Sfatul terapeutului

Sfatul terapeutului

Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebari

Adreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat

Am un comportament alimentar deviant, asociat cu stari psihice complexe: nervozitate, anxietate, depresie etc. In urma episoadelor de supraalimentatie constante urmate de comportamente compensatorii de genul abuzurilor de laxative sau inducerea starilor de voma am ajuns intr-o stare deplorabila atat fizic, cat si psihic.

260 vizite

Actualizat: 21 martie 2016 | 7 raspunsuri

Terapeuti.ro

9:52am Mar 9

Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:Buna ziua! Sunt o studenta la medicina in vârsta de 23 de ani si am mare nevoie de ajutorul dumneavoastră . De aproximativ 6 luni de zile am observat un comportament alimentar deviant asociat cu niște stări psihice complexe: nervozitate, anxietate, depresie, etc. In urma episoadelor de supraalimentație constante urmate de comportamente compensatorii de genul abuzurilor de laxative sau inducerea stărilor de voma am ajuns intr-i stare deplorabila atât pe plan fizic, cât si psihic… Am ajuns sa ma îngraș aproape 10 kg si toate activitățile sociale si educaționale pe care le efectuam sunt grav perturbate. Am ajuns sa evit contactul social si sa nu mai reușesc sa îndeplinesc sarcinile corespunzătoare unor proiecte extrem de importante pentru viitorul meu. Obișnuiam sa fiu o persoana perfecționistă, cu rezultate de top in domeniul meu si o viața socială activa, însă am ajuns sa nu ma mai recunosc; capacitatea mea volitionala este minima, chiar si interesul meu fata de ce se întâmpla in jur a scăzut considerabil. Am încercat diferite tehnici de meditație bazate sau nu pe conceptul de mindfulness, tehnici de psihoterapie cognitiv-comportamentala specifice pentru tulburări alimentare de tipul bulimiei, post, rugăciune, discuții cu apropiații, însă nu reușesc sa controlez nimic. Am nevoie de o cale menită sa ma ajute, pentru ca in acest moment am ajuns intr-un endpoint… Va multumesc!

Botezat-Antonescu Radu

9:55am Mar 9

ma intreb daca nu este momentul sa incerci si alopatia si poate psihoterapie pe termen lung?

Elena Tudor

10:02am Mar 9

Tot acest comportament alimentar deviat urmat de starile psihice descrise pornesc de la o cauza ascunsa, sufleteasca care a fost declansatorul lor. Degeaba faceti fel de fel de tehnici, atata timp cat nu cautati sa rezolvati acel conflict interior,totul e zadarnic. daca nu reusiti singura sa il rezolvati, mergeti la un medic specialist care sa va ajute.

Manuela Lupes

10:28am Mar 9

Parerea mea este ca aveti nevoie de o echipa care sa va ajute sa depasiti aceasta etapa din viata d-voastra: psihoterapeut, psihiatru, endocrinolog si nutritionist. Sunt convinsa ca exista niste dereglari ale organismului dvoastra care ar fi bine sa le echilibrati lucrand in felul acesta. Cred ca va pot face si niste recomandari daca aveti nevoie. O zi frumoasa. (Ps: sa va dau si o veste buna: la 23 de ani nu mai este necesar sa fiti perfecta, nu mai e necesar sa corespundeti)

Lavinia Bârsan

10:38am Mar 9

Există mai multe posibile cauze ale acestei tulburări de comportament alimentar. Dacă de exemplu ați avut o perioadă în care nu ați fost la înălțimea așteptărilor dumneavoastră, e posibil să fi intervenit această tendință de a compensa un neajuns. La fel cum alții consumă alcool, droguri sau joacă jocuri de noroc până ajung la epuizare fizică și psihică, așa există și tendința de a mânca peste măsură pentru a umple un gol.
Gândiți-va la ce vă face să consumați prea mult, peste măsură.
Îngrășarea este un fenomen firesc în acest cerc vicios: mancat prea mult, compulsiv, sub influența emoțiilor, ca apoi să intervină starea de vinovăție și nevoia de a elimina cu orice preț “cauza” vinei. Apoi promisiuni către sine că nu se va mai întâmpla niciodată. Dar din păcate fără puțin ajutor specializat sau fără să înțelegeți mecanismul prin care se repetă cercul vicios, nu prea se rezolvă ceva.
Sfatul meu este să lucrați puțin la iubirea de sine. Cum? Spunându va că nu există perfecțiune și chiar dacă există, nici măcar nu e interesant să tindem să o atingem. Sub imperiul perfecțiunii, ajungem să fim într o luptă continuă, care efectiv ne seacă de energie. Acceptați va limitele și lucrați acolo unde simțiți și știți că se poate lucra. Sănătate și numai bine!

Ioana Frecan

11:18am Mar 9

Buna ziua! O tulburare alimentara este o modalitate de a face fata unor suferinte, sentimentului de gol, de inadecvare si/sau vid. Tulburarile alimentare sunt strans legate de stima de sine, de lipsa unui sens al sinelui, de sentimentul de inutilitate si de multe ori de perfectionism. O tulburare alimentara ne arata ca sistemul nostru de autoprotectie este slabit si este necesar sa dezvoltam abilitatea de avea grija de noi insine si de a dezvolta un sentiment sanatos al propriului sine. Toate cele bune.

Marius Dumitrescu

1:52pm Mar 9

Faptul ca v-ati umplut timpul fiind activ si perfectionist nu “v-a umplut si sufletul.” Si asa a aparut acest mod de “compensare”… deinlocuire a unei insatisfactii printr-o placere de moment…

Doina Zamfirescu

1:55pm Mar 9

Avand in vedere cele scrise de dvs va recomand un consult psihiatric si terapie pentru a atenua aceste simptome, pentru a intelege semnificatia lor si evident pentru a descoperi solutiile.