu merge (sotul meu mereu sustinand ca e fericit si nu intelege de ce tot vad eu probleme)desi atat familia si cunostintele sesizau reactiile lui deplasate si comportamentul imatur. Dupa discutia legata de divort colegul meu a avut o reactie de baricadare efectiv a doua zi parca
am fi fost doi straini bineinteles ca am raspuns cu aceeasi moneda cand aveam cea mai mare nevoie de el nu-mi mai oferea intelegerea si sustinerea de care aveam atata nevoie. In prezent ne evitam si ne limitam doar in a discuta chestiuni de serviciu cand e chiar musai. I-am trimis un ultim e-mail in care ii uram tot binele din lume si raspunsul a fost ca se simte vinovat pentru distrugerea unei relatii si sa lasam timpul sa vindece ranile si poate intr-o zi vom discuta cum stau lucrurile in realitate. Insa nu am mai avut acea discutie. Dupa divort fostul meu sot s-a refugiat in socializarea virtuala iar dupa cateva luni a decis sa se mute impreuna cu o tipa mai tanara cu 10 ani diagnosticata fiind cu tulburare bipolara. A incercat sa locuiasca impreuna cu parintii lui insa acestia nu au acceptat-o motivand cu faptul ca doar profita de el(nu muncea nu facea nimic). Dupa 4-5 luni ea la parasit plecand din tara la parintii ei in Italia. Imediat dupa acesta despartire a inceput sa ma contacteze si sa-mi propuna sa reluam relatia argumentand cu faptul ca inca ma iubeste si ca suferim amandoi daca suntem separati desi doar cu cateva saptamani inainte ii declarase iubire si devotement tipei ce tocmai ii parasise (se epuizasera resursele financiare). Eu nu mai pot concepe ideea reluarii acestei relatii fiind vorba de 8 ani din viata mea pe care i-am trait in minciuna si suferinta mai ales in ultimii 3 cand am incercat toate variantele sa-I fie bine (devenise obsedat de investigatii medicale, medicamente) efectiv nu mai puteam continua asa simteam ca acest haos ma afecteaza si trebuia sa pun punct. El aparent este bine insa nimeni nu-mi poate garanta ca nu va mai face crize si mai ales ca boala nu va evolua nu mai zic ca varianta intemeierii unei familii este exclusa fiind vorba de o boala ereditara. Nu stiu cum sa procedez pentru a evita astfel de momente de revenire a lui in viata mea, moment care ma bulverseaza si care ma impiedica sa merg mai departe sa-mi vad de viata mea. Imi este foarte mila de el mai ales ca stiu ca familia nu ii este aproape nu vor sa recunoasca ca fiul lor are o problema de natura psihica. El in mine regaseste un prieten insa acest lucru ma afecteaza din foarte multe puncte de vedere (emotional mai ales). Dupa divort am iesit cu un tip pe care l-am cunoscut intamplator si s-a legat o prietenie frumoasa intre noi, prietenie care el si-ar dori sa evolueze insa eu am devenit o persoana rezervata si lipsita de incredere in oameni si incerc sa-l indepartez pe cat posibil. Am rugamintea de a-mi sugera o solutie in acesta situatie pe care uneori o vad fara iesire. Am vrut de cateva ori chair sa las totul si sa plec din tara insa mama mea e in varsta si foarte bolnava si trebuie sa-I fiu alaturi.
Va multumesc pentru timpul acordat!

Situația descrisă de dvs. este complexă și înțeleg că sunteți confuză și dezamăgită de cursul întâmplărilor, având altfel de așteptări. Recomandarea mea este să apelați la un terapeut împreună cu care sa lucrați pe chestiunile în legătură cu care vă îngrijorați și să reușiți să luați cea mai buna decizie pentru dvs. Întrebați-va care sunt motivele pentru care, ipotetic vorbind, ați relua relația cu fostul soț. Dar care sunt motivele pentru care ați începe una nouă? Fiecare dintre noi vine cu un bagaj, iar în acest sens, care este bagajul pe care ați fi dispusă în mod real sa-l acceptați?