Mesaj:
Buna ziua! As dori o parere de la un specialist…sunt la un pas de a fac depresie, nu mai stiu cum sa mai procedez….sunt casatorita de 5 ani jumate . Sotul e dintr-o familie saraca , eu nu( pt mine nu au contat banii, l-am acceptat asa…am uitat sa spun ca e a 2 casnicie) si este egoist, doar el sa se simta bine si mai multe…putin l-am schimbat, dar problema mai grava e ca am stat cu ai mei si am ajuns la discutii, certuri si chiar scandal pana ne-am mutat…avem 2 copii. Certurile intre mine si el erau: spunea ca ai mei ma influenteaza, nu ma ajuta la cresterea copiilor si nu numai, statea mult pe net, dormea mult…deci multe…nu pot sa spun ca eu sunt perfecta sunt sau am devenit cicalitoare , ridic tonul f repede… am gresit f mult in mai multe privinte….in 5 ani s-au intamplat multe nici nu stiu pe care sa le spun….eu eram intre ciocan si nicovala, sa nu-l supar pe el dar nici pe mama….deci dupa un scandal am vrut sa divortez de el, dar ai mei au spus ca sa ma gandesc bn ca sunt 2 copii si ca o sa discutam cu totii, dar de unde au provocat acel scandal ai mei si l-au dat afara pe el. Dupa 2 zile s-a luat tata de mine si m-a jignit f mult si am preferat sa plec cu sotul, deci ne-am mutat impreuna crezand ca va fi bine…la inceput da dar dupa vreo 2 luni acelasi nu ma ajuta plus ca era vb si de bani eu fiind in somaj imi scoate "ochii" ca nu dau bani in casa ca eu vreau sa-i cheltui banii…a inceput sa-mi spuna " nu-ti convine fa-ti bagajul si pleaca" , m-am saturat de aceste cuvinte si de toate cate mi-a facut si am plecat cu copii la ai mei…crezand ca voi avea un sprijin…eu tin la acest barbat sau poate ca m-am obisnuit cu el ca imi doresc sa-l vad si sa vb cu el in fiecare zi…Eu am avut discutii si certuri cu ai mei, le-am avut mai dese de cand am divortat prima data ,plus ca acum suntsi mai dese si nu mai stiu ce sa mai fac, nu stiu ce decizie sa iau….acumam certuri si cu ai mei…tot imi reproseaza ca eu ii bag in pamant ca eu ii fac de ras….plus ca sotul imi reproseaza ca( recunosc ca am gresit din cauza lui…a fost o razbunare…l-am prins de cateva ori ca vb pe net dar nu am putut sa vb cu cine si ce vb, si eu m-am razbunat vb si eu pe net cu cineva numai ca el a si cititce am vb) am vorbit cu acel barbat, ca nu poate trece asa usor, dar aceasta problema e de acum 1 an jumate….intr-un final acum ma cert cu ai mei ca de ce ma intalnesc cu el ca sa vada fetele in fiecare zi aproape ca el asa isi bate joc de mine, dar eu vreau sa vad daca se poate schimba fata de mine, daca vrea sa salvam casnicia….sunt bulversata, nu mai stiu cum sa procedez nici cu el si nici cu ai mei. Ma scuzati ca nu sunt coerenta in a povesti problemele s-au intamplat f multe si nu stiu pe care sa mai spun mai intai. Mi-e mila de copii, atat.
Va multumesc!

una din optiunile dvs este de a merge la un psihoterapeut care sa va ajute sa va puneti ‘lucrurile’ in ordine. In timp o sa gasiti solutiile potrivite pt dvs. Succes!

Eu nu sunt psihoterapeut, dar situatia nu este unica, doar solutia: LASA-L singur, tu vezi-ti de viata ta, pleaca pina poti! – Ca tine, sunt extrem de multe femei. Solutia este doar una, indiferent cu ce te autoamagesti. Ia de schimbat (pe el), nici o terapie din lume nu il poate schimba – doar el pe sine insusi de poate schimba (dar m-as mira sa o vrea sa o faca.. mai bine prefera sa plece intr-un alt cuib, unde sa fie slugarit, asa cum l-ai slugarit tu pina acum (din pacate…). – Aminteste-ti doar ceea ce a fost bun, numara-ti binecuvantrile primite in zilele frumoase, si treci mai departe (alaturi de copii). – Viata nu se sfirseste cu/la acest barbat! – Succes!

Daca nu depindeti de parinti, depindeti de sot. Dar daca nu ati depinde de niciunul? Ce ati zice? Ma indoiesc ca v-ati gandi serios la o asemenea posibilitate, preferand sa va intoarceti la raul cel mai familiar. Problema pleaca de la faptul ca totul se invarte in jurul celorlalti. Continuati sa va ignorati si acum, cand sunteti iar intre ciocan si nicovala. Hotarati-va (dar hotarati-va cu adevarat) sa va schimbati viata si veti putea face tot ce va doriti, dar in starea mentala de total abandon in care sunteti, nu aveti decat o sansa: sa apelati iar la ajutor. Ce veti alege? Numai bine!

Pe privat. Sunt multe aspecte de discutat.

Daca vrei sa faci depresie ,nu trebuie sa iti spuna cineva cum sa o faci, sau daca sa o faci. Depresia este o forma acceptata de societate privind lipsa de responsabilitate pentru viata noastra. Si eu am facut depresie, si a fost cel mai important moment din viata mea. Am inceput sa imi traiesc viata diferit, dupa aceasta depresie si dupa orele de psihoterapie si dezvoltare personala care au urmat. Deci, iti recomand sa tragi o mama de depresie acum, daca asta iti vine.