Mesaj:
Ce este mai bine pentru un copil de 6 ani?
Eu mi-am pierdut tatal la varsta de 13 ani, sotia a fost parasita de tatal dupa nastere – tatal ei isi dorea un baiat.
Amandoi suntem licentiati.
Viata sexuala exista numai daca eu initiez "dorinta".
De cand am cunoscut-o am fos timplicat activ in viata sportiva culminand cu faptul ca la 1 an de la casatorie cu acordul ei am decis sa fac naveta in provincie (in orasul in care locuieste mama mea) pentru a avea o activitate sportiva (gandita sa ofere suport financiar pt. familie si suport afectiv pt. mine in momentul in care vom decide sa ne relocam – in anii 2002 – 2004 discutam despre mutarea din Bucuresti in provincie).
Sunt casatorit de 12 ani, dupa o relatie neoficializata de alti 4 ani – deci suntem impreuna de 16 ani.
Acum 7-8 ani problemele au ajuns pana la momentul in care m-a convins sa depun actele de divort. Ulterior parintii ei au venit in vizita la Bucuresti si dupa o masa comunca si o discutie fata in fata intre sotia mea si parintii ei am fost anuntat ca nu mai doreste sa divorteze.
De atunci relatia a evoluat, timpul a trecut si in acest moment avem un baietel de 6 ani.
In preajma sarabatorilor de Paste sotia mea mi-a comunicat ca ea isi va petrece sarbatorile la parintii ei in provincie (cu toate ca stia ff bine ca situatia locativa nu permitea si prezenta mea – nu exista decat un pat in bucatarie in care dormea ea si copilul). Am ramas stupefiat.
In timpul sarcinii sotia a luat destul de mult in greutate ajungand la aproximativ 95 kg la o inaltime de 170 cm. In primii doi ani cat ea a dorit sa il alapeteze pe cel mic nu am comentat, dar apoi i-am tot spus ca e important pentru sanatatea ei si pt. a mai avea un copil sa revina la greutate (inainte de sarcina avusese cam 68 – 70 kg, in conditiile in care la casatorie avusese 49 kg). Oricat imi bateam gura, ea continua sa manance gen junk food (merdenele, dulciuri etc.) si pana cand nu i-am facut cadou un card la o sala de forta nu s-a intamplat nimic.
Acum are aproximativ 67 kg.
Din pacate refusul ei de a slabi m-a adus intr-un stadiu ciudat de nervozitate si stres, ajunsesem sa folosesc cuvinte urate. Asta si in coroborare cu faptul ca intotdeauna refuza sa accepte punctul meu de vedere asupra unui subiect desi in proportie de 95% mereu s-a dovedit ca aveam dreptate. Si culmea, daca altcineva din anturajul ei spunea sau propunea ceea ce eu deja spusesem sau propusesem ea accepta imediat. Din acest motiv de mutle ori s-a intamplat sa avem discutii acute si in unele sa ii spun "daca nu iti convine fa-ti bagajele si mergi la maica-ta". Ulterior termenul a fost inlocuit cu unul mai vulgar.
Mereu au fost probleme de comunicare , gandire: eu nu accept mita, ploconirea doar pt. ca asa a zis seful, ea nu poate merge la medic fara o ciocolata, sau sa ii explice sefului (de fapt sefei) ca e in interesul tuturor ca ea sa isi poata lua concediu ( ex. planificasem un concediu la cluj pt. a sarbatorii aniversarea ei, in acelasi timp isi vizita verisoara, iar eu participam la un eveniment sportiv – desi facusem rezervare la hotel ea si copilul nu au mai venit pe motiv ca se imbolnavise copilul – facea aerosol, realitatea era ca ea era la serviciu neluandu-si concediu).
Intotdeauna au fost discutii si pareri in contradictoriu intre noi. Totusi , lucrurile s-au agravat in timp culminand cu celebrul facebook – sotia isi petrecea mai mutl timp pe facebook, utilizand diverse jocuri, pana acum 5-6 luni cand a inceput sa utilizeze facebook-ul pt. comunicare cu diverse prietene plecate in Italia. Cert este ca in loc sa petrecem seara, noaptea impreuna prefera facebook-ul.
In acest moment, deoarece discutiile au devenit prea aprinse si enervarea mea ff mare am decis sa plec in chirie. Ea a spus ca isi doreste sa divorteze sa ii dau o anumita suma de bani sa cumpere o casa in provincie unde sa traiasca impreuna cu baiatul ( sa cunoasca ce e aia sa semene o rosie, ce e aia o vaca, oaie etc.).
IN acest moment nu stiu ce este mai bine.
Ma simt tras pe sfoara, mintit (am speram sa avem o familie – imi doream inca un copil), furat (imi cere bani).
In concluzie: comunicarea dintre noi este nula (cand se ajunge la discutii daca fac greseala sa ii aduc un contraargument s-a terminat totul), viata sexuala numai la initiativa mea, simt ca eu gandesc si trag pentru familie iar ea.. pt. cu totul alt6ceva (dar nu inteleg ce este acel ceva), iar mai nou ea spune ca cel mai bine pt. cel mic care intra la clasa 0 este sa divortam si ei sa plece in provincie – nu stiu unde, nu mi-a spusu alte detalii.

dificila situatie in care va aflati, dar din ce am citit pare sa fie nevoie de o solutionare legala a problemei, avand in vedere ca viata de cuplu este practic blocata. Ideal ar fi ca sotia sa ajunga la un terapeut care sa o ajute sa isi rezolve ce se intampla in ea, dupa care ar fi de ajutor o psihoterapie de cuplu/familie. Daca nu poate exista reconciliere poate ca ar fi bine sa mergeti si dvs la un terapeut pt a avea o sustinere in acea perioada de ‘resetare’. Succes!

