Sfatul terapeutului
Vezi toate intrebarile | Vezi categorii intrebariAdreseaza o intrebare pe grup sau sub anonimat
In copilarie am vazut de multe ori cum tata o batea pe mama, o calca in picioare cu bocancii de armata… O puneam pe pat de multe ori lesinata.
Mesaj:
Buna ,am 28 ani sunt casatorita si am 2 copii,in copilarie am vazut de multe ori cum tata o batea pe mama ,batai groaznice o calca in picioare cu bocanci de armata ,dupa care isi cerea scuze si ne punea sa avem grija de ea o spalam si o puneam pe pat era de multe ori lesinata,aveam vreo 5-6 ani si ma rugam la D-zeu sa il ea pe tata de langa noi ,a murit cand aveam 7 ani si am crezut mult timp ca din vina mea, nu am putut plange deloc la inmormantare,si nici la dezgropaminte lam urat foarte mult ,nu numai pe el ci toti barbati nu am iubit pe nimeni, cand aud prietenele ca vorbesc de iubire nu ma simt bine, cu sotul m-am casatorit ca mi se parea un baiat de treaba calm care nu ar lovi o femeie niciodata si ma iubeste foarte mult nu am incredere in el nici dupa 10 ani de casatorie tot mi se pare ca este violent mie frica cand ne mai certam sa nu ajungem sa ne batem si de multe ori tac si il las sa creada ca are dreptate numai sa taca.Am o nemultumire tot timpul nu sunt sigura p e deciziile care le iau ma simt neajutorata . Mama a ramas cu 4 copii si lea dat la toti cate ceva mostenire dar mie nu mia dat nimic imi tot promite ca o sami ia mobila dar nu mia luat nici acum nimic am fost singura care nu iam impus sami dea obligator ceva fiindca stiam ca nu are, ceilalti iau impus si lea dat .am crezuto ca nu are de unde dar cand vad ca la ceilalti le da nu mai o vad ca pe mama .plang in fiecare noapte si as vrea sa am si eu baza in cineva care sa ma ajute la greu . |
|||
|
|||
poate ar fi bine sa gasiti un psihoterapeut si sa incepeti o perioada de psihoterapie. Succes!
|
|||
|
|||
Nu sunt specialist,insa sunt sigura ca mama ta te iubeste la fel de mult ca pe ceilalti.Nu trebuie sa iubim/sa nu iubim doar pt simplul fapt ca primim ceva sau nu in schimb.E mama ta si sigur a facut multe pt voi toti,daca tu nu i ai impus nimic,bravo tie,ea apreciaza asta cu siguranta si daca celorlalti le a dat si tie,inca,nu probabil i a fost teama sa nu i piarda,tinand cont de caracterul lor…de iubirea si sprijinul tau este sigura.:) In legatura cu sotul tau,ar trebui sa vorbesti deschis cu el,sa i spui temerile tale,ce te deranjeaza,bninteles cu calm si dragoste,cu toti facem greseli si vorbim mult si prost la nervi.Nu are rost sa plangi,iar cand iti vine s o faci cere i sotului tau o imbratisare!
|
Copyright © 2011 - 2024 Terapeuti.ro | Toate drepturile rezervate.