Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Tatal meu a murit ars cand aveam sase ani. Mama s-a imbolnavit de schizofrenie paranoida cand eu eram de 13 ani, acum am 33. Am doua facultati si masterat,sunt profesoara suplinitoare. Am putine prietene. Sunt casatorita de un an si cateva luni, dar viata sexuala este f rara, asa a fost de la inceput o data la 1-2 luni si atunci la initiativa mea, sotul meu are 40 ani. Am un bebelus de zece luni. Pana la 30 ani eu am locuit int-o garsoniera cu matusa care m-a crescut. Mama a fost internata de 2 ori acum 20 ani intr-un spital de psihiatrie, apoi a primit pensie de boala. De atunci locuieste la tara cu bunica, vine la oras o saptamana pe luna. La 30 ani m-am mutat cu actualul meu sot in apartamentul cu 3 camere al mamei, unde si eu coproprietara (detin jumatate de apartament).Am locuit aici timp de 2 ani, nu i-am spus sotului despre problema mamei, e a fost pasnica. Acum cateva luni am auzit-o vorbind singura si i-am spus sotului meu despre diagnosticul mamei. Sotul nu a mai vrut sa stea in apartament, spunand ca mama este un pericol pt copil, dar nu i-a facut nimic. Mama trata cu indiferenta bebelusul. Mama nu isi ia tratamentul, nu se spala, mananca excesiv, fiind obeza si vorbeste mult singura in camera ei. Nu vrea sa se interneze. Ne-am mutat apoi la socrii, dar aici nu ma simt eu bine pt ca m-au jignit de multe ori. Au spus ca apartamentl meu este fara conditii, sa-l vand, daca mama nu vrea sa o dau in judecata si sa le dau lor banii ca si zestre pt ca au nevoie de bani sa-si platesca datoriile la banca facute pt achizitiobarea unei vile. I aceasta vila sta si cumnatul care nu ma saluta. mi-au spus ca sunt prea slaba, ca am haine vechi de aruncat (majoritatea sunt cumparate anul trecut). Inainte sa am copil imi ziceau sa nu fac copii pt ca nu am serviciu stabil pt ca sunt profesor suplinitor, nu titular- dar am avut mereu serviciu.Imi fac program imi spun cat sa stau cu copilul in parc. Mi-au spus ca isi doreu o nora mai bogata, nu una ca min
e care nu are nimic. Sotul nu imi ia apararea niciodata. Sotul nu vrea sa ne mutam in chirie, spune ca nu ne permitem. Credit nu poate face pt ca a facut unul pt vila tatalui sau, iar eu nu pot, avand serviciu pe perioada determinata. Va rog ajutati-ma cu un sfat, imi recomandati sa divortez? Sa locuiesc in continuare cu socrii, chiar daca nu ma simt bine? Sa insist sa ne mutam cu mama schizofrenica, care intentioneaza sa se mute in apartament dupa moartea bunicii?

Fa ce este mai bine pentru tine. Copilul are nevoie de o mama echilibrata si fericita. Felicitari pentru toate realizarile.

in asemenea situatii principalii protagonisti sunt copilul si mama. Daca mediul din partea sotului nu este ok atunci nu am cum sa te incurajez sa continui in acea directie. Pe partea ta de familie, inteleg ca esti coproprietara ceea ce este un mare lucru. Mama ta, daca nu isi ia tratamentul si se neglijeaza autodistructiv poate fi scoasa din drepturi, urmand ca tu sa ai tutela asupra ei (te poti interesa despre detalii)…. poate fi internata… etc… legea spune ca daca prezinta un pericol pt sine sau cei din jur, se poate interveni ‘in forta’. Ai optiuni! Curaj si succes!

Muta- te inapoi in casa ta. Nu sta sa suporti mizeriile socrilor si in nici un caz nu iti vinde casa. Pe mama ta o poti interna intr- un azil. Daca sotul tau te iubeste te va urma oriunde.

Nu te lasa influentata de parerile socrilor si cantareste foarte bine deciziile pe care le iei. Vezi cum poti rezolva problema cu mama-colegul meu ti-a oferit deja o posibila solutie- si nu in ultimul rand ai grija de tine si de copilul tau. Sunt multe lucruri de rezolvat, dar nu depune armele.

Fii tare. Pune in prim plan viata ta si bunastarea copilului. Socrii tai joaca rol de gazda, insa chiria lor e excesiv de scumpa, platesti cu sanatatea ta. Mai ieftin iesi daca stai la hotel decat sa locuiesti cu ei. Iar sotul poate sa aleaga, familia lui, sau mama.

Poți deschide în instanta acțiune pentru a deveni tutorele mamei. În nici un caz sa nu vinzi sa dai socrilor bani, sub nici o forma, pentru nici un motiv! Pentru familia voastră e bine sa locuiți singuri, dacă nu se poate singuri, varianta cea mai puțin rea. Copilul tău are nevoie de o mama sanatoasa și disponibilă psihic, nu tracasata. Soțul tău dacă te iubește te va susține și va veni după tine.

nu mama nu socrii!!!!!! eu asa vad lucrurile. Si eu am stat o iarna cu soacra mea si crede-ma e de treaba ca nu mi-a zis nimic toata iarna si ma ajutat la multe lucruri dar eu mi-am dorit fff mult sa stau doar cu al meu prieten,si acum stam doar noi doi si eu ma simt perfect. Tinand cont de ce socrii ai crede-ma e bine departe de ei apoi tinand cont ca mama ta nu vrea sa urmeze tratament psihiatric nu e sub control si ar dauna enorm de mult sanatatii voastre psihice.deci nu. chirie daaaaaaaaaaa…… vb cu sotul tau si il pui sa aleaga parintii lui versus tu si copilul…… Sincer tu ai nevoie sa fi sanatoasa din toate punctele de vedere ca sa iti cresti minunea de ingeras. El e cel mai important lucru acum. Eu zic sa alegi sanatatea psihica a ta si a copilului prima oara si abia apoi sotul…. daca el vrea sa ramana cu parintii ghinion…nu e suficient de matur si nu te merita.

Sub nici o forma sa nu îți vinzi casa,socrii te vor da afara din casa mai devreme sau mai târziu,poate sotul nu te va urma si atunci trebuie sa ai un acoperis pentru copil,daca te vei duce cu chirie nu poti sta la nesfarsit,copilul trebuie sa aibe un loc stabil si o mama sănătoasă

Draga mea, imi pare rau ca esti in aceasta situatie. In primul rand, iti spun sa NU VINZI apartamentul, este al tau, adapostul tau, garantia ta. Nu poti avea incredere in familia sotului..te jignesc, nu te respecta, nu te plac, dar..ti.ar lua banii ..!! Si apoi, sa fii la mila lor..Aduna.te si fa.ti ordine in viata. Ca si colegii mei, cred ca meriti o viata decenta, linistita pt tine si copilul tau. Esti o femeie educata, responsabila, nu te lasa pacalita de iluzia de " familie" pr care ti.o ofera sotul tau. Ai primit sfaturi bune, cu mama poti rezolva, legal, in asa fel incat sa fie bine pt amandoua. Curaj..si succes..!! Va fi bine, da ai incredere in tine..