Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua!Ma numesc Atena am 41 ani am divortat din septembrie anul trecut dar tot nu pot sa mil scot din minte pe fostul sot de cate ori incerc sal uit dar nu pot .Am divortat dupa 5 luni din casatorie.Lam cunoscut pe internet pe un sait matrimoniale crestine am incercat sa imi gasesc pe cineva deoarece nu am prieteni asa apropiati prin care sa pot cunoaste pe cineva.Dupa o saptamana din relatia cu el dupa ce am vorbit zi de zi la telefon ma atras felul lui de a vorbi felul lui de a gandi si atunci am luat decizia sa ma intalnesc cu el de cum lam vazut ma atras ca barbat am avut senzatia ca mam indragostit la prima vedere atunci dupa o saptamana din relatie dupa ce neam vazut zi de zi din cauza ca mama ma tot jignea de cateori mai intarziam de la intalnirea cu el si sora ma presa cu regulile de cate ori se facea 8 seara imi trimitea mesaje ma suna sa vin acasa ca stau prea mult la intalnirea cu el ma simteam bine in preajma lui nu imi mai venea sa mai plec de langa el imi dadea o liniste prezenta lui atunci am luat decizia sa fug de acasa sa ma mut la el fara sa stie sora si mama dar mama si sora au trimes politia pe urmele mele mau dat drept disparuta au facut sau pus pe plans la politie ca ma luat cu forta el la el acasa ceea ce nu era adevarat pana la urma la convins pe el sa ma lase sa vin acasa atunci dupa putin timp am luat decizia de comun acord sa mergem la starea civila sa ne casatorim fara sa stie mama si sora miera frica ca nu o sa ma mai lase sa ma intalnesc cu el deoarece sora sa luat la cearta la telefon cu fostul sot la facut in toate felurile atunci am luat certificatul de nastere al meu fara sa stie mama si am mers la starea civila si am semnat actele bineinteles ca mama dupa ce a aflat ca am bagat actele de casatorie la starea civila a acceptat pana la urma sa ne fie martora inpreuna cu sora mai mare. Dupa ce am luat decizia sa imi cumpere un inel de logodna pentru mine ca sa para credibila relatia noastra in fata lu mama si lu sora ca vrem sa ne casatorim atunci am luat decizia sa mergem la starea civila sa semnam actele.Ziua cand am semnat acetele de casatorie a fost cea mai fericita zi din viata mea doar ca din pacate nu am facut cununia religioasa deoarece el nu vroia sa ne casatorim la biserica religios tot gasea scuze mereu .Din pacate fericirea nu a durat mult timp caci dupa trei luni el sa racit de mine a devenit indiferent nu mai vroia sa se apropie de mine ca femeie de cate ori incercam sa ma apropi de el ma respingea nu imi mai spunea ca ma iubeste ma lasa singura noapte de noapte pleca si venea dimineata la 5 in fiecare zi de multe ori abia il mai vedeam la ochi doar in cursul zilei cand avea liber cu serviciu caci se angajase ca paznic la un magazin dupa trei luni din casatorie cand neam cunoscut nici eu si nici el nu aveam un serviciu stabil el se mai ducea cu aparatul fotografiat pe la restaurante sa mai faca niste poze la niste petreceri care se mai faceau vara la terase incepuse sa imi
gaseasca toate cusururile nui mai convenea nimic la mine daca intindeam rufele pe sarma zicea ca nu e bine cum lea intins cand ca nu stiu sa gatesc recunosc ca nu stiu sa gatesc dar el stia pana sa luam decizia sa ne casatorim ca nu stiu sa gatesc eu daca am stat cu mama toti anii astia mama se ocupa cu gatitul.Dupa cate am facut pentru el lam ajutat sa fixeze stalpii ca sa isi traga curentul in casa caci el stea la casa iam dat doua telefoane mobile bune sa i le faca cadou la tatalui vitreg si la o ruda de a lui.De pasti am petrecut pastele la mama lui in bucuresti care mama lui mia stricat zilele de pasti mia gasit toate cusururile ca o sa faca tot posibilul sa convinga pe fostul sot sa isi gaseasca alta femeie ca nu ma accepta din cauza ca nu stiu sa gatesc ca nu vrea sai fac un nepot cu handicat din cauza ca eu am handicap cu auzul de la 2 ani am suportat vorbele rautacioase a lu mamei lui numai pentru el pentru ca am tot sperat ca o sa se schimbe ceva din relatia asta dar el tot rece indiferent continua sa fie cu mine atunci nu am mai suportat dupa o seara cand am venit de la munca caci ma angajasem dupa un timp la un restaurant faceam naveta desi el nici nu vroia sa ma ia de la munca caci avea masina gasea mereu scuze cand am ajuns acasa la sotul meu seara de la munca am gasit ruj pe ceasca de cafea in rastel desi stiam ca eu am spalat vasele pana sa plec la munca atunci am intrat la banuieli ca el imi ascundea faptul ca adusese pe cineva la el acasa cat eram plecata nega bineinteles mia gasit scuze ca venise prietrnul lui cu sotia lui pe la el dar inima mea nu avea liniste simteam ca ma mintea o femeie simte cand barbatul o minte are pe cineva atunci dupa putin timp am luat decizia sai cer divortul a fost de acord mia zis ca e mai bine asa ca oricum eram o povara pentru el si el o povara pentru mine ca nu vrea sa ma creasca toata viata imi gasea toate cusururile atunci ma ajutat sa imi duc bagajele la mama divortul la platit el .A trecut un an de la
divortul de fostul sot dar tot nu am liniste tot nu ma simt inpacata cu mine insumi mie dor de el de prezenta lui de vocea lui ma atasasem foarte mult de el de casa lui de pisicile lui de cainele lui de prietenii lui mie greu fara el.Nu mai pot avea incredere in nimeni alticineva.Am fost la cateva sedinte la psihoterapeuta mea dar degeaba ca tot nu mil pot scoate din minte.Nu stiu ce sa fac sal uit am fost si la un preot sa ma citeasca sa imi citeasca o rugaciune de dezlegare dar tot ma simt legata de el.Va rog sa ma ajutati cu un sfat!

