Mesaj:
Buna ziua!
Am o problema care ma streseaza la maximum, imi scade stima de sine, ma simt ingrozitor si plang de cateva ori pe zi, ma simt destabilizata emotional.
Peste 2 luni voi avea nunta, insa relatiile cu socrii sunt din ce in ce mai tensionate.
Pe scurt, de 3 ani m-am mutat la viitori socri, care s-au purtat foarte bine cu mine, oameni draguti, educati si uneori chiar simteam ca am o copilarie mai prelungita si recuperam din copilaria mea tumultoasa pe care am avut-o, iar ei au venit ca un balsam. Ii apreciam si ma bucuram ca i-am intalnit. Acum un an am programat nunta, iar la inceput am simtit o apropiere din partea lor chiar mi-au zis ca ma simt ca o fiica.
Viitorul socru s-a implicat foarte mult cu rezervarea localului si tocmirea cu fotograful si cantaretul, cerandu-ne parerea si zicand-ne ce ar fi mai bine. Cu astea 3, eu si prietenul meu am fost total de acord cu ce a zis el pentru ca noi nu prea am fost la nunti si am zis ca e ok sa aleaga el. Insa problema a venit cand, prin toamna tot insista de un tip de verighete si noi ziceam ca vedem atunci si o sa luam in considerare parerea lui. Dar in iarna, cand am inceput sa probam verighete, nu prea ne incanta modelul zis de el, lucru care l-a suparat si a zis ca el se retrage. Apoi apogeul a fost atins cand eu am indrazniti sa sun la local pentru a programa o intalnire, a iesit o cearta grozava deranjat de faptul ca: "cum sa suni tu ca mireasa la restaurant" si ca ii stricam prestigiul cu seful restaurantului daca ne ducem doar noi 2 fara ca el sa stie ce se discuta, de parca nu veneam tot in numele familiei si apoi ii povesteam
Acum astea au declansat ceva mai adanc, pentru ca eu nu mai am parinti, si fiind o relatie mai buna decat cu cei naturali, m-am implicat emotional si cumva creierul meu ia vazut ca substituit a ceea ce nu mai am in prezent si nici nu am avut in copilarie (adica tatal meu era violent, bea si mereu erau certurii in familie, iar mama tacea si nu-i zicea nimic, apoi cu noi era dura si nu ne permitea nimic)
Viitorul sot este mai calm legat de asta si zice ca daca nu te implici nu suferi, dar eu nu pot. El a avut o viata linistita fara frica de cearta sau bataie sau lipsuri materiale, normal sa trateze mai pasiv, cand ai primtit totul fara efort.
Nu stiu ce sa fac, cum sa ma raportez la problema ca sa nu ma mai afecteze, ce propuneti?
Incerc zilnic metoda de relaxare progresiva de Jacobson, meditatie orintale si fac exercitii fizice pe muzica….
Mi-as dori sa nu mai preocupe organizare nuntii privind restaurantul pe care iei si-au asumat-o si sa tratez lucrurile mai pasiv, mai distant si sa ma axez pe cum voi fi eu in acea zi: rochie, coafura…
Nu stiu pe cine sa intreb, va rog sa ma ajutati! Orice ideie, metoda e bine venita!

Mentionez ca din partea socriilor vor participa 2 treimi din totalul invitatiilor si ca facem la local doar pentru ca ei au invitati, desi eu imi doream ceva mic, restrans fara mult stres, insa ei nici nu au vrut sa auda o astfel de parere pentru ca ar zice lumea "Uite un copil are si nu sunt in stare sa ii faca o nunta" – lucru care le-ar afecta demnitatea in oras si imaginea buna – afirma el
In timp ce eu si prietenul meu suntem mai pasivi la pareriile oamenilor necunoscuti care se baga cu cizma in sufletul tau si iti provoaca doar suferinta ………

Off, incontr-o?

Mereu simt ca ma urmareste trecutul. Si stiu ca, copilaria marchiaza intreaga viata…, dar caut inca raspunsuri din trecut si prezent si incerc sa inteleg anumite goluri din trecut care se reflecta in prezent.

