Mesaj:
Buna ziua.Ma numesc Valentin am 36 ani,sunt insurat si am un baietel de 6 ani.De mic eram mai emotiv,la noi in casa erau certuri destul de des,tatal meu se imbata si facea scandal,deseori trebuia sa plecam la prieteni iar scandalurile au continuat si cand am mai crescut,la liceu a fost urat de tot ma certam cu tata aproape in fiecare zi si datorita faptului ca eu o luasem pe un drum gresit:nu mai invatam,m-am apucat de baut,jocuri la aparate si alte prostii pe care le consideram normale la varsta aceea,dar problema cu alcoolul s-a accentuat am pierdut controlul la un moment dat.Reprosurile tatalui meu erau tot la betie,venea acasa beat si se lua de mine.Am terminat liceul si am facut doi ani de facultate dupa care am renuntat.Am avut prieteni din copilarie eram o persoana sociabila,mereu bine dispusa.Cel mai bun prieten al meu a fost din scoala generala,pastram si acum legatura dar in prezent nu mai reusesc sa leg nici o prietenie,nu vizitam pe nimeni,nu ne viziteaza nimeni,nici sotia mea nu este foarte sociabila si leaga greu prietenii.Viata sexuala nu este foarte buna,s-a racit mult relatia cu partenera de viata,ea invoca mereu aceleasi motive:nu am chef,sunt obosita,sunt stresata.Eu am inceput sa am banuieli ca ma insala.Certurile sunt destul de dese la noi in casa si din acest motiv dar si din alte motive,suntem amandoi foarte caposi si ne aprindem repede.De multe ori s-a pus problema despartirii dar ne-a oprit copilul.In adolescenta nu am avut o relatie stabila cu nici o fata cautam doar aventura.Nu am o ocupatie stabila din 2009 dar nu din cauza problemelor mele cu alcoolul,la servici sunt foarte serios,nu lipsesc niciodata nemotivat sunt apreciat de sefi.Momentan muncesc ca sofer pe perioade determinate din cauza crizei economice.Cu politia am avut probleme pentru ca ma imbatam si faceam scandaluri prin baruri.A fost si o perioda cand ma urcam beat la volan,am avut suspendat carnetul pentru ca m-au prins baut.Am doua surori cu care ma inteleg bine,cu bunica eram foarte bun prieten ,era a doua mama pentru mine ma intelegea si ma sustinea in tot ceea ce faceam.Am un unchi care sufera de schizofrenie.Mama ma iubeste foarte mult,sunt preferatul ei,mi-a luat apararea mereu insa acum s-au racit relatiile in ultima vreme,vorbim doar pe internet datorita distantei dintre noi,eu sunt in Italia,dar cand am fost acasa ne-am certat foarte des.Asta probabil si din cauza problemelor pe care le am de ceva vreme,mai precis de vreo 3 ani.Am inceput sa am accese de furie tot mai dese,necontrolate si din orice motiv,nu ma mai bucura nimic,cateodata alterneaza bucuria cu furia,acum sunt bucuros peste 5 minute ma enervez din diferite motive.Mi-e si frica sa mai fiu fericit pentru ca am impresia ca se va intampa ceva rau.Cateodata trantesc lucruri prin casa sau imi vine sa dau cu pumnii in pereti.Mai grav este ca de vreo doi ani imi vine greu sa mai interactionez cu alte persoane din cauza ca am emotii foarte mari in prezenta altora,chiar si a celor apropiati.Cand vorbesc mi se pune un nod in gat,respiratia mi se accentueaza,ma inrosesc,ma schimb la fata,vocea mi se intretaie si am tendinta sa ma ridic si sa plec.initial problema o aveam doar in spatiile inchise,acum si daca ma intalnesc cu cineva pe strada, sau intr-un magazin,ma pierd,am aceleasi simptome,e ca si cand m-as bloca.De emotii schitez un zambet crispat.Oamenii vad ca ceva nu e bine cu mine chiar si apropiatii se uita lung.Nu stiu ce sa fac ma pierd tot ma inrosesc imi pierd vocea,mi-e frica si sa ma mai duc la magazin,la casa cand trebuie sa platesc sau sa pun cumparaturile am impresia ca toata lumea se uita la mine.Aceleasi simptome de roseata tremuratut mainilor,gol in stomac.Este un cosmar nu stiu cum as putea sa scap de toate astea.Daca stau cu cineva de vorba pe scaun situatia e si mai grava,nu reusesc sa vorbesc,tremur, ma inrosesc,nu-mi gasesc locul pe scaun,instinctiv vreau sa ma ridic sa plec.Daca sunt in picioare ma mai calmez.Spre exemplu anul trecut in vara am fost in tara la parinti am stat mai multe luni.Imi era frica sa ies din casa sa ma intalnesc cu cineva cunoscut,trebuia sa-mi fac curaj si daca ma intalneam cu cineva si incepea o discutie ma crispam si incepeam sa ma pierd.Este urat de tot si cand ma duc la interviuri,multe locuri de munca le-am pierdut din cauza aceasta.Daca trebuie sa vina cineva la noi am emotii din momentul cand isi anunta vizita.Am fost si la psihiatru mi-a spus ca nu reusesc sa ma calmez,mi-a dat medicamnte de somn si nu mai stiu exact ce,le-am luat o vreme fara rezultat,apoi am renuntat sa le mai iau si datorita faptului ca soferia cu somnul nu se prea impaca.Si mama este mai emotiva,dar nu are simptomele pe care le am eu.M-am izolat de toata lumea din cauza aceasta,este foarte rau pentru ca de felul meu sunt sociabil imi place sa leg prietenii,dar nu mai pot se creeaza situatii foarte jenante,lumea se uita lung la mine sau chiar se apuca de ras.Mentionez ca nu mai consum alcool de cateva luni in schimb fumez si beau 4-5 cafele pe zi.Va rog daca puteti sa-mi raspundeti,sa ma ajutati cumva,va rog mult.Va multumesc.

Eu cred ca v-ar ajuta niste sedinte de terapie, de preferat cu cineva care vorbeste limba romana (inteleg ca nu sunteti in Romania).