Mesaj:
Sunt femeie casatorita, am o fiica de 27 ani si in viata mea de familie sunt implinita si linistita. " Crucea " purtata de mine este fratele meu, casatorit la randul lui.
De mic, a fost un copil problema, neincadrandu-se in nicio norma sociala, regula, disciplina. A devenit un adolescent problema, iar acum este un adult problema.
Nu insist pe copilaria lui si imposibilitatea si neputiinta parintilor mei de a-l educa, multe fapte ale lui fiind adevarate traume pentru mine si pentru mama mea. Tatal nostru a decedat cand noi aveam deja familii si eram la casele noastre. Fratele meu a facut afaceri, a avut o firma si mai tarziu, in 1996, datorita unor probleme de datorii, a lamurit-o pe mama mea sa-si vanda casa si sa se mute la el, cu promisiunea ca intr-un an de zile va cumpara un alt apartament similar, pentru ea, ceea ce nu s-a mai intamplat. Faptele sale savarsite de-a lungul timpului fata de mama mea, de mine, de propria sa familie si fata de alte persoane colaterale cu care se " intersecteaza", sunt multiple, urate si traumatizante, dar mi-ar trebui foarte mult spatiu si timp pentru a le relata. In cateva cuvinte, este extrem de agresiv atat fizic cat si verbal, invinovateste pe toata lumea din jurul sau pentru fapte uneori imaginare, alteori rastalmacite si interpretate de el intr-un mod paranoid, isi impune opiniile cu forta si este capabil sa te agreseze daca observa ca nu i le impartasesti, nu are absolut deloc simtul culpabilitatii si parca toate acestea nu ar fi de ajuns, consuma alcool zilnic. Pentru ca eu am incercat sa-i deschid ochii, am fost agresata verbal si fizic, am fost tarata de par prin curtea lui, amenintata, jignita, umilita. Am incercat in cateva randuri sa intrerup orice legatura cu el dar imi da mesaje de amenintare, ia legatura cu rude, prieteni sau cunostinte comune si ma denigreaza, inventeaza tot felul de fapte savarsite de mine si partea urata este ca am senzatia ca si el isi crede fabulatiile. Incearca s-o preseze pe mama mea sa ii confirme fabulatiile, o terorizeaza psihic si a amenintat-o cu bataia.
Problema mea cea mai mare este mama mea care traieste un calvar acolo, eu sunt disperata din acest punct de vedere. Sper ca din anul urmator voi putea cumpara o garsoniera pt.ea si va fi o mare usurare sa stiu ca a plecat din casa ororilor, dar pana atunci imi este teama de tot ceea ce s_ar putea intampla. Din cate am citit si am mai discutat cu persoane care imi cunosc fratele, este bolnav de psihopatie. Nu stiu ce sa fac, cum as putea sa-mi ajut mama si fratele ( desi am senzatia si aproape certitudinea ca nu se poate face nimic pentru el )!
Va rog ajutati-ma cu un sfat eu sunt disperata!

Buna ziua,imi pare rau pentru situatia prin care treceti,dumneavoastra puteti eventual sa-l programati la un psihiatru,si chiar si asa daca el nu colaboreaza nu stiu ce se poate face pentru el.Chiar daca nu ne este usor sa acceptam uneori nu putem controla ceea ce se intampla cu vietile celor de langa noi,mi-ar placea sa stiu ca nu va simiti vinovata pentru situatia prin care trece mama dumneavoastra. Toate cele bune!

RASPUNS: "Buna ziua,

Va multumesc pentru raspunsurile dumneavoastra.