Buna ziua. In orice relatie distrusa sunt ambele parti de vina, trebuie sa intelegeti asta. Pe de alta parte, nu toate relatiile sunt facute sa dureze. Se intampla ca partenerii sa nu mai aiba aceleasi preocupari, interese etc., sa fie sfatuiti prost, sa inceteze sa-l iubeasca pe celalalt… si cate altele. Dumneavoastra ati tot avut probleme de-a lungul anilor, iar tema divortului pare sa revina ciclic. Cu siguranta nu v-au ajutat nici injuriile, dar e foarte posibil sa le fi aruncat atunci cand simteati ca pierdeti controlul cu totul. Reevaluati interesul Dvs pentru a pastra aceasta relatie, identificati motivele, analizati realist ce anume va doriti de fapt si faceti asta de unul singur, daca puteti, sau apelati la un terapeut. Ca totul sa aiba sens pentru Dvs. va recomand sa priviti totul doar prin prisma Dvs pentru inceput, fixand clar daca sunt zone in care sunteti dispus la concesii si care ar fi acelea. Va doresc sa aveti curaj in aceasta incercare si succes! Numai bine!

Draga domnule, se pare ca sotia dv, a predat armele intr-un fel, nu neaparat ca doreste sa renunte la aceasta casnicie ci crede, probabil, ca nu va mai putea sa va recucereasca vreodata, astfel incat sa mai fiti un cuplu cu dorinte si interese comune. Stima de sine redusa si increderea in sine a doamnei au scazut in timp mult iar faptul ca s-a simtit neinteleasa si neacceptata asa cum este, a contribuit la distantarea de dv. Nici o femeie in lumea asta, oricat ar fi de nemultumita de ea, pt ca femeile oricat nu ar recunoaste nu se simt bine in pielea lor daca nu arata bine, nu poate trece peste faptul ca este criticata si ironizata pt modul in care arata. Sa nu uitam ca intotdeauna aceste probleme de alimentatie, mancatul compulsiv si nesanatos, au cauze psihologice si dedesubt se ascund traume, este o "foame" enorma, o lipsa mare pe afectiv, emotional. Are nevoie de psihoterapie si are nevoie sa fie inteleasa si acceptata deocamdata asa cum este, ea s-a refugiat si a cautat sa-si umple un gol prin mancare si Facebook, cu prietenele. Cu enervarea dv nu ati facut decat sa inrautatiti situatia iar acum va simtiti "Ma simt tras pe sfoara, mintit (am speram sa avem o familie – imi doream inca un copil), furat (imi cere bani). Mintit nu aveti de ce sa va simtiti, daca nu va mai potriviti, daca nu aveti in continuare interese comune, etc, nu inseamna ca ati fost mintit. Spuneti ca va mai doreati un copil… oare? In conditiile in care spuneti ca de ceva ani buni aveti asa niste probleme in cuplu, mi-e greu sa cred ca va mai doreati cu adevarat un copil, asta e ceea ce cred eu, scuze, nu vreau sa ofensez. Spuneti ca ati sperat sa aveti o familie, ati avut-o! Ce sacrificii si ce compromisuri ati facut ca sa o pastrati? Apoi, spuneti ca va simtiti furat!!! De ce, ca va cere bani sa va separati??? Cati ani ati trait impreuna? Contributia acestei femei unde este, in toti acesti ani, in care v-a fost sotie, in care a fost mama, gospodina, etc… La o separare, la un divort dupa 16 ani traiti impreuna, considerati ca nu i se cuvin niste bani cu care sa poata trai undeva (in provincie) cu copilul? Din f multele randuri scrise aici, in care ati povestit pe scurt viata dv sau problemele pe care le aveti, nu ati facut decat sa va criticati sotia, in multe moduri, dar nimic absolut nu ati scris din care sa reiasa ca o iubiti si ca o doriti cu adevarat, ca ati iubit-o vreodata. Nu pomeniti nimic despre calitatile ei sau despre un lucru bun, ceva. Va ganditi la ce e mai bine pt copil. Si spuneti ca va doreati o familie… acum sunteti suparat pe tot ce doreste ea. Probleme sunt la amandoi, ganditi-va bine la ceea ce doriti dv, fiti sincer fata de dv. Aveti curajul sa va recunoasteti dv insuva niste lucruri…