Buna seara,(la mine este seara), am 15 ani si anul asta am examenul de capacitate. Problema mea este ca sunt obsedat de jocurile online. Orice as face, ajung sa joc jocuri cu colegii sau singur. Am incercat fel-de-fel de solutii precum inchisul contului de facebook si stergerea jocurilor, ascunderea laptopului, sa fac alte activitati precum cititul, mersul cu bicicleta si altele. Prietenii ma invita in oras iar eu le spun ca nu pot pentru a sta pe calculator. Recent mama a vrut sa foloseasca wi-fi-ul din casa dar firul era bagat la mine in calculator ca sa imi mearga mai bine netul si ea nu stia si a folosit netul de pe abonament si i-a venit factura de 80 de euro, in mintea mea imi vin 2 ganduri, telefonul are o problema, dar si eu am o problema.
Evenimente negative in copilarie ar fi ca eram batut de tiganii din cartierul in care inca stau, si eram batjocorit de cei din fosta scoala(cea primara).
Sunt clasa a 8-a, iar in 3 luni urmeaza sa dau examenul de capacitate.
Ma consider prietenos si am multi prieteni. Am incercat sa ma imprietensc cu toti ‘dusmanii’ din trecut.
Am o viata sexuala neinceputa din fericire si astept momentul potrivit.
Am o familie mare, 2 frati(unul vitreg si unul de sange, amandoi mai mari decat mine), o mama , 2 tati(unul vitreg si unul de sange(de care nu vreau sa aud/vad)) si toti bunicii in viata. Toti ma iubesc si incearca sa ma faca sa inteleg ca jocurile nu sunt bune pentru mine mai ales in aceasta perioada cand eu ar trebui sa invat, dar eu vad invatatul ca pe o povara si vreau sa scap cat mai repede, recent am inceput sa fac progrese, retinand din ce in ce mai multe informatii despre limba si literatura romana dar si despre matematica. Consider ca o sa fac bine la examen chiar daca nu depun efort deloc. Ma bazez pe inteligenta nativa.
Sunt in stare perfecta de sanatate, dar ma imbolnavesc din ce in ce mai usor, timp in care am o pofta apriga de jucat pe calculator. Toti imi spun ca este ca un drog si au inceput sa ma vada din ce in ce mai rar inafara camerei mele.
Acum incep sa realizez ca am nevoie de ajutor.
Prin jucat ma exprim, imi arat adevarata personalitate, nu neaaparat persoanelor din jurul meu, ci celor cu care joc. In realitate sunt un pusti care invata ‘ok’ la scoala si 0 efort depus acasa, dar in jocuri, fac ceea ce iubesc precum:Conduc masini perfectionate de mine, confectionez arme si apoi omor echipa care este impotriva mea, pentru a trece la urmatorul nivel, construiesc orase, conduc camioane, sunt lider de misiuni de asasinat, am grija ca oamenii sa fie in siguranta etc…
Cand sunt foarte emotionat sau trist sau oricum m-as simti, cand ajung in fata unui calculator, ma detasez de orice sentiment si devin persoana care as vrea sa fiu in realitate, un conducator de raliuri sau chiar un soldat, gata sa isi riste viata pentru patrie.
Nu ma pot detasa de acest hobby pentru ca pur si simplu ma defineste.