Mesaj anonim de pe www.terapeuti.ro:

Buna ziua, am 33 de ani, sunt casatorita de 6 ani si am 2 copii de 4 si 6 ani. De cand m-am casatorit, la ordinea zilei, cearta si scandal, injurata in cel mai josnic mod, imbranceli, palme, tras de par de la omul ce sta oricum mai mult in oras( remi, poker). Copiii sunt marisori si le spune ca mami e in toate felurile, apoi ii momeste cu jucarii, dulciuri sa se arate bun. M-am deteriorat iremediabil in interior, sunt orfana de mama de la 17 ani, acum si de tata( 49 ani-infarct), din om vesel si energic am ajuns ca o epava, imi vine si sa renunt la viata dar faptic nu sunt in stare pt ca sm frica de Dumnezeu si imi iubesc enorm copiii. Asteotam sa clachez deoarece mi-am ingropat toata fam si nu mai am forta sa duc o viata in care se tipa la mine, mi se scot ochii pt tot, sunt trasa de par.. Etc. cred ca ma aflu in fata depresiei … Nu stiu… Ma simt umilita desi stiu ca sunt puternica, am obosit si nu mai am vointa. Am copii mici, lucrez in mijlocul copiilor si nu am liniste deloc in casa, numai comenzi si ordine. Fm-am gandit sa divortez dar mi-e teama de suferinta copiilor. Oricum bine nu e. Am decazut moral si cei din jurul meu sunt imuni la suferinta oamenilor ingrijindu-se de bani mai mult( sotul, soacra). La nunta au ascuns banii sa nu ii fur eu( mi-a cazut cerul in cap dar aveam prinul copil. Era bebe)… Ca sa-mi pot creste copiii trebuie sa fiu bine eu si nu sunt. Nu mai e loc de discutii si remedieri. M-am impietrit si mi-e sila de pers cu care stau. Ce sa fac? Va multumesc!

sfatul meu este sa va urmati propriul sfat… aveti aici o variata http://www.dgaspc4.ro/centrul-pentru-mama–i-copil.htm

Ce te-ar face sa fii bine din nou? Fa ce este nevoie ca tu sa fii o mama linistita si disponibila pentru copiii tai. Fa ceea ce iti sta tie in putere.

Nefericirea dumneavoastra ii invata pe copii sa fie nefericiti. Ei sufera mai mult vazandu-va trista.

Acesta este un mediu toxic pentru dumneavoastră cât și pentru copii.Cum credeți ca se simt copiii când asista la aceste scene de scandal, abuz fizic și verbal? Ce pot învăța bun din aceste comportamente? Daca dumneavoastră v-ati "deteriorat iremediabil în interior" atunci nu așteptați ca și copiii sa ajungă în acest stadiu.

Copiii sufera mult mai mult in mediul asta decat daca ati divorta, parerea mea…

nu exista o "reteta" prin care sa va rezolvati o situatie ce persista de ceva ani si care s-a agravat zi de zi . Si la fel ,nu este usor sa rezolvati situatia la care ati ajuns , adica de pe o zi pe alta, fiindca odata ce a-ti facut compromisuri din diferite cauze timp de 6 ani , restul problemelor au venit cum era si firesc. Inspre rezolvarea problemei, puteti incepe prin a nu mai cauta si gasi vinovati de situatia in care sunteti pentru ca in general ceea ce ni se intampla bun sau rau, noi insine suntem responsabili. Si atunci cand noi gresim in relatii, la fel nu este nevoie sa ne acuzam, pentru ca cele mai multe greseli, le facem din lipsa de cunoastere sau de experienta, dar putem invata si trage niste concluzii. Daca reusiti sa nu mai gasiti pe nimeni vinovat de ceea ce traiti acum, treceti la urmatorul pas: INTREBARILE ! Va scrieti cateva intrebari la care apoi sa va raspundeti sincer , prin simplul raspuns DA sau NU , fara alte argumentari . Gen de intrebare : Imi iubesc eu cu adevarat sotul? Vreau eu cu adevarat sa divortez? Stiu cu adevarat ce vreau ? Vreau eu cu adevarat sa fiu fericita? etc. V-ati raspuns la aceste intrebari in scris , iar de aici incolo incepe noul drum al Dvs in functie de raspunsurile pe care vi le-ati dat. Orice drum alegeti , aveti de lucrat in primul rand cu Dvs, cu dorinta a va cunoaste , a stii ce calitati aveti si de aici sa va ridicati stima de sine cu increderea ca Dumnezeu va este alaturi . Odata stabilite calitatile pe care le aveti, nu va v-a mai intersa ce spune alta perosna despre Dvs. pentru ca ve-ti sti ca persona care va aduce injurii face acest lucru din propriile frustrari , ca nu are nici o legatura cu persona Dvs, Astfel ca, din persoana victima in care va simtiti , va ve-ti transforma in persoana compatimitoare, fara sa mai luati personal atacurile verbale ale sotului, nu ve-ti mai simti nevoia nici sa ripostati , nici sa veniti cu argumente ca nu este asa, si nici sa mai suferiti. Adica : Dvs avand convingerea ca sunteti o persona buna, desteapta, etc, poate sa va spuna alta persona ca sunteti rea sau proasta, chiar nu trebuie sa va intereseze(afecteze) , pentru ca singura persoana care va cunoasteti cu adevarat sunteti doar Dvs., iar Dvs sunteti constienta de cum sunteti. Cuvantul cheie in lucrul cu Dvs insiva este IUBIRE, puneti iubire in tot ceea ce faceti, in toate activitatile pe care le faceti, si mai ales in cele care nu va face placere si ve-ti observa pe moment cum parca o lumina divina vine ca o binecuvantare a tot ceea ce faceti si simtiti pe moment. Cand va ve-ti simti puternica , luati decizia constient si in impacare cu sinele , fara a va mai simti vinovata , ci responsabila ca decizia care ati luat-o ( ma refer la decizia de a divorta sau nu) este decizia constienta si responsabila care va face sa va creati viata in mod firesc si frumos . Puterea sta in "mainile " tale, adica in modul tau de a gandi despre tine si viata care merita sa o traiesti in armonie si echilibru in TOT si toate. Si spre folos asculta : https://www.youtube.com/watch?v=clUrBNn6ejM