Doamna, nu mai cautati barbaţi pe internet si nu va, mai grabiti sa, va, casatoriti!

Inteleg greul prin care treci, dar tot ce ai relatat despre fostul sot indica faptul ca nu era omul tau. Tu te-ai obisnuit atunci repede cu raul si ti-e dor de el (pesemne ai fost crescuta cu tratament rau, poate mama, sora te-au abuzat emotional si sotul a facut la fel, poate asta explica ca tolerezi rau, ba il si iubesti). Draga mea, eu credca terapia e important s-o continui, eventual schimba terapeutul dava simti ca nu progresezi. Ia-ti un animal se companie, schimba ceva la modul tau de viata. Sigur ai optiuni, ele mereu exista sau apar, dar poate acum nu le vezi fiind concentrata pe trecutul tau urat si nu pe prezentul. Trecutul nu se schimba chiar daca traim cu el, e inutil chinul. Mai degraba fa ceva pt viitor, dar si mai bine traieste prezentul privind partea plina a paharului.

Din ce povestiti ati luat lucrurile prea in pripa, nici nu ati avut timp sa va cunoasteti.El era pregatit pt o relatie? Dar d-voastra? Pare ca v-ati jucat de-a casatoria si inteleg ca i-ati fortat mana( cum s-ar zice). Inteleg ca inca depindeti de mama.Poate ati putea sa va concentrati pe o modalitate de a va dobandi independenta (fara sa va aruncati in bratele primului venit),sa va concentrati pe ceea ce stiti sa faceti , sa invatati lucruri noi, sa va descoperiti noi pasiuni poate si mai ales sa continuati terapia ( e important sa analizati printre altele ce anume inseamna casatoria pt d-voastra , in ce mod va mai simtiti legata… etc).

la 41 de ani mai faceti ce va spune mama si sora? Aceasta ar fi prima mea intrebare….Stimata doamna, incepeti sa traiti pe propria putere si cu dorintele si viata proprie. Cea mai importanta persoana pt Dvs, sunteti chiar Dvs.! Mult succes