Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Mereu am avut perioade proaste si triste. Dar de cand am intrat la liceu ma simt din ce in ce mai rau. Nu e ceva constant. In clasa a 9a ma simteam foarte singura. Lumea nu ma jignea, tocmai din contra ma simteam bine la scoala. Problema nu e cu cei din jurul meu, e cu mine, ma simt singura, simt ca nimeni nu ma intelege. Nu e doar o faza, ma simt asa in continuu.stiu ca poate ideile mele nu sunt coerente dar nici nu stiu cum sa le pun in ordine. Din clasa a 9a am inceput sa am ganduri sinucigase. Am incercat sa ma tai, pe maini, pe picioare insa niciodata nu am facut rani adanci. In schimb am ramas cu cateva urme, vizibile doar atunci cand privesti atent. Pentru ca mi.am dat seama ca nu sunt destul de curajoasa incat sa-mi tai venele, am inceput sa iau pastile. Luam pastile seara si speram ca dimineata urmatoare sa nu ma trezesc. Am facut chestia asta de o gramada de ori. Atat de multe incat la un moment dat nici nu mai aveam asteptari. Am inceput sa iau din ce in ce mai multe. Prima oara stiu ca am luat 5-6 dar mai apoi cand am vazut ca nu au efect nu mai tineam cont de cate luam. Pur si simplu inghiteam mai multe deodate. Pe clasa a11a am inceput sa ma inteleg cu o colega si ma simteam foarte bine cu ea. Eram foarte bune prietene si incepeam sa fiu din ce in ce mai multumita de mine. Ieseam din casa, mergeam la suc cu ea, ne uitam la filme, petreceam destul de mult timp impreuna. In vara dintre a 11a si a 12a am petrecut toata vara lipite. Eram cele mai bune prietene. Pe clasa a 12a la noi in clasa s-a transferat o fosta colega de a ei din generala. Am introdus-o si pe ea rapid in grupul nostru si am devenit cele mai bune prietene. Mie nu imi place sa ies foarte mult pentru ca nu sunt multumita de corpul meu. Sunt grasa, urata si rareori ma simt bine in corpul meu. Tocmai de asta nu imi place sa ies pentru ca am impresia ca le fac de rusine. Craciunul fiind perioada jocurilor de pe sate stiam ca ele sunt foarte doritoare sa mearga la cat mai multe jocuri asa ca am hotarat ca e momentul meu,sa mai ies si eu in lume, sa cunosc si alti oameni. Insa inainte ca perioada jocurilor sa inceapa, inainte cu vreo 2 zile de ajunul Craciunului, am inceput sa nu mai vorbim. Ne.am evitat si asa a trecut perioada Craciunului, anul nou, timp in care ele au fost lipite iar eu am fost singura. Am stat acasa, am facut revelionul cu 2 verisoare mai apropiate iar apoi din nou cu familia. M.am simtit groaznic. M.am simtit din nou lasata de oparte, uitata si gandurile legate de sinucidere au revenit. Ma simteam atat de inutila si simteam cum nu am nici un rost. Simteam cum ma intorc din nou in starea aia profunda de depresie si cautam alte moduri in care sa pot muri.dupa revelion ne.am impacat. Ne intelegeam foarte bine dar gandurile alea de moarte in mine tot mai existau. Chiar daca aveam niste prietene bune, o familie superba si note bune nu ma simteam eu bine cu mine. Totul din jurul meu mergea bine. Doar eu eram stricata. Am lasat moartea la o parte o perioada de timp pana cand ne.am certat iar. Iar am vrut sa ma sinucid, am cautat pe net disperata cum pot muri mai repede insa nimic. Ne.am impacat din nou, ne.am inteles bine. Si asa am ajuns in prezent. Ne.am inteles bine pana acum 2 zile. Acum doua zile am intrerupt legatura cu fata care s.a alaturat grupului, cea noua. Cu vechea mea prietena vorbesc dar foarte sec. Ele doua trebuie sa precizez ca in toata perioada in care eu nu vorbeam cu ele, au fost de nedespartit. Ma simt foarte ciudat. Ma simt in plus intre ele. Acum doua zile dupa ce am lasat.o acasa pe fata cea noua din grup, am mers cu masina pe un deal. La coborare am dat drumul la tot si am vrut sa sar cu masina de pe cea mai inalta curba. Nu am reusit. Nu stiu exact ce m a oprit dar nu am putut. Azi am vazut niste poze pe un site de socializare cu ele. Au iesit in oras fara sa imi spuna nimic. M.am simtit cel mai oribil de pana acum. Ma simt uitata, ma simt singura si mai mult ca oricand vreau sa bag o cutie cu pastile in mine si sa nu ma mai trezesc niciodata. Simt ca nu am nici un sens. Simt ca niciodata nu o sa.mi gasesc pe cineva cu care sa ma inteleg. Cineva care sa ma inteleaga chiar daca sunt foarte complicata. Nu stiu ce vreau sa fac cu viata mea. Niciodata nu m.am vazut aici. Am tot sperat ca o sa mor pana sa ajung in faza asta a vietii mele. Am ajuns in punctul in care nu stiu ce vreau sa fac cu viitorul meu. Am niste parinti minunati dar ei nu stiu nimic. Nu stiu ca ma taiam, nu stiu ca eu sunt cea care a inghitit toate pastilele din casa… nu stiu nimic despre partea asta a mea. Nimeni nu stie. Nu am incredere in nimeni sa spun asa ceva. Nu as putea sa ii spun cuiva ca am incercat sa ma sinucid. Mi.e frica ca o sa spuna mai departe. Mi.e frica ca o sa ma priveasca cu mila. Mi.e frica sa ma mai atasez de cineva dupa toate astea. Nici nu stiu ce sens am eu. Pur si simplu ma simt ca si cand viata nu e pentru mine.

Imi pare rau pentru felul in care te simti… Sfatul meu este sa incerci sa te deschizi in fata parintilor pentru a putea urma psihoterapie. Este important. Este posibil sa ai nevoie si de medicamente, caz in care va trebui sa aungi si la neurolog si/sau psihiatru. Nu o lua ca pe un stigmat, este pur si simplu o tulburare care se poate trata. Iti doresc curaj in a face ceea ce este bine pentru tine! Iti tin pumnii.

Emoţiile sunt cele care ne coloreazå viaţa, dar uneori ne påcålesc, nu sunt de partea noastrå.