Inteleg situatia dvs foarte bine si eu am trecut prin asa ceva.Va sfatuiesc sa rupeti acest cerc vicios,aceasta casnicie toxica, unde nu exista respect si iubire.Copii sufera cel mai mult, credeti-ma, pt. binele lor luptati,fiti puternica si iesiti din acesta relatie.Exista viata si dupa divort,totul depinde de dvs.

daca iubiti PACEA alegeti !exista a doua sansa!

Dupa umila mea parere, in cazul dvs divortul ar fi prima optiune si o spun cat se poate de direct si fara ocolisuri. Din ceea ce ne relatati rezulta ca dvs stati in casa cu un persecutor, cu un abuzator. Un om cu o astfel de cruzime i-ar face pana si pe vechii inchizitori spanioli sa para niste statui ale compasiunii umane.
Chiar daca va este sot, legile (atat cele laice, morale sau chiar religioase) nu ii dau voie sa va abuzeze si sa va trateze ca pe o carpa. Ati declarat ca v-ati gandit sa divortati dar va e teama de suferinta copiilor, insa va spun ca acei copii sufera cu mult mai mult daca locuiesc intr-un mediu plin de certuri, insulte si batai. Iesiti din acel mediu si dati-l afara din viata dvs pe acel persecutor. Si pe langa asta, ar fi o idee buna sa-l dati pe sot pe mana justitiei. Nu mai acceptati persecutiile si ridicati-va impotriva persecutorului.
Daca nu veti face nimic, atat dvs cat si copiii vor avea de suferit.

În situația dvs. consider ca, dacă soțul nu este disponibil pentru a încerca o reconciliere printr-un demers terapeutic de cuplu, soluția este divorțul. În ceea ce privește copiii, studiile din literatura de specialitate arata cum, o familie monoparentala funcțională este mai benefica decât una în care ambii părinți sunt prezenți, dar tiparele relaționale sunt disfuncționale. Așadar, argumentele, I’m care situația dintre dvs. și soțul dvs. nu se schimba sunt în favoarea divorțului. Totodată, în privința manifestărilor dvs., acestea se încadrează într-adevăr în tabloul clinic al depresiei, iar în acest sens puteți apela la sprijinul unui specialist care sa va fie alături.

Cel mai grav este că copiii sunt martori la un asemenea comportament al unui părinte față de altul si ar putea prelua acest model. Cred ca ei suferă mai mult anume în aceste condiții de violență, maltratare și lipsă de respect în familie. Dacă nu sunteți indiferenta față de dezvoltarea si sanatatea psihică a copiilor, trebuie să luați măsuri concrete.

Copiii au nevoie de dragostea parintilor, e adevarat; dar la fel de adevarat este ca au nevoie si de dragostea dintre parinti. Oricare din aceste doua ar lipsi, copiii vor fi afectati. In cazul dumneavoastra… nu doar ca dragostea din cuplu lipseste, dar, se pare, lipseste si toleranta, linistea. Spuneti ca nu puteti divorta de frica suferintei copiilor; suferinta in urma a ce, va intreb. Pentru ca tata va ramane tata pentru ei, indiferent ce s-ar intampla. Dumneavoastra va separati de sot, nu si copiii. Divortul este o cale pentru a va fi mai bine, pentru linistea caminului; nu este o pedeapsa. Daca aceasta casnicie nu functioneaza, cum de va ganditi sa persistati in ceva disfunctional? Care credeti ca vor fi consecintele, in cazul in care continuati aceasta relatie toxica? Care sunt consecintele in urma divortului? Ganditi-va profund la aceste intrebari si veti sti ce e de facut.

Divortul e obligatoriu, copiii sufera mult mai mult cand va vad lovita, decat daca divortati! Sunteti o VICTIMA violentei in familie, si aveti obligatia morala fata de copii sa luati masuri. In statele civilizate, astfel de parinti pierd dreptul sa isi creasca copiii. Iar dvs sunteti oarecum complice deoarece acceptati bataile… De ce va complaceti in situatia de victima? De dragul copiilor? credeti ca le va fi bine in mediul acesta?