Mesaj anonim:

Cum sa ma comport cu oamenii care ma ranesc?

Pe scurt, cineva trebuie să accepte că indivizii sunt în competiţie pentru supravieţuire (adapost şi hrană) şi perpetuarea speciei. Însă există factori care se pot inflltra la un anumit nivel în aceste mecanisme înnascute, oamenii acţionând ca şi cum le-ar fi foame, sau ca şi cum ar fi îndrăgostiţi. Dependenţa de droguri poate servi drept model fundamental. De citit şi aici: https://www.facebook.com/groups/alimentatiaveganafarafoc/permalink/10151632224013600/

Odată ce ai conştientizat aceste forţe obscure, începi să nu mai pui la suflet şi laşi de la tine, realizezi că şi ceilalţi au propria lor telenovelă şi în fiecare moment sunt ‘în rol’ Pentru o viziune globală ar ajuta şi un interviu de genul ăsta. http://www.youtube.com/watch?v=2MsuqvLIttk Click pe butonul de sub video pt traducere EN sau RO.

Care oameni? Prieteni, cunostinte, simpli oameni de pe strada? Care sunt situatiile in care te simti ranit/ ranita de acestia? Care sunt modalitatile de raspuns pe care le utilizezi tu in prezent ca sa te comporti fata de ei? Ar fi indicat sa cauti raspunsul la intrebarile astea impreuna cu o pers specializata, care sa te ajute sa descoperi daca nu cumva, in mod inconstient, iti asumi tu rolul de "victima", si astfel legi relatii sau te pui in situatii in care poti fi tratat/tratata ca atare

Un atasament sufletesc poate servi ca sursa de iubire si forta, dar poate duce si la mai multa suferinta si nefericire.Atunci, la baza atasamentului se afla o relatie de dependenta emotionala.Asta inseamna ca eu nu pot simti, gandi si decide independent de persoana cu care sunt in relatie, pentru ca ma tem ca relatia sa nu se sfarseasca, iar fara aceasta relatie eu nu pot trai.Aici apare identificarea persoanei cu relatia – eu sunt relatia- iar daca aceasta relatie se sfarseste, sfarsesc si eu. Poate va ajuta sa intelegeti mai multe articolul de aici http://www.psihoterapeut-bucuresti.ro/informatii/relatiile-interumane-bune-sunt-benefice–cele-rele-ne-imbolnavesc-!.html

Mult,mult mai bine decat ei.

se poate intampla sa ranim pe cineva fara sa intentionam si ma gandesc ca nu v-ati dori sa fiti judecat/a pt ceva neintentionat. Cei care fac rau intentionat merita mai mult compatimire pt ca, defapt, in interiorul lor sufera

Rănile de regulă ne fac să suferim și multora nu ne place suferința.Desigur sunt persoane care ne rănesc fără intenție,noi o percepem așa.Dacă sunt răni vindecabile mergem înainte.

Nu poti fi ranit/ranita fara a permte in interiorul tau acest lucru, iar asta o faci prin interpretarea si importanta pe care o dai celor ce ti se intampla.

Cand spui ca cineva te raneste, este ceva f relativ, f interpretabil si nu poti da un raspuns obiectiv la astfel de intrebari. Ca si idee generala, poate insemna ca nu ti se respecta ,,teritoriul” personal, sau ca tu insuti nu ti-l protejezi suficient de bine fata de altii, permitand un accees mult prea facil, pt oricine, in preajma sau intimitatea ta, fara a pune macar niste conditii minime cu rol de ,,filtrare”, de selectie. In viata oameniii se protejeaza de cei care le fac sau pot sa le faca rau prin … ,,distanta”, pur si simplu ii evita pe acestia, nu se mai apropie de astfel de persoane, nu intra imediat direct in conflict cu ele, cel putin atat timp cat pot inca evita. Este ceva instinctiv chiar si in cazul celor mai puternici. Deci prima oara se ia ,,distanta”, este prima masura necesara pt siguranta personala. F multi oameni care se plang de ceilalti, sunt oameni care nu stiu sa semnaleze celorlalti granitele, limitele, nu stiu sa recunoasca propriul teritoriu sau al altora, sa dezvolte comportamente de evitare, de ocolire a unor astfel de persoane si sa invete astfel sa-si ,,gestioneze” intr-un mod benefic viata intima, cercul de prieteni, anturajul etc de teama unor alegeri pe care nu au inca curajul sa le faca, ezitand sa-si asume responsabilitatea de a le duce la indeplinire.
Nimeni nu-si pune probkema de a sta sa rezisti aceptand, intelegand suferinta, doar incercand sa schimbi perceptia ta asupra ei sau de a incepe sa te lupti direct cu agresorul/agresorii imediat. Lucrurile acestea le faci doar in situatii extreme, atunci cand nu mai ai incotro, nu si atunci cand poti evita.
Acum sigur ca ce am spus eu poate fi bun, poate fi real pt anumite cazuri, dar nu poate fi adevarat pt orice situatie. Sunt cazuri cand suferim pt ca noi insine suntem ,,agresori” in relatia cu ceilalti si nu intelegem de ce ceilalti se opun intentiilor noastre bune, cand le incalcam fara voia lor teritoriul si cazuri cand refuzul nostru de a accepta, intelege anumite adevaruri, ne face de asemenea sa suferim iar in astfel de cazuri nu trebuie sa mai evitam ci sa ne confruntam direct cu lucrul respectiv.

De obicei este bine venita o calibrare emotionala,evaluare si cautarea caii optime de urmat.

Oamenii care te ranesc nu sunt si nu vor fi niciodata oameni de calitate,cred ca cel mai importat este sa-i tratezi ca atare si sa nu dai importanta la persoane care sunt totdeauna cu raul dupa ele si menite totdeauna sa faca rau!!!

Dificultatea de a pune limite cu oameni care ranesc, provine destul de frecvent într-o relaite anterioara cu un parinte toxic, care nu a permis copilului sa puna limite, deci acesta nu prea stie cum sa puna limite, pt ca nu a fost autorizat niciodata, sa o faca.
Deci prima reactie e sa va autorizati sa puneti limite, apoi,eventual sa parasiti relatia, daca dificultatile, depasesc beneficiile.