Mesaj:
Buna ziua Credeti ca ar fii cazul sa apelez la un psiholog? Am 20 de ani copilaria sincera sa fiu nu prea am avut am asistat mai mult la certurile parintiilor mei dar nu prea m-a deranjat chestia asta banuiesc..sunt mai timida, antisociabila, retrasa de fel nu prea am un grup foarte mare de prieteni..ma simt trista zilnic fara motiv aparent am avut in trecut tente sinucigase..unele au ramas doar cicatrici fiecare are cate o amintire neplacuta…mai am momente cand ma simt fericita dar foarte rar…de scoala m-am lasat in clasa a 9 a nu am avut sustinere morala din partea alor mei chiar daca faceam ceva bine s-au nu tot timpul eram criticata pentru inutilitatea mea si esecul de care dadeam dovada am avut un iubit timp de 4 ani care s-a comportat foarte urat…ma insela pleca noptile ma jignea uneori lovea nu inteleg cum de nu am pus capat relatiei (posibil naivitatea mea de a spera ca se va schimba) am o fetita de 1 an si 5 luni dar aparent cand a implinit ea 9 luni tatal ei ne-a parasit fara motiv de atunci pana in prezent traiesc un adevarat cosmar…defapt acum s-a accentuat nu ma simt deloc in regula am fost (probleme medicale am doar cu inima si teroida in caz ca va ajuta la ceva) ma simt practic ca o umbra nu am chef de nimic si de nimeni doar sa stau in liniste sa ma scufund in ganduri sincera sa fiu am avut momente cand ma simteam ca mai am putin si ma prabusesc scriam o poezie isi facea efectul pe moment dar dupa nu a mai functionat ma simteam din ce in ce mai rau acum am un nou iubit o iubeste pe aia mica si pe mine face tot ce ii sta in puteri sa ma faca sa ma simt bine de multe ori ma ascund si nu ii spum cum ma simt cu adevarat..de multe ori observa ca ceva este neinregula cu mine am impresie ca involuntar il afecteaza cumva si pe el am momente cand am crize de nervi (asa le zic eu) plang timp de cateva ore bune fara oprire loc de munca nu am momentan…scoala urmeaza sa mi-o termin dar parca ceva ma tine in loc…simt ca ma sufoc ca nu am aer…e o senzatie greu de explicat in detaliat….relatia cu parintii mei nu este buna decat cu mama ma inteleg tatal meu in fiecare zii ma critica si imi aminteste cat de inutila sunt sau mai bine muream sau ca sunt un nimeni…si chiar asa ma simt…d-voastra ce credeti chiar trebuie sa merg la un psiholog pentru consultatii si o eventuala medicatie? sau este totul doar in mintea mea?( nu prea mai fac diferenta sincer dintre ce este in imaginatia mea sau realitate am momente cand vorbesc cu mine insumi si ma sfatuiesc….iau foarte greu decizii si din cele mai simple intrebari ca spre exemplu la o intrebare banala ca care nu as stii ce sa raspund este daca prefer ciocolata sau fructele de padure..).

din ce am citit, sunt de parere ca ai nevoie de ajutor din partea unor profesionisti. Ai trecut prin foarte multe si din cate povestesti am reusit sa extrag stare depresiva si anxietate. Amandoua se poate rezolva medicamentos si prin consiliere. Daca esti in Bucuresti te asteptam (gratuit) la cabinetul nostru www.cmibotezat.ro

Pe langa toate sfaturile f bune pe care le vei primi aici de la oameni de specialitate in ale terapiei ,te rog sa primesti si sfatul meu sincer: pe langa o terapie ,indreapta-te si pe partea religiei(este si asta o forma de terapie si,inca una ff importanta),participa la slujbe religioase,cauta-ti un duhovnic caruia sa ii povestesti toata starea ta de suferinta sufleteasca.Esti o fiinta care nu a avut copilarie,ai nevoie de multa afectiune,ca sa o poti oferi sufletelului care are nevoie de tine.Te imbratisez si iti doresc numai bine!!

Ai suferit mult,in cazuri ca ale tale ca si-n alte cazuri neplacute (mai mici ca ale tale) depresia si anxietatea exista insa daca persista in timp,de mult timp si iau in intensitate este clar ca ai nevoie de un specialist…Este important,dupa tot prin ce ai trecut ,sa-ti faci viata linistita cu noul partener fara interventia anumitor pers.(chiar si tatal daca te incarca negativ,de tensiune)ce-ti pot da” peste cap”tot echilibrul ,armonia.Alege doar lucrurile pozitive si inlaturale pe cele negative macar pentru o perioada(lucrurile negative fac parte din viata noastra,nu-i totul” in roz)”,ai nevoie de cat mai multa afectiune si liniste ca ranile tale sa se vindece nu sa se ”infecteze.”…Succes!

Si da,Doamna Godor are dreptate,ruga ajuta,este un alt fel de a medita,contacta cu sinele,cu universul care ne poate incarca de energie fiind totul o energie.Roaga-te in felul tau,cum simti…………….Succes!!!!!!!!!!!!!!!!

Este nevoie sa-ti refaci si controle la inima, tiroida cum ca starile de sufocare si indispozitie ,nevrozitate pote sa apara si din aceste motive….