Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua! Apelez la acest site deoarece simt nevoia de a impartasi cu cineva ceea ce mi se intampla.(Sunt fata si am 15 ani.)
De mica am asistat la certurile dintre parintii mei..Aceste ceruri erau foarte dese si pline de violenta atat verbala, cat si fizica. Tatal meu incepea mereu aceste “scandaluri” si mama le suporta de fiecare data…Crescand, ma intrebam adesea de ce in familia mea nu a existat aromonie..de ce tati are atatea iesiri nervoase?…Apoi aveam sa imi dau seama ca de fapt el semana cu bunicul meu (din partea lui, evident). Si bunicul meu se comporta oribil cu bunica, asa ca el a facut tot ce a vazut in copilarie.
Din fericire, certurile s-au terminat acum un an, cand eu, mama, tata si surioara mea ne-am mutat din orasul natal in alt oras la 200 de km distanta. Odata cu aceasta mutare, am scapat de anturajele nepotrivite (NU faceam chestii grave, doar mi se distragea atentia de la invatatura) si am inceput sa ma axez pe scoala mai mult. In orasul natal am avut media anuala 9.00, iar aici 9.70.
Acomodarea…..a fost teribil de grea.. aici incepe intregul calvar:
Mi-am facut doua prietene bune, insa…
Casa in care eu si familia mea e data de patronul firmei la care lucreaza tati si nu trebuie platita chirie, dar e groaznica-arata ingrozitor pe exterior si de fiecare data cand vin de la scoala nici nu am puterea sa o privesc…dar, acum cateva luni mi-am luat inima in dinti si mi-am invitat una dintre prietene la mine… pe moment n-a parut deranjata, insa am putut simti o oarecare farama de dezgust din partea ei… si avusesem dreptate: ea s-a indepartat incet, incet de mine.
Am ramas insa preietena foarte buna cu cealalta tipa: Jennifer. Tin sa mentionez ca ea are o stare financiara foarte buna, insa are o inima de aur. Este amuzanta, iubitoare, gingasa si loiala… tot ce ti-ai dori de la un prieten! Am fost de multe ori la ea acasa, si acum ar cam veni momentul sa vina si ea la mine… Mereu bate apropori in legatura cu asta si mi se pare normal… dar mereu le resping, ajungand intr-o situatie penibila…
As vrea s-o invit la mine, dar daca s-ar distanta de mine precum cealalta tipa?
Nu vreau sa o pierd pe Jennifer nicidecum. Stiu ca la un moment dat o sa se indeparteze de mine pentru ca eu o resping, insa sunt foarte confuza…
Mami ma intelege, stie tot. Ba chiar a incercat sa vorbeasca cu tati sa ne mutam intr-un loc mai decent..dar, din pacate, nu ar fi mari sanse deoarece tatal meu nu ar fi de acord sa plateasca chirie lunar, cand poate in schimb sa stea in casa asta.

Intalniti-va in oras si gata. Locuinta actuala nu e destul de incapatoare pentru musafiri.

acuma ca ne-ai impartasit aceasta suferinta a ta iti este mai bine?

Ma bucur pentru tine ca situatia iti este mai buna. Din propria experienta iti spun ca prietenii raman prieteni si daca casa in care locuiesti nu este una frumoasa. Poti avea o discutie sincera cu prietena ta in care sa ii explici ce te retine de la a o invita acasa. Daca ea isi asuma “riscul”, atunci ti-l poti asuma si tu. In viata nu primim garantii de la nimeni, ne asumam urmarile alegerilor noastre. Din cum ai descris-o pe prietena ta, probabil nu va fi deranjata de asta. Daca ar fi trebuie sa iti pui tu intrebarea: vrei sa ai prieteni care iti sunt prieteni doar la bine? Succes! Scrie-ne deznodamantul