Va multumesc mult!

intradevar lucrurile sunt mult mai profunde. Ati evaluat situatia foarte bine. Insa asa cum faceti diverse meditatii sau exercitii… este de dorit sa existe un ‘ghid’ care sa va coordoneze. Gasiti un psihoterapeut si discutati cu el. Nu exista o solutie ‘pe loc’, aceasta dureaza si merita timpul si efortul investit. Succes!

Un asemenea eveniment cum este nunta devine de multe ori incarcat de tensiuni pe masura ce se apropie "evenimentul". Ies la iveala tensiuni mascate si este nevoie de mult calm si intelegere. Intrati intr-o familie care are propriile valori si propriul mod de a privi lucrurile (unele nu va convin), incercati sa priviti partea buna a lucrurilor. Puteti apela la un terapeut care sa va ajute sa va schimbati perspectiva asupra situatiei.

Impune-te si spune ce doresti. Acum este momentul si ai tot dreptul. In loc sa plangei de nemultumire si sa nu te bucuri de nunta, ia atitudine. E dreptul tau, e nunta ta. In relatia cu socrii incearca sa le intinzi mana spre impacare si sa discutati cum sa va intelegeti mai bine. Da-le mai multe sanse si incercati sa gasiti un consens. Daca nu merge, nu insista la infinit. Sunt animite persoane in viata cu care "nu trebuie" sa ne intelegem. Este din nou dreptul nostru sa ne intelegem cu cine se poate. Sa nu iti fie frica sa zici "nu" in viata.

Eu am lucrat ceva timp in hotel si am avut pare de multe nunti si pot sa spun ca MIRII organizeaza nunta dupa bunul lor plac!!!! Verighetele, daca nu va plac- pur si simplu nu le cumparati!!!- o sa le purtati toata viata , nu doar la biserica! Trebuie sa va faceti socrii sa inteleaga ca este nunta VOASTRA si amintirile si regretele ca ar fii fost mai bine asa, mai placut invers o sa va urmareasca toata viata -asta e un sfat de la cineva care a facut doua nunti (odata la parinti, odata la socrii) , a plans la amandoua nuntile (si nu de fericire ) si chiar si dupa 8 ani isi aminteste cu amaraciune de ceea ce trebuia sa fie cea /cele mai frumoasa/e zi/le din viata unei fete! Pe de alta parte trebuie sa tii cont: participa -si in ce masura- financiar socrii la pregatirile nuntii ?! Eu dupa 8 ani de locuit cu socrii , am luat calea strainatatii cu tot cu familie! La mine tot inainte de nunta s-au stricat relatiile… ”perfecte”!

Trebuie sa iti spun ca de vre-o doi ani am cunoscut ‘herbalife’, care m-a ajutat mult cu stima de sine! (Nu spun ca ASTA este solutia ) , dar am inceput sa fac sport, sa citesc carti de dezvoltare personala , sa imi fac un program bine pus la punct astfel ca nu mai aveam timp sa ma gandesc ca ”nu sunt o buna gospodina, nu sunt o buna sotie si cu siguranta nu am facultate ca sa pot sa imi cresc copilul asa cum vreau ” -cunform soacrei (, si trebuie sa spun ca mi-a spus in fata ca nu ii place ca nu mai stateam pe-acasa sa ma cert cu ea), si incet incet mi-am educat mintea sa nu mai fiu tot timpul nervoasa, sa atrag doar lucruri placute in viata mea!

Daca vrei sa vb mai mult -sunt aici!

uneori e greu sa faci fata sfaturilor celor din jur…poate te ajuta secventa video de mai jos. Dr Rares Ignat – psihoterapie
pentru depasirea obstacolelor din viata familiala & profesionala https://www.facebook.com/video.php?v=10153076538306030&set=vr.10153076538306030&type=2&theater

Practic tu ai devenit al doilea copil al familiei, socrii tai te infantilizeaza și probabil fac la fel și cu fiul lor. Locuitul cuplului cu socrii/părinții dauneaza intimității și creșterii. Ma îndoiesc ca ai șanse sa le pui limite noi și ferme dintr-o data. Ca sa faci asta în primul rand trebuie sa crești pana la punctul la care sa nu ai nevoie de substitute de parinti. Cauta un terapeut și începe sa lucrezi, sunt sigura ca povestea e mult mai mult decât ai scris aici. Dă-mi un mesaj și pot încerca să te îndrum către cineva, în funcție de orașul în care ești. Numai bine!