Mesaj:
Buna ziua,In acest week-end in timp ce imi plimbam catelul de dimineata, mi s-a intamplat un lucru orobil pe care nu stiu cum sa il … procesez ca sa nu aiba urmari asupra psihicului.
Am auzit la un moment dat in spatele meu un sunet care m-a intrigat, parea sa fie un hohot de plans … m-am intors si am vazut un boschetar la vreo 300 m de mine care isi acoperise gura cu palmele, parea mai degraba sa rada. M-am intors repede sa nu vada ca ma uit la el si mi-am vazut mai departe de plimbare.
La un moment dat m-am simtit stropita cu un lichid cald care m-a udat din cap pana in picioare. M-am intors sa vad ce s-a intamplat si l-am gasit pe acel boschetar cu o sticla de platic taiata, goala, in mana … a spus ceva-nu am inteles ce si apoi s-a indepartat. M-a izbit un miros puternic de fecale si am realizat ca sunt plina de … excremente pe pantaloni, pe adidasi,pe geaca, pe geanta si chiar si catelul era murdar pe spate. Am simtit ca mi se face rau si de scraba dar si de anormalul situatiei, de aberatia faptului implinit. M-am grabit sa ajung acasa dar tot mi-a luat o 1/2 ora pana am ajuns iar pe strada am povestit la 4 persoane ce mi s-a intamplat, persoane care se opreau sa admire catelul.. Nu stiam ce sa fac cu hainele, sa le arunc direct sau sa le spal ? Mi-a fost greu sa imi arunc hainele dar le-am bagat la 90 de grade, 3 ore in masina de spalat (bineinteles ca unele s-au stricat si le-am aruncat ulterior ..) Acasa m-am bagat imediat la dus si am spalat si ca
inele dar tot mi se parea ca nu este suficient, tot mi se parea ca miroase peste tot a fecale … De sambata ma gandesc tot timpul la aceasta intamplare si desi imi tot repet ca nu era decat un biet om nebun, tot nu pot sa scap de aceste ganduri si ma intreb de ce mi s-a intamplat mie asa ceva … Anul acesta am avut o depresie puternica, cu anxietate, insomnie si atacuri de panica, abia imi revenisem. Acum mi-e frica sa nu imi reapara acele stari groaznice pentru ca deja in acea zi m-a apucat o stare de depresie si imi venea sa plang… astazi sunt cam apatica si nu pot sa ma concentrez …
Cum sa ma gandesc la aceasta intamplare ca sa trec cu bine peste ea ?
Multumesc.

Ganduri rationale: 1. Era un biet om care chiar nu stia ce face. Daca stia ce face, atunci inseamna ca este lipsit de moralitate si asta este problema lui si va suporta consecintele. 2. Si eu am avut probleme emotionale anul acesta, iar manifestarile mele nu au fost comode pentru cei din jur; bietul om are probleme inca si asta este cauza comportamentului lui, comportament care s-a rasfrans asupra mea. 3. Oricine ar fi fost in acel loc, in acel moment ar fi patit la fel. 4. Este foarte, foarte, foarte neplacut ceea ce mi s-a intamplat, dar totusi nu este cel mai grav lucru (exista lucruri mult mai grave). 5. Este foarte, foarte, foarte scarbos ceea ce am avut pe haine, dar sunt situatii si mai scarboase. 6. Este singurul eveniment de acest gen, din viata mea, deci… probabilitatea de a se repeta, este scazuta. 7. Voi fi ceva mai vigilenta pe viitor, atunci cand voi observa astfel de oameni, pentru a reduce la minim probabilitatea ca astfel de evenimente sa se repete. 8. In cazul in care nu voi putea impiedica si voi fi luata prin surprindere, ma voi adresa politiei si ma voi interesa la medici care sunt substantele care dezinfecteaza cel mai bine. 9. Este de dorit ca acesta situatie sa nu se fi intamplat, dar daca realitatea m-a varat in ea, inseamna ca nu am control suprem asupra realitatii, pentru ca nu sunt Dumnezeu, si accept acest lucru. 10. Acest lucru s-a intamplat, dar a si trecut; nu pot sa ma lupt cu faptele care au trecut, pentru ca nu mai pot schimba nimic. 11. Nu merita sa ma gandesc la nesfarsit la acest eveniment care nu a depins de mine, pentru ca pierd timp pretios si energie, pe care le pot investi in lucruri cu adevarat importante, care imi aduc beneficii. Si mai sunt un milon de ganduri rationale, poate vor mai interveni si alti colegi.

Animalele nu rad, ele inteleg gravitatea vietii. Aceastra este deosebirea dintre acel om si cainele dumneavoastra. Este normal sa va simtiti asa si probail multi din cei care va citesc patania au trecut prin situatii mai mult sau mai putin asemanatoare insa nu au curajul sa o spuna. Dumneavoastra insa l-ati gasit si personal apreciez asta. Cum sa faci fata unui om care nu este normal la cap ? Pentru asta iti trebuie ceva antrenament la Spitalul 9 sau macar o alura sau o forta fizica superioara. NU aveati de unde sa le aveti. In schimb erati in covalescenta dupa o perioada pe care tocmai o depasiseti cu greu. Acum, prin asociere riscati sa reintoarceti atacurile de panica. Cum ar fi fost daca in loc sa va intoarceti l-ati fi infruntat ? Expertii in criminologie spun ca nu poti deveni victima decat daca tu permiti asta. Dar ca sa nu permiti asta iti tebuie mentalitate de luptator, indiferent cat de insignifiant ai parea in fata agresorului. Nu aveati cum sa aveti o astfel de reactie in situatia dumneavoastra. Un prim pas totusi ati facut. Ati avut curajul de a descrie intamplarea public. Ce ar trebui facut mai departe ? Continuati tot asa. Fara a fi tendentioasa, aluziva, ironica sau agresiva in relatia cu cei din jurul dumeavoastra, exprimati-va dorintele, nevoile, simtamintele luand in calcul si pe ale acestora insa nu cedati doar pentru a pastra linistea, convenienta, etc. Atfel incetul cu incetul, veti considera normal sa nu mai intoarceti spatele nici unei situatii de viata si tot o data sa va eliberatri de teama abordarii frontale a oricarui gen de probleme. Veti invata incet si cu perseverenta, sa faceti cunoscute celorlalte persoane granitele permise de dumneaviastra in realtia cu ei si tot o data va veti simti securizata in abordarea directa a problemelor de viata, indiferent de matura acestora. Daca simptomele descrise se agtraveaza consider ca este neaparat necesara consultarea unui psihoterapeut. Sunt lucruri ce tin de practica terapeutica si care nu se pot dezvalui sub forma de sfat bine intentionat la o discutie pe net, caci pe langa a stii este la fel de important si cum sa faci.

va ineleg si accept ce ati simtit insa ma gandesc ca ati avea nevoie de o discutie mai larga pe aceasta tema, mai ales tinand cont de antecedentele Dvs. recente. Daca nu ati fost sa discutati cu un psihoterapeut, atunci ar fi bine sa o faceti (sigur se lamuresc lucrurile), daca ati fost… reveniti la el/ea si reluati. Nu este nevoie sa va faceti griji ‘aiurea’. Succes!