Mesaj:
Buna ziua,
Ma numesc Alexandra,am 22 de ani. Am absolvit facultatea de Științe Economice,specialitatea managemnt.
Sa va spun câteva cuvinte despre mine. Am o fetița de 2 anisori, iar in Ianuarie urmează sa vina pe lume si un baietel.
Așadar,sunt casatorita,cu omul care mi.a schimbat viata.De 8 ani suntem împreuna,casatoriti de 2.Nu vreau sa intru in detalii despre povestea noastră,doar dacă imi veți răspunde si ma veți intreba.
Bun,ideea este in felul următor,sunt dependenta de el,si din punct de vedere material,dar si in viata de zi cu zi.El are anumite pasiuni cum ar fi pescuitul si vanatoarea,acum eu nu sunt de acord cu plecarile lui,chiar dacă pana acum au fost rare,de acum încolo vor fi mai multe pentru ca urmează sa isi ia permisul de vânătoare.
Dupa absolvirea liceului,ne.am mutat împreuna,si timp de 1 an am făcut absolut tot împreuna,mergeam cu el peste tot,la munca,căci are firma lui,si oriunde avea treaba.In timpul asta am stat amândoi într-un apartament frumos făcut dupa placul nostru.Insa de cand a venit fetița pe lume,ne-am mutat la părinții lui,asta e o alta poveste.
Cu ce vreau sa ma ajutati,cu un sfat desigur! Ce sa fac sa nu mai fiu asa dezamagita cand pleacă el undeva? Nu suport ideea asta cand aud ca pleacă mi se întoarce lumea pe dos.Exista o urma de neincredere?,nu sunt multumita nici de aspectul meu fizic,bine acum știu ca e din cauza sarcinii.Dar si asa in general. Tot timpul cand pleacă ne certam,si imi spune ca s.a saturat de comportamentul meu.Dar ce sa fac sa nu mai fiu asa? Nu am zis sa nu se ducă,deși se vede ca nu imi convine!Am o problema cu treaba asta, realizez…Va dați seama ca înainte nu eram asa,sa fie o depresie post natală? Nu cred pentru ca imi iubesc copilasii mai mult decât orice pe lume,sa fie din cauza ca stam împreuna cu părinții lui?La început Mentionez ca nu am fost de acord,insa m.am obișnuit cu ideea.Ar trebui sa învăț cumva sa ma obisnuiesc si cu pasiunile lui? Eu nu am niciuna,si nici nu imi arde pentru ca trebuie sa imi cresc copilasii mari si frumosi!
Ei bine unde gresesc? Sunt eu de vina?
Multumesc anticipat!

"Ar trebui sa învăț cumva sa ma obisnuiesc si cu pasiunile lui?" Este important pentru fiecare om sa aibe pasiuni, idealuri, obiective, credinte. TU ai asa ceva? Daca nu atunci putem vorbi de dependenta. Ce se intampla cu tine daca el dispare din viata ta, da dispare, intr-un fel sau altul (divort, moarte, plecare in strainatate). Daca raspunsul tau este "sunt terminata" atunci ai o mare problema. Cauta sa faci lucruri care iti plac, descopera-ti pasiunile, DESCOPERA_TE pe tine. Imi este sufletul trist cand vad femei care renunta la ele, in favoarea sotului, copiilor, etc, etc, care nu isi traiesc viata lor, care nu au un job care sa reflecte o pasiune. Inca suntem in era Patriarhatului iar femeia este subapreciata si folosita, ce e drept cu voia ei. Neasumarea propriei vieti se plateste foarte scump. Te trezesti la o anumita varsta, atunci cand copii au zburat din cuib, cand iubirea si pasiunea au disparut din cuplu si atunci te intrebi : CINE SUNT EU?

Te invit sa afi acum raspunsul la aceasta intrebare, mai tarziu ajungi in acelasi punct, dar dupa multa suferinta. SUCCES!!1