Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

As dori sa stiu daca exista in Bucuresti un terapeut care stie sa trateze tulburarea obsesiv compulsiva.

Pana acum am fost la 7 terapeuti care nu pareau sa stie mare lucru despre aceasta tulburare sau despre cum se trateaza, fara suparare fata de membrii psihologi/psihoterapeuti ai acestui grup, si fara sa fac referire la TCC, pentru ca am gasit un psihoterapeut foarte bun din acest punct de vedere.

Aici ma refer in special la: terapie cognitiv comportamentala, cu dezbaterea credintelor, expunere si prevenirea raspunsului (ERP), plus alte elemente utile in aceasta tulburare, cum ar fi ACT, gasirea fricilor fundamentale si decatastrofarea acestora.

Pe langa TOC, as dori asistenta si pentru stres post-traumatic (am fost in Colectiv), tulburare de personalitate de tip borderline (familie disfunctionala), si dezbaterea mai multor evenimente din trecut care imi cauzeaza frustrare, cum ar fi faptul ca niciodata nu am avut suficienti bani si acum imi e frica sa raman fara, sau faptul ca am probleme cu greutatea si asta imi cauzeaza o stima de sine foarte scazuta. (deci lucruri ce nu tin neaparat de TOC).

Stiu ca suna ca si cum ar fi multe lucruri, dar de un an de cand am inceput sa lucrez la lucrurile astea sunt mult mai bine. Stiu ca e un proces de durata, nu e ca si cum as astepta solutia minune.

Va multumesc pentru raspuns.

ati incercat sa abortati si psihiatric problema, in afara de psihoterapeutic?

Bună ziua. Vă recomand pe de-o parte să renunțați la auto diagnosticare și pe de altă parte să încercați o terapie psihanalitică.
Cu stimă, psih. Tiberiu Seeberger

Pentru ceea ce descrieti dumneavoastra ar trebui sa apelati la o terapie psihanalitică, pentru ca problemele nu sunt izolate si de sine stătătoare, ele sunt un tot si trebuiesc privite si tratate în ansamblu. Psihicul este un mecanism complex in care toate partile interacționează intre ele. Este un demers de termen lung, dar cu potentialul de a va "schimba viața". Mult succes!

Terapeutii nu trateaza, ci ghideaza clientul spre propriul auto-tratament. Probabil ca e nevoie de un teraoeut cu care rezonezi, si in care ai incredere. Asta conteaza mai mult decat metoda, stiinta sau alte detalii.

RASPUNS DIN PARTEA PERSOANEI CARE A PUS INTREBAREA: "Buna ziua. Va multumesc mult pentru raspunsuri. Nu e vorba de autodiagnosticare, de vreme ce psihiatrul la care merg mi-a confirmat ca am atat tulburare obsesiv compulsiva, cat si tulburare de personalitate. Cat despre celelalte, cred ca sunt lucruri la care toata lumea ar putea lucra si nu tin neaparat de un diagnostic In prezent sunt pe 50mg de Zoloft.

Din pacate nu cred ca psihanaliza ar fi cea mai potrivita in acest caz. Datorita faptului ca in TOC apare ceva ce am uitat cum se numeste, dar practic apare fenomenul in care tu crezi ca esti intr-un anumit fel sau ca se va intampla ceva anume pentru ca ai avut un anumit gand. Acest lucru este alimentat de un mecanism extrasensitiv al creierului, in care anxietatea in urma unui gand pe care l-ai avut dispare mai tarziu, chiar daca tu ai stabilit deja ca gandul respectiv e irelevant. Datorita faptului ca anxietatea nu dispare, incepi sa pui la indoiala faptul ca acel gand nu ar fi un pericol real sau demn de atentia ta, ceea ce conduce la compulsii.

Cel mai bun exemplu pe care pot sa il dau este acela ca cu totii am trecut prin momente in care credeam ca am lasat usa de la intrare deschisa, ne intoarcem si verificam. Ei bine, o persoana care are tendinta catre OCD va simti anxietatea chiar si dupa ce a verificat si a vazut ca usa e inchisa, pentru ca mecanismul din creier responsabil pentru prevenirea pericolelor e inca activ. Asa ca o verifica inca o data, ceea ce pare a fi singurul demers logic in acel moment. In timp, evident, compulsiile alimenteaza anxietatea, si acel lucru pe care il faceai pentru a verifica ca usa e inchisa (adica sa o verifici o data, de doua ori) nu mai e suficient, asa ca o verifici din ce in ce mai mult si intri intr-un cerc vicios.

Nu vad cum psihanaliza ar putea ajuta in exemplul de mai sus, ca sa dau un exemplu. Ceea ce e nevoie in exemplul de mai sus este Expunerea si Prevenirea Raspunsului, doar asa anxietatea se va diminua in timp.

Sau daca eu de exemplu ma gandesc ca daca o sa slabesc atunci prietenul meu o sa fie gelos si o sa ma despart de el pentru ca nu as suporta sa fie gelos pe mine. Ei bine, din punct de vedere al TCC, identifici gandirea irationala, o rationalizezi si aia e. Atunci cand iti vine gandul, iti amintesti ca e o prostie si aia e. Dar o persoana care are TOC va simti anxietate chiar si dupa ce decide ca acel gand e o prostie, din cauza acelui mecanism din creier, pe care eu personal il consider prea zelos, lol. Deci cu tot CBT-ul, tot exista sansa sa fac o compulsie, pentru ca CBT-ul singur nu este suficient. Atunci, in acest caz, ar fi utila o abordare de genul acceptance and commitment therapy, in care iti accepti frica, si evident in momentul in care accepti ca ai aceasta frica si ca ar exista aceasta posibilitate si riscul ca acest lucru sa se intample, oricat de mic ar fi el, ei bine atunci, chiar daca mai ai anxietate, nu mai simti nevoia sa faci o compulsie pentru ca ai acceptat frica, si anxietatea va disparea in mod natural. Si am uitat sa adaug faptul ca, avand in vedere ca inainte de a face CBT eu am facut compulsii de fiecare data cand am avut acest gand (seeking reassurance – il sunam pe prietenul meu sa ma asigure ca acest lucru nu o sa se intample), anxietatea mea in momentul in care am acest gand este deja mult mai mare decat a unei persoane care nu are OCD si are acest gand.

