Mesaj:
Buna ziua,Situatia mea este asa:

1. Sunt mama de un an si o luna. Tatal copilului isi manifesta dorinta de a ajuta prin vorbe, faptic nu l am lasat, eu sau ai mei.

2. Ai mei nu sunt de acord cu el. De la bun inceput nu au fost, lipsa de munca, ceva probleme cu pacanelele.

3. Am continuat cu tampenia si nu l am trecut in certificatul de nastere, desi stiu ca legal se rezolva imediat prin instanta, el fiind tatal copilului sau de buna voie la Starea Civila.

4. I am acordat o noua sansa, desi ai mei nu au fost de acord in luna Sept. Dupa 4 zile am fost inapoi la ai mei. Decizia luand o la moment pe baza emotionala.

5. Simt ca nu reusesc sa fac fata ca mama decat in prezenta alor mei… La modul… constant simt ca imi este distrusa stima de sine. Si sa va spun acum… Le am zis alor mei (sora, mama) sa nu mai tranteasca usile, eu vorbesc, eu aud. Le am zis sa nu mai lase usa deschisa ca vine curent, la fel… In mod constant nu ma aud. De fapt asta se intampla inca de cand eram mica. In mod uzual mi se punea pumnul in gura. Ii spun nu stiu ce sora mii incepe sa urle, ii zic vezi ca e un copil mic in casa… Maica mea se ia de mine. Situatii ce dateaza din copilarie inca…

6. In alta ordine de idei… Nu mai suport atitudinea asta de adolescenta perpetua… Alor mei fata de mine. Pe de alta parte parerea lor ma influenteaza… Negativismul si paranoia lor. Maica mea nu face curat, nimic… In 2010 au divortat in 2012 s au recasatorit. Si inainte sa plece in concubinaj sora mea, la fel nu facea nimic… Clar ceva este…

7. Stiu si simt ce am de facut… Sa fac ceva sa ma eliberez de chingile lor, sa nu mai conteze enorm de tare parerea lor, ca am un copil cu omul respectiv… Pe de alta parte nu am baza in faptele tatalui copilului. Cum sa fac sa il responsabilizez?

8. Faza cu certificatul am facut o ca a vrut maica mea… Pe perioada sarcinii la fel… “picatura chinezeasca” ca pleaca de acolo ca… Acum afland ca sora fiind insarcinata parca s au reactivat amintirile de atunci, cum m a dat afara din casa… Sora mea a sarit sa ma bata atunci… Ca nu vroiam sa avortez…

9. Si ma mai sperie aspectul ca reactionez brusc la orice si iau decizii la secunda pe baza emotionala… Si sunt nehotarata, asta si din cauza de lipsa dei incredere in mine. Plus ca in 2010 am facut un avort si nu mai eu stiu cum am suferit ca un caine in tacere, tot ca au vrut ai mei, ca nu era loc in casa… De copil .Si acum este… Wow. Plus ca si ei la randul lor au ceva avorturi la activ. Cumva am recreat conditiile din 2010? Astfel incat sa ma pedepsesc singura si sa imi creez situatia de mama singura?!?

10. Din momentul 2010 am devenit nehotarata… Pt ca atunci pendulam functie de ce ziceau ai mei, fac avort, nu fac avort… Si am facut, intrun moment de slabiciune. Dar in 2013 am fost puternica… Si nu m am lasat influentata de ei, desi din casa mau dat afara si etc. Plus ca dupa ce am nascut, travaliu de 34 de ore… Am picat intr o stare de tristete profunda. Asistentele erau ingrijorate.

11. Vreau sa imi limpezesc viata. Asa nu mai pot. Nu mai rezist. Cum fac sa nu mai pun la suflet scenaritele alor mei?!? Eu fiind influentabila, inca? Simt ca trebuie sa il trec pe certificat pe tatal copilului… Vreau sa il responsabilizez cumva… Sa am un sprijin in el.

12. Altfel… Daca as avea putinta financiara in secunda doi as pleca… Dar la un salariu de 1000 lei pe luna… A. Ieri m a pleznit un gand sa plec, din nou. Cum am plecat in luna Sept de la tatal copilului, pe ascuns. De asta data… Eu iesisem pt 30 min in interes de scos catelul, si cand m am intors copilul plangea de numa’ numa’… Si ei spun ca ce grija au de copil? De unde stiu ce este cand sunt eu plecata? Sincer pe ascuns nu as vrea sa plec… Desi… Sa nu mi se puna in carca ceva in legatura cu sarcina sora mii. Nu ca nu ar conta faptul ca fumeaza 2 pachete de tig pe zi nu mananca fructe, legume… Si taica miu e plecat la munca… Care este momentul oportun? Ca mi s a si spus cand m am intors in Sept… Daca mai pleci, pleci fara copil…Asta e buna.

12. Si inca ceva… un copil de 1 an si o luna este atasat de obiectele lui? Sau ce vede prin casa? Ca obiecte? Sau totul tine de perceptia mea si ce simt eu?!?

13. Va rog mult, desi stiu ca raspunsurile mi le am dat… partial si ca nu am incredere in mine asta si din cauza faptului ca stau cu ai mei si ca ma ameninta ori noi ori tatal copilului… Interzicandu mi sa il las sa si vada copilul… Am facut o pe ascuns. Ca daca plec ei nu mai au nepot sau fiica. Dar asa au o adolescenta perpetua dupa mintea lor.

14. Apropos am 31 de ani. Nepermis ce mi se intampla, dar din cauza de… Nespus lucrurilor pe nume cand trebuia s a ajuns aici. Vreau sa ma eliberez… Sa ma vindec… Si sa nu nenorocesc copilul. Fara tata… Dar cu bunici controlativi. Care sa isi vada mama manipulata… Dar iubit de bunici. Ori sunt tampita ori imi merit soarta. Simt ca am o relatie toxica cu ai mei… Fratilor mei nu li se pune pumnul in gura desi sunt mai mici… Mie da… De prost sensibila ce sunt.

15. Iertati ma pentru lungimea mesajului… Sarbatori cu bine.

draga mamica… eu am inteles perfect ce ai relatat prin simplul fapt ca tu esti perfect constienta de ce ti se intampla. Da, pare o relatie foarte toxica din care ar fi foarte bine sa va extrageti amandoi. In ceea ce il priveste pe tatal copilului… puteti apela impreuna la terapie de cuplu si sa incercati sa va transformati relatia. In ceea ce te priveste, poate reusesti sa gasesti un job suficient de bun incat sa iti permita o relativa independenta. Solutii exista, succes!

O relatie de dependenta impotriva vointei tale, din motive financiare, etc duce la depresie si regrete tardive. Nu poti trai toata viata programata, pentru ca pentru greseli ca primul avort dai socoteala tu, nu altcineva. Dumnezeu ne-a creat liberi, nu ne obliga sa-l iubim sau sa-i indeplinim poruncile, deci fata de oameni, fie ei si parintii nostri suntem cu atat mai liberi. Daca relatia cu ai tai e una toxica, asa cum bine o resimti, detoxifiaza-te! Reface-ti viata cu sau fara tatal copilului, ca nici el nu e chiar usa de biserica, daca are mania pacanelelor, si mergi mai departe. Nu renunta, si trai viata cum o vad altii, mai ales cand au ,, probleme cu vederea,,. Succes!

12. Da, copiii sunt atasati de jucariile lor. E normal sa aiba parte de liniste si armonie in jur ca sa aiba un start bun in viata.