Mesaj:
Ma numesc Crisitina , am 40 de ani. Am divortat acum 8 ani , dupa ce am aflat ca sotul meu ma mintea foarte mult . Am vrut sa reparam relatia , dar el continua sa ma minta , iar eu nu mai aveam nici un pic de incredere in el. Simteam nevoia sa controlez tot ce zicea si facea – de cele mai multe ori aflam ca imi spunea in continuare minciuni – asa ca lipsa increderii s-a dovedit a fi mai puternica decat cei 15 ani de relatie si ne-am despartit .
Dupa 2 ani de la divort am inceput o noua relatie. Actualul meu partener este total opus fostului sot si , in ciuda experientei trecute am avut , inca de la inceput , incredere absoluta in el. Totusi , anul trecut familia noastra ( avem si 2 copii) a trecut printr-o perioada foarte dificila , in care comunicarea dintre noi s-a racit oarecum , iar el si-a gasit o alta “partenera de discutii”. Desi nu a trecut de acest nivel – mi-a spus si il cred ca nu au fost decat lungi discutii (pe parcursul mai multor luni de zile ) despre problemele prin care treceam noi si incercarile lui de a le rezolva , m-am simtit tradata , umilita , mintita iar …Am fost convinsa , si inca mai cred uneori ca , desi nu a fost mai mult , el a avut niste sentimente pentru acea femeie.
Initial am vrut sa rup relatia , dar , dupa cateva luni de lupte si discutii , ne-am redescoperit , ne-am reindragostit unul de altul , parca mai tare ca la inceput. Ne tinem de mana ca doi adolescenti, (chiar rad copiii de noi) facem dragoste aproape zilnic , problemele vechi au inceput sa se rezolve…totul pare foarte bine intre noi .
Problema este insa la mine , si anume ca nu pot sa mai am incredere in el , nu mai pot sa ma simt iarasi linistita ca inainte . Au trecut 5 luni de cand ne-am impacat , dar eu tot am tendinta sa il controlez , ca pe fostul sot , sa ii verific telefonul… e urat , si simt ca devin paranoica , dar nu ma pot controla . De cate ori sta pe internet , vorbeste la telefon sau ajunge putin mai tarziu acasa de la munca , ma gandesc ca poate vorbeste iar cu femeia aceea . El nu a vrut sa mai vorbim despre acest subiect , mi-a spus ca tot ce trebuie sa stiu este ca el stie ca a gresit , s-a terminat si nu se va mai repeta .
Dar eu nu pot scapa de obsesia asta , si nu stiu cum sa fac. Am nopti cand nu pot dormi deloc la gandul ca poate ma minte iar , am slabit , am incepu sa fumez …fac tot felul de greseli la serviciu din cauza gandurilor negre si a oboselii . Stiu ca un psiholog m-ar ajuta , dar timpul si resursele financiare nu-mi permit asta . Va rog , invatati-ma sa ma ajut singura , sa nu-mi pierd si aceasta casnicie !

poate reusiti totusi sa gasiti un psiholog cu un tarif confortabil, poate va ajuta si partenerul Dvs. Sprijinul virtual are destul de multe limitari iar situatia necesita eficienta in rezolvare. Succes!

Totul tine de autocontrol. Incercati sa va impuneti sa rezistati ispitei de a va mai uita in telefonul lui, etc…….spuneti-va ca neincrederea nu este fondata , v a aratat in repetate randuri ca va iubeste, a spus-o si verbal. Pe scurt, nu-l mai controlati ca il pierdeti . Se va satura de acest control si va renunta. Nu asta vreti . Cand va vine chef de control , spuneti-va ca e doar un gand absurd si daca vreti v a disparea. Ganditi-va rapid la altceva. Dar, totusi, o discutie cu un psiholog va poate ajuta. Eu va mai astept. Sanatate!

Dumneavoastra aveti cea mai mare responsabilitate in alegerea prioritatilor din viata dumneavoastra. Daca nu sunteti psihoterapeut, atunci nu aveti competenta de a va ajuta singura, chiar daca aveti ceva abilitati. Daca v-ar durea stomacul, de exemplu, ati cere metodologii pe forumuri? E si mai riscant la durerile care nu nu se "vad". Credeti ca stomatologii isi scot singuri dintii sau chirurgii isi fac singuri interventii?Cateodata chiar si psihoterapeutii pot fi loviti de vreo depresie; si in acest caz ei apeleaza la colegi supervizori. Si nu in ultimul rand, psihoterapia este cea mai importanta investitie (nu cheltuiala), pentru ca investiti in propria persoana sau in propria relatie. Va doresc multa liniste.

Si inca ceva: un psihoterapeut va poate ajuta sa va vindecati de prima relatie, pentru ca, dupa cum relatati, reiese ca ati "dus" simptomul in cealalta relatie si v-ati hiperactivat la primul declansator. Sau poate ca acest simptom e mai vechi de prima casatorie. Oricum ar fi, il carati in spate, in toate relatiile. De aceea, atunci cand rupem o relatie, e necesar sa o rupem sanatos si pe toate planurile, nu doar fizic, ci si mental si emotional. Puteti face asta singura? Si nu e singurul ajutor pe care il puteti primi.

Constientizati ca problema este in dumneavoastra. Lupta cu sine, adica oscilatia continua intre a ierta si a nu putea sa ierti, fara constientizarea lucida a cauzei ca suport palpabil, duce in cam toate situatiile la epuizare nervoasa si in final nevroza si decizii gresite. Alegeti idealul de relationare dorit cu sotul si folositi-l ca motivatie pentru schimbarea dorita caci altfel …