Am explicat mai sus importanta ERP-ului si neajunsurile CBT-ului in tratarea OCD.

In legatura cu psihanaliza, o sa dau un exemplu in care ar esua cu brio. Ca o paranteza, una din compulsii este rumination pe engleza, care reprezinta faptul ca te gandesti la ceva si il intorci pe toate fetele din nou si din nou si din nou pentru a te asigura ca acel gand nu e adevarat sau ca un anumit lucru nu o sa se intample. E practic overthinking, crescut la rangul de compulsie in OCD. E important de precizat faptul ca gandurile care apar in OCd sunt ganduri pe care toata lumea le are , intr-un moment sau altul. Ceea ce diferentiaza o persoana care are OCD de una care nu are este faptul ca unei persoane care are OCD nu ii dispare anxietatea dupa ce stabileste ca gandul e o prostie sau neimportant, ceea ce o face sa puna la indoiala acest lucru, sa se teama si mai mult ca gandul ar fi adevarat si sa faca compulsii pentru a scapa de aceasta anxietate, care in timp devine din ce in ce mai mare. In fine. Sa zicem ca te uiti la televizor si vezi un o care s-a sinucis. Cati din noi nu ne gandim oare cum ar fi ca NOI sa ne sinucidem, cand vedem astfel de stiri? Ne gandim, stabilim ca nu am face niciodata asa ceva (dau doar un exemplu, nu vorbesc de persoane care vor cu adevarat sa se sinucida), si trecem la altele. O persoana care are OCD va simti anxietate chiar si dupa ce stabileste ca nu ar face asa ceva, ceea ce o face sa puna la indoiala faptul ca nu ar face asa ceva. Curand, dezvolta diverse compulsii in jurul chestiei asteia, se uita pe geamuri si incearca sa "simta" ca nu ar vrea sa se arunce pe geam, se uita la Dambovita si se gandeste ca nu ar vrea sa se arunce in Dambovita, dar daca ii vine in minte gandul "o sa ma arunc in Dambovita" se sperie atat de tare incat se duce la spitalul noua cu ambulanta (ca in cazul meu ) ), citeste stiri despre oameni care se sinucid sa simta ca nu ar vrea, sau ar vrea asta, citeste articole "semne ca vrei sa te sinucizi" nu suporta INCERTITUDINEA, vrea sa stie odata pentru totdeauna daca vrea sa se sinucida sau nu. Acuma cum ar fi ca o astfel de persoana, sa mearga la un psihanalist, si sa ii spuna "nu stiu daca vreau sa ma sinucid sau nu si asta ma termina psihic", si psihanalistul sa spuna "haide sa vedem de ce ai gandurile astea si de ce ai ajuns sa gandesti asa si ce evenimente din trecut te-au adus in starea in care sa nu stii daca vrei sa te sinucizi sau nu, si dupa aia decidem daca chiar vrei sa te sinucizi sau nu si daca nu, e foarte bine incheiem psihanaliza sau daca da, atunci vom explora adevaratele tale motive si vom stabili daca merita sau nu pentru ca viata de fapt merita traita si bla bla si bla bla" Spuneti-mi, nu va suna a COMPULSIE? De vreme ce in OCD vrem certitudine, cu orice pret, si asta incercam sa obtinem prin compulsii, sa mergem la un psihanalist in care sa ne facem compulsiile intr-un cadru acceptat de catre un psiholog mi se pare ca ne-am condamna singuri la si mai multa suferinta, si o perioada de recuperare mai lunga cauzata de faptul ca noi ne adancim OCD-ul in psihanaliza.

Sper ca in aceste conditii intelegeti de ce va intrebam daca exista un specialist care se ocupa de ERP, in Romania.".

Din pacate nu cunosc terapeuți care sa fie specialisti in ERP, din ce inteleg este o terapie de tip comportamental.
Psihanliza exploreaza si ea motivele si cauzele care genereaza un comportament, doar ca ele sunt inconstiente. Premisa este ca nici un simptom nu este irational ci exista niste motive inconștiente care genereaza aceste simptome. De exemplu in cazul ruminatiei in legatura cu suicidul este o mare agresivitate pe care persoana nu doreste sa o întoarcă catre altii si ii este frica sa nu o indrepte catre sine (este doar o ipoteza, pot fi altele). Cand cauza dispare simptomul dispare si el de la sine pentru ca isi pierde sensul. Atata timp cat cauza este acolo, daca reusesti sa "invingi" simptomul, inconștientul va gasi o noua modalitate de a isi urmari scopurile, generand un alt tip de simptom.
In fine, nu incerc sa va conving, dar demersul psihanalitic este diferit de ceea ce va imaginati dumneavoastra. V as recomanda sa va documentati un pic mai mult. In orice caz, va doresc numai bine!

Buna ziua, din cate stiu cei din Cluj sunt bine pregatiti pe terapie Cognitiv Comportamentala, poate luati legatura cu cineva de la Centrul de Psihoterapie al Universitatii Babes Bolyai si poate ei va pot recomanda pe cineva in Bucuresti, pentru TOC. Aici gasiti mai multe date: http://clinicalpsychology.psiedu.ubbcluj.ro/servicii/ http://clinicadepsihologie.ro/