Din pacate, mama mea si-a dat locuinta si cu acordul si semnatura mea, este o poveste mai lunga si complicata, fratele meu avea mari datorii la terti si la banci; cert este ca am dorit sa-l ajutam si atunci ne-a facut tot felul de promisiuni pe care le-am crezut, deoarece este si era caracterizat de un orgoliu imens si cred eu, insusi situatia lui sufleteasca ar fi "stat" mult mai bine daca si-ar fi "reparat" fapta.
Mai tarziu, s-a refacut financiar, si-a cumparat o casa mare, dar nu a vrut sa-si "repare" greseala fata de mama mea si nu a vrut sa cumpere nici macar o garsoniera pe numele lui ( in care sa locuiasca mama ), eu nu am avut nicio pretentie la "mostenire" si nici un conflict iscat de el nu a pornit pentruca eu i-as fi pretins dreptul meu la mostenire. La fiecare intalnire c el mi-am cenzurat mult pana si opiniile si daca am abordat subiecte legate de mama am incercat sa fiu extrem de diplomata. Firea lui impulsiva, agresiva, banuitoare il face sa te agreseze si daca nu-i impartasesti punctul de vedere si am observat ca nu-l intereseaza ce simti, ce opinii ai, este vital pentru el "public " sa-i dai dreptate.
Mama mea traieste un cosmar acolo, deoarece pe langa ea, toti membri familiei lui ( sotia si fiul ) sunt terorizati, agresati fizic si verbal, "torturati " psihic, dar daca noi am incerca sa facem ceva pe cale "legala" ( am fost sfatuiti sa apelam la Politie si la un avocat ), atat sotia sa, cat si fiul, nu ar mai recunoaste nimic, de teama. Chiar si atunci cand eu am fost lovita cu pumnii de el si trasa de par prin curte in casa, pentru a-mi mai da doi pumni, daca cumnata si nepotul meu m-au condus, mi-au spus ca stiu si ei ca este " nebun" si ca un astfel de om trebuie tinut cat de departe se poate, din ziua urmatoare, urmare a presiunilor fratelui ( mi-au recunoscut ulterior amandoi cand erau si ei in situatii dificile iar nepotul mi s-a " plans" ) au " minimalizat " vina fratelui si au incercat sa inoculeze ideea ca amandoi am fost vinovati pentru ceea ce s-a intamplat; ulterior, nepotul meu mi-a relatat fapte asemanatoare cu agresarea brutala si ranirea cumnatei mele, soldate chiar cu chemarea Politiei de catre nepotul meu, dar m-a rugat sa nu cumva sa spun vreodata ceva despre aceste fapte pentruca el va suporta repercusiunile.
Va rog sa ma credeti ca eu am fost un copil normal, am invatat bine, parintii mei nu au avut probleme cu mine, am terminat o facultate fara sa fi creat vreo greutate parintilor mei vreodata, nu am luat niciun minut de meditatie, mi-am intemeiat o familie, am o fiica de 27 de ani care a invatat foarte bine, a absolvit c brio o facultate si este stewardeza la Flying Emirates, nu am avut probleme financiare, avem o viata echilibrata si normala, am aceiasi prieteni si prietene de zeci de ani, am si am avut in toate planurile relatii normale, uneori cu neintelegeri si discutii dar toate au fost depasite cu calm si prin comunicare; va spun acestea deoarece, de-a lungul timpului, in prezenta fratelui si nu numai, fiind invinovatita de el de tot felul de fapte imaginare sau rastalmacite, am obosit sa ma tot justific si am inceput uneori sa ma gandesc daca nu eu sunt vinovata pentru tot. Si nu rareori sunt cazurile cand el spune mamei mele ca eu sunt nebuna, ca toata lumea zice ca sunt nebuna si aceasta in conditiile in care nu am discutat nimic cu el de luni de zile, nu am avut nimic de-a face amandoi.Daca mama il intreaba de ce spune acest lucru, construieste niste scenarii complicate si incalcite care pornesc fie de la un sambure foarte mic de adevar fie sunt pur imaginative.
Ma repet spunand ca sunt destul de rationala incat sa opresc totul, sa ma distantez de tot si sa-l evit total, dar nu pot din cauza mamei mele. Mama este foarte constienta de tot ceea se intampla, sufera, si este si agresata psihic aproape nonstop, deoarece nu vrea sa-i confirme fabulatiile, sa-i alimenteze imaginatia paranoida. Este deseori " pedepsita ", spunandu-i-se sa stea doar in camera ei, iar cumnatei si nepotului meu interzicandu-le sa-i vorbeasca. I-a spus si ca ii asculta telefonul si va vedea. Mama este de 74 de ani si are o pensie de 700 lei.
As fi dorit s-o iau la mine ( pana reusesc sa-i cumpar o garsoniera ) dar pe acest segment intervin discutii cu sotul meu.
Am considerat necesar sa vin cu aceste lamuriri deoarece o doamna psihoterapeut, in raspunsul domniei sale, mi-a adus niste acuze lipsite de vreun temei real, chiar jignitoare.
Mi-as dori foarte mult ca fratele sa poata fi indreptat spre niste sedinte de psihoterapie darnici cei de langa el si nici eu n-am indrazni vreodata sa-i sugeram acest fapt.
Mi-este jena de toate cele relatate, mi-e rusine si de faptul ca fratele merge si povesteste tot felul de inventii si fabuleaza la adresa mea ( si la adresa altora bineinteles pt. ca nu a avut niciun prieten pe o perioada mai lunga de timp, ci doar perioade scurte ) si cu toate ca incerc sa ignor, nu raspund mesajelor si telefoanelor lui, ma doare suferinta mamei si faptul ca din dorinta de-a ajuta am facut cea mai mare prostie din viata mea, cu pretul suferintei uneia din cele mai dragi fiinte din viata mea-mama."

Nu te mai scuza…pentru mama si fratele tau . Traieste ti viata ta.