Mesaj anonim, prin www.terapeuti.ro:

Buna ziua! V-as ruga sa ma ajutati cu un sfat in urmatoarea situatie: sunt casatorita de 7 ani si am o fetita de 6 ani. Relatia cu sotul meu s-a deteriorat, aici nu voi intra in detalii deoarece nu cred ca au relevanta in problema mea, si am decis sa ne despartim. Ca urmare, in luna februarie ne-am despartit eu fiind nevoita sa ma mut din casa impreuna cu fetita. Mutarea am pregatit-o dinainte,i-am prezentat noua casa, i-am facut camera asa cum si-a dorit-o, i-am spus ca tati si mami au decis sa se desparta, ca amandoi o iubim la fel de mult, ca oricand isi va dori poate sa mearga la tati. In seara in care am plecat, fetita a spus initial ca este de acord iar la usa s-a razgandit. I-am spus ca nu este nicio problema, daca asta isi doreste poate ramane,si ca mami o asteapta atunci cand isi doreste. Atunci, s-a razgandit din nou si a spus ca vrea sa mearga cu mine. Dupa ce ne-am mutat timp de cca 3 saptamani il respingea pe tatal ei, chiar daca o incurajam sa vorbeasca cu el, sa stea cu el cand venea sa o vada. Dupa aceasta perioada a inceput usor usor sa il accepte. Chiar daca ne-am despartit, ne petrecem f mult timp impreuna, toti trei (mergem in parc, ne-am petrecut Pastele impreuna,sarbatori in familie, tatal ei ne viziteaza aproape zilnic). Acum vine problema: de cca o luna copilul manifesta un atasament foarte mare fata de tata. Nu asta ma deranjeaza ci faptul ca nu mai doreste sa vina acasa. Isi doreste sa stea la el, in casa pe care ea o stie de acasa…Casa aceea ii ofera un confort cu mult mai mare decat cel pe care il am eu(casa la curte cu piscina, versus apartament de doua camere…). Acolo are o serie de prieteni cu care ii place sa stea iar in plus, tatal ei nu ii refuza nicio placere, ii ofera aproape tot ce-i cere. Eu ii impun mai multe reguli, incerc sa-i dezvolt niste valori morale sanatoase, nu ii cumpar orice, oricand spunandu-i ca nu am suficienti bani de fiecare data cand ea isi doreste. Dar chiar si asa de multe ori "cedez", in plus incerc sa fiu cat mai prezenta in viata ei, mergem in parc, ne jucam impreuna. Am renuntat la serviciu pentru ca imi ocupa foarte mult din timp, acum am un business personal, pentru a fi cat mai mult cu ea. Acum, dupa o vacanta petrecuta cu ea la mare, vacanta ce i-a placut ff tare, in care mi-a spus ca ce bine ca am mers in vacanta fara tati, pentru ca vroia sa fim doar noi doua, nu s-a mai intors acasa de 4 zile, vrea sa stea la el, nu ma cauta daca nu o caut eu. Am intrebat-o daca vrea sa ramana la tati si mi-a spus ca nu, ea vrea sa stea la mine, insa faptele spun altceva…Oare este sanatos ca un copil atat de mic sa fie impartit la modul asta, sa nu aiba un loc statornic, sa aleaga sa stea cand vrea si unde vrea?? Va intreb asta pentru ca sotul meu spune ca daca ea vrea sa stea cand la mine cand la el, fara un program bine stabilit, el este de acord si o sustine. Sunt foarte trista si neimpacata cu aceasta situatie si ma intreb daca este sanatoasa aceasta abo
rdare in dezvoltarea ei ulterioara. Cum as putea sa o apropii catre casa noastra, asa cum ii spuneam nou doua, sa o fac sa isi doreasca sa stea din nou in aceasta casa? Poate fi doar o perioada pasagera, copiii au astfel de momente? Imi cer scuze daca am dat prea multe detalii, insa am vrut sa expun situatia cat mai clar pentru a va face o analiza corecta asupra situatiei. Va multumesc anticipat pentru raspuns!

Divortul este un eveniment traumatizant pentru intreaga familie. In cazul dvs, pe langa faptul ca ea trebuie sa se adapteze separatiei dintre parinti, mai adaugam si plecarea din casa in care a crescut. Copii devin foarte atasati de caminul in care cresc, practic este "teritoriul" cel mai cunoscut, sigur si stabil. Deci este normal sa isi doreasca sa se intoarca si sa stea acolo cat mai mult. Referitor la pendularea sa intre cele doua case, eu as spune sa ii oferiti spatiu. Daca ii faceti un program, in loc sa o lasati sa aleaga, ii impuneti un ritm si niste dorinte care nu sunt ale ei. Ce puteti face este sa discutati toti trei, sa ii expuneti ingrijorarea dvs si care ar fi dorinta dvs, sa o intrebati ce isi doreste, ce simte si sa gasiti impreuna o solutie care sa functionezepentru toti. Tinand cont de ceea ce isi doreste ea si de ceea ce simte! Este important sa o validati in acest sens. Acest demers poate fi aplicat indiferent de situatie: solutiile se adopta impreuna cu copilul, tinand cont de nevoile fiecaruia (si ale copilului si ale parintelui). Este posibil sa nu iasa din prima, sa fie nevoie sa mai incercati, sa gasiti alte solutii, sa negociatie, etc. Totul este foarte normal si firesc si toate aceste lucruri ii transmit faptul ca parerea si sentimentele ei conteaza si sunt respectate, fara a-i neglija pe parinti. Ca idee, sacrificiul gratuit al parintilor nu le face bine copiilor pe termen lung.

ma gandesc ca ar fi utile sa discutati toti 3 si impreuna cu un terapeut de familie?

Draga mamica, te felicit ca ai facut in asa fel incat aceasta separare sa aiba consecinte negative cat mai putine si cat mai putin intens pentru fetita ta; il felicit si pe tatic. Trebuie sa stii ca pe langa iubire oferita copilului, el are nevoie si de iubirea dintre parinti. Cand aceasta este imposibila, e bine primita si intelegerea si respectul dintre ei. Decat mereu cearta, galagie in casa, etc… Exista si divort sanatos pentru copil (chiar daca nu e de dorit), astfel incat acesta sa nu se transforme in trauma care il va afecta pe viata. I-ati adus dovezi ca o iubiti in egala masura si ca separarea s-a produs doar intre voi si nu v-ati despartit de ea nici unul din voi. Asa ca poti sta linistita din acest punct de vedere. Alt aspect este primordial acum; oarecum l-ai intuit: disensiunile de parenting intre tine si tatic. Tu esti cu regulile, taticul cu recompensele imediate. Sigur ca fetita trage acolo unde e mai usor. Asta e motivul, mai degraba decat confortul casei tatalui. Plus prietenii de acolo. Iti recomand sa ai o discutie cu tatal, in care sa-i vorbesti despre recompense care se dau atunci cand indeplineste un set de cerinte cum ar fi ordine la jucarii in fiecare zi, igiena in fiecare zi, etc. Iar dupa indeplinirea indatoririlor poate merge acasa la tatic sa-si intalneasca prietenii. In caz contrar, poate merge la tatic sa stea cu el, fara prieteni sau alte privilegii. Sau poate sa mearga acasa la tatic sa-si duca la indeplinire indatorirle acolo, si doar apoi vor urma privilegiile. Mai simplu spus: prima data datoria si apoi placerea, oricare ar fi locatia (la tine sau la tata). E recomandat ca tu si tata sa fiti pe aceeasi mana cu aceasta regula, chiar daca va incepe manipularea si santajul emotional. Ideea este ca in pofida separarii, educatia trebuie sa continue, de ambele parti. Si, din cate ai prezentat situatia, se vede ca taticul este dedicat, doar ca, probabil, nu stie cum, pentru ca, atunci cand erati impreuna, tu aveai pondere mai mare in acest proces educativ al copilului. Acum, cand aveti pondere egala, e de dorit sa fiti pe o mana. Asta inseamna si ca, daca taticul vrea o anumita tactica ce aduce beneficii copilului, atunci si tu ar trebui sa-i respecti tactica sa fii pe o mana cu el (nu doar el cu tine). Iti doresc muuuult succes in procesul de educatie!