Buna ziua!
Am un baietel de 2 anisori, tatal lui ne-a parasit in iulie anul acesta si urmeaza sa divorteze de mine. Cel mic inca suge la piept si depinde de mine, adoarme la san, noaptea se trezeste de 3-4 ori si vrea la piept, apoi adoarme, nu manaca cu altcineva, nu prea sta cu nimeni in casa. Concediul de maternitate s-a terminat si trebuie sa-mi caut un serviciu. Intr-o dimineata l-am lasat cu tatal meu si cu sora mea de 40 ani acasa, nu a vrut sa manance aproape nimic,nu au putut sa-l imbrace in hainele de joaca, abia afara in parc au putut dar, tipa si plangea si striga intr-una mama…, mama…, a plans pana a vomitat, cu greu au reusit sa-l impace. Tatal lui vine sa-l vada o data pe saptamana, ma suna la tel. o data la 2-3 zile, uneori chiar in fiecare zi si intreaba de el. In seara cand tatal lui ne-a parasit, i-am zis sa-i spuna micutului ca pleaca si ne paraseste si ca nu mai vrea sa aiba de-a face cu noi. Tata lui mi-a spus ca este prea mic sa inteleaga acest lucru si ca ii va spune cand va fi mare, si atunci i-am zis eu micutului de fata cu tatal lui, ca tata ne paraseste si ca nu mai vrea sa aibe de-a face cu noi, a fost inr-o vineri seara. Maine zi, sambata dimineata cand s-a trezit primul lucru a fost sa-l strige pe tata, el fiind obisnuit atunci cand il striga sa vina la el sau sa mergem noi in camera la tatal lui. Am mers in camera la tatal lui , spunandu-i celui mic, ca tata nu mai este, a plecat, ne-a parasit, a plans si cu greu l-am impacat. La fel a facut si dupa amiaza cand s-a trezit, l-a strigat pe tatal lui intr-una, si-am plans amandoi. L-am sunat pe tatal meu sa vina de sat ca plange copilul dupa tata si a venit, strigandu-l si pe el tata. Abia dupa o luna si ceva, copilul a inceput sa strige la bunicul tataia.
Nu stiu cum sa procedez ca sa-l fac sa adoarma cu altcineva, sa manance cu altcineva in afara de mine.
Cand voi incepe serviciul si voi pleca de dimineata de acasa si voi lipsi 8-10 ore, nu vreau sa-mi simta lipsa sau sa-mi duca dorul.Cu mama nu am o relatie buna, avand o mare parte din vina, fapt ce a dus la divort.
Va rog sa-mi spuneti cum sa procedez.
Va multumesc!
Va salut cu stima si respect,
Mariana

Copilul dvs. are doi parinti. Sunteti doi adulti care au responsabilitatea sa-i ofere dragoste copilului lor. Puteti alege sa sustineti relatia copilului cu tatal sau pentru a-l ajuta sa creasca frumos. Pentru ca acest lucru sa se intample va puteti gandi sa va impacati cu trecutul. Asta se poate face inainte sa divortati efectiv.

Desi, am unele intrebari legate de istoricul dvs mentionat mai sus , ca sa va raspund strict la intrebarea pe care ati pus-o , eu v-as sugera sa realizati un mic plan de acomodare treptata a copilului cu absenta dvs. Incercati sa gasiti o persoana in care aveti incredere , fie ruda – tatal dvs- sau o vecina- daca nu va puteti permite o cresa cu program de 8 ore – si inainte sa va angajati explicati-i copilului in termeni cat mai simpli ca in scurt timp ( puteti sa-i spuneti si mai exact , 2 saptamani etc ) dvs v-a trebui incepeti munca si ca in acel timp tataie sau sora o sa aiba grija de el pana la ora la care dvs va intoarceti. Apoi, pentru ca despartirea sa nu fie brusca si sa accentueze deja stresul copilului in urma plecarii tatalui, incercati ca in fiecare zi pana va angajati sa aduceti acea persoana responsabila ( tata, vecina etc) in casa , sa-l acomodati si cate putin la inceput , 20 de minute , 30 de minute sa-i spuneti ca treuie sa mergeti la piata – de ex- si o sa stea putin tataie cu el , a doua zi gasiti iar un pretext astfel incat usor , usor sa se acomodeze cu situatia. Laudati-l cand va intoarceti pentru faptul ca a stat cu tatatie sau x si ca este un baiat curajos. Ii puteti oferi chiar o mica recompensa( o jucarie, putin dulce, creioane colorate etc) Asadar, recomandarea mea este sa il pregatiti dinainte de a incepe serviciul cu absenta dvs si sa evitati a-i mai spune ca tatal l-a parasit, din moment ce tatal il viziteaza inca , si intreaba de el. Indifente de sentimentele dvs pentru tatal sau, acesta trebuie implicat in continuare in viata copilului. Mult succes!

In aceasta perioada dificila pentru dvs. ati putea apela la cabinete specializate in psihoterapie de cuplu/famiIie.Incercati sa implicati cat mai putin copilul in “disputa” cu sotul dvs.Mentinerea unei bune relatii cu sotul dvs. o sa -l ajute pe copil sa simta ca are doi parinti care-l iubesc si-i vor fi alaturi mereu.Toate cele bune!

Off miau dat lacrimile copilașii au de suferit cel mai mult în astfel